Tag Archives: Wimbledon

Trei fete la noi inaltimi

Postat in data de de catre
11

Cine ar fi stiut, ca dupa ce Kim Clijsters a castigat Australian Open-ul la inceputul acestui an, restul de trei turnee de Grand Slam vor fi castigate de jucatoare, care pana atunci n-au mai castigat vreun turneu de Mare Slem ? As dori sa remarc cate ceva la fiecare din aceste trei jucatoare.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

A venit Roland Garros-ul, si a venit randul primei jucatoare din cele trei in ordine cronologica, sa-si adauge in palmares primul turneu de Grand Slam din cariera, este vorba despre Na Li. Ceea ce m-a impresionat in mod deosebit la aceasta jucatoare, a fost jocul extraordinar in unghiuri, cu o constructie a punctelor foarte meticuloasa si un joc de picioare extrem de meticulos. Daca ar fi sa remarc o lovitura din arsenalul ei, as aminti de forehand-ul in lung de linie, care este executat in momente surprinzatoare pentru adversare.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

A doua jucatoare, care a ridicat pentru a intaia oara un trofeu de Mare Slem, a fost Petra Kvitova, la Wimbledon. Petra, printre alte lovituri interesante, are un forehand, care mi-a atras atentia. Imprima un efect top spin accentuat, chiar daca bratul ei nu este intins in momentul impactului rachetei cu mingea. Acoperirea extrem de buna a loviturii, impreuna cu imprimarea efectului, acea “periere a mingii”, fac din acest procedeu tehnic al ei o lovitura de temut, mai ales, daca ea este razanta cu fileul.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Ajungand la a treia jucatoare, care a castigat prima oara in acest an un turneu de Mare Slem, marturisesc, ca m-am bucurat foarte mult de  victoria lui Samantha Stosur de la US Open. Dupa parerea mea, Samantha este una dintre jucatoarele carora le sta extrem de natural racheta in mana. Are lovituri estetice, urcari la fileu finalizate cu voleuri estetice. Nu pot sa nu amintesc de celebrul ei serviciu kick in exterior. Totodata, Stosur este si o fina tacticiana, care pune probleme oricarei adversare din lume.

Nu ma asteptam, ca in 2011 sa avem trei noi castigatoare de turneu de Grand Slam, dar ma bucur, ca aceste trei fete au dovedit, ca pot sa se impuna la astfel de turnee. Voi ce parere aveti ?

De ce Djokovic in 2011 ?

Postat in data de de catre
20

Mult s-a discutat in jurul performantelor lui Novak Djokovic in 2011, multe explicatii s-au dat cu privire la cauzele care ar fi determinat aceste rezultate.

(Sursa  fotografiei: photobucket.com)

Oricum, o sa insir cativa factori, care, dupa parerea mea, au dus la castigarea printre altele de catre Djokovic a trei turnee de Grand Slam (Australian Open, Wimbledon, US Open) si a mai multor turnee masters in acest an 2011.

Primul lucru pe care l-as evidentia, este pozitia sarbului in teren. Pe Novak l-am putut vedea destul de rar in acest an in decursul meciurilor, ca in decursul punctelor sa se indeparteze, mai bine spus sa se retraga semnificativ in spatele liniei din spatele terenului. Se putea observa, ca sarbul tinea tot timpul sa-si apere cat mai sus jumatatea de teren. Bineinteles acest lucru, a atras dupa sine, si acesta ar fi al doilea factor pe care l-as evidentia, ca Djokovic a lovit foarte des mingile extrem de devreme, din urcare, si datorita pozitiei din teren mentinuta, putea si lua initiativa in puncte. Tot datorita acestei pozitionari, mingile din jumatatea lui de teren ajungeau mai devreme la adversar, iar acestia erau mai tot timpul intr-o criza de timp.

Al treilea factor, pe care-l aduc in discutie este serviciul lui Djokovic, care fara indoiala s-a schimbat extrem de mult. Miscarea, dupa parerea mea, a devenit mai fluenta, spatele lui Novak nu mai trebuie sa reziste la o tensiune extrem de mare, datorita unei arcuiri, zic eu suplimentare, la care a trebuit  sa reziste in trecut. Pozitia spatelui mai naturala la serviciul sarbului, i-a adus si o miscare mai naturala al umarului, care si el astfel a devenit mai eficient. Apropo de eficienta, serviciul a devenit o arma redutabila in jocul sarbului, care in momentele in care a avut nevoie a functionat la cota dorita.

Actualul nr.1 mondial, va avea multe titluri si puncte de aparat anul viitor. Acum el a devenit jucatorul pe care vor sa-l doboare ceilalti jucatori din clasament, lucru care este inca nou pentru Novak. Sunt curios si de parerea voastra, daca aveti si alte pareri cu privire la cauzele, care au determinat ca sarbul sa ajunga pe asa culmi al succesului, sa le impartasiti.

Asteptari de la “Omul de cauciuc”

Postat in data de de catre
14

Gael Monfils, fara indoiala, este poate cel mai atletic jucator de tenis din circuit, si totodata si unul dintre cei mai spectaculosi jucatori din circuit, dar spectacolul nu aduce intotdeauna si rezultatele dorite.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Rar poate fi vazut un om cu asemenea abilitati atletice, cu asemenea lovituri executate din pozitii aproape imposibile. Nici un spectator nu merge dezamagit acasa de la un meci in care a jucat “Lamonf” (cum este poreclit Gael), pentru ca francezul este garantia spectacolului in poate cea mai frumoasa forma al lui. Lovituri din saritura, lovituri din alergare, interceptarea mingilor ce nu mai par de ajuns, profitarea la maxim de elasticitatea corpului, toate fac parte din jocul lui Monfils, care strange o multime de aplauze oriunde joaca.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Chiar daca a castigat recent turneul de la Stockholm, trebuie sa spun, ca in general, eu si poate ca nu numai eu, am asteptari mult mai mari de la Gael in privinta rezultatelor. Daca ne uitam, ca la juniori a fost nr.1 mondial in 2004, cand a castigat Australian Open-ul, Roland Garros-ul si Wimbledon-ul, iar in 2003 a  fost finalist la Orange Bowl, aceste rezultate ne fac sa-i vedem o cariera exceptionala in circuitul de seniori. Din 2005 insa, cand a fost numit de ATP “Newcomer of Year”, rezultatele cele mai mari cum ar fi castigarea vreunui Grand Slam sau un masters, intarzie sa apara.

Jocul lui inca mi se pare inca prea defensiv, chiar daca are toate loviturile in arsenal pentru a deveni un jucator extrem de agresiv (toata lumea cunoaste forehand-ul lui exploziv). Parca doreste acele mingi pe muchie de cutit, unde-si poate dovedi abilitatile atletice. Inca este tanar, si zic, ca din momentul in care va alege mai mult atacul in decursul schimburilor, iar raliurile le va purta mai agresiv, are potential de a deveni un jucator de top 3. Voi cum il vedeti pe francez ?

Tecau – Ultima reduta ? Pana cand ?

Postat in data de de catre
2

Inca mai suntem in scurtul sezon de iarba, in aceasta saptamana disputandu-se turneul de la Newport, asa ca as dori, sa amintesc cateva aspecte de la recentul incheiat Wimbledon, despre care presa in general, dupa parerea mea, nu a amintit, nu a scris, nu a vorbit si nu a aratat atat cat ma asteptam.

In primul rand, performanta lui Horia Tecau impreuna cu Robert Lindstedt de a ajunge pentru al doilea an consecutiv in finala la dublu la Wimbledon, are o foarte mare insemnatate pentru sportul din tara in general si pentru tenisul din tara in special. Deocamdata Tecau este singurul, care aduce performante mari pentru tenisul nostru la asemenea nivel. Sunt foarte curios cine va fi urmatorul jucator de tenis de la noi, care va ajunge intr-o finala de Grand Slam. Mai bine spus, sunt curios cand va ajunge intr-o asemenea finala.

Multa lume a spus, ca Tecau ar avea foarte bune rezultate si la simplu. Parerea mea este aceeasi, si tare as vrea sa-l vad, macar din cand in cand, jucand si in turnee de simplu.

Am sa deviez un pic, pentru ca daca vorbeam de cine am remarcat la Wimbledon, trebuie s-o aduc in discutie si pe Sabine Lisicki, o jucatoare din Germania, nascuta in anul 1989. Jocul ei, m-a determinat sa fiu foarte atent de acum incolo la evolutiile ei. Foloseste extrem de mult crosul scurt in schimburi, ceea ce ii deschide mai multe unghiuri, lovind acest tip de lovitura atat pe lovitura de forehand cat si pe rever, chiar am fost uluit de lovitura ei de dreapta inversa in cros scurt. Este o jucatoare, care are o lovitura slice foarte buna si poseda un serviciu cu o miscare extrem-extrem de naturala.

Sunt curios, voi pe cine ati remarcat, sau ce jucator v-a uimit ?  Pana nu uit, sa remarc si jocul frumos al lui Jo-Wilfried Tsonga, care a ajuns sa inainteze mult la fileu, si sa voleeze (cum imi place mie :) )  Ce mi-ar place sa vad mai multi jucatori jucand asa. Atunci, probabil, iarba ar fi tocita mai mult in apropierea fileului decat in preajma liniei din spatele terenului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

2 din 2 intr-o saptamana pentru Novak ?

Postat in data de de catre
3

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Inainte sa ating tema principala al acestui articol, vreau sa-mi exprim admiratia fata de jocul frumos aratat de jucatoarea Petra Kvitova, care a reusit chiar s-o “demoleze” pe Sharapova. Desi nici Maria nu a jucat rau, inafara de serviciul ei extrem de slab, dar Kvitova a avut solutii, lovituri castigatoare pentru orice situatie. Loviturile, atacurile ei au fost asemeni unor lovituri de bici, la care Sharapova nu putea reactiona. Chiar si tactic a dominat-o pe jucatoarea rusa, remarc aici serviciul slice de pe stanga inspre exterior pe reverul Mariei, pe care jucatoarea rusa chiar daca o returna, lasa mult prea mult spatiu liber. Nu-mi explic, cum o jucatoare ca Sharapova, care a avut un serviciu atat de exploziv in trecut, sa aibe acum un serviciu atat de slab ???

Finala masculina nu cred ca va fi la fel de frumoasa, ma astept la raliuri lungi din spatele terenului, care vor toci si mai mult iarba (daca mai este acolo) din spatele terenului. Chiar daca Novak Djokovic l-a invins pe Rafael Nadal in patru finale de turneu masters anul acesta, eu cred ca aceasta finala va fi mai greu de castigat decat toate cele patru la un loc de catre jucatorul sarb. Spun asta mai ales, datorita faptului, ca nici sarbul nu mai joaca, asa cum o facea cu ceva timp in urma (ex. ezitarile evidente in meciul cu Baghdatis si in meciul cu Tsonga). Totusi, sarbul dupa ce si-a indeplinit visul de a devenii nr.1 in lume, isi mai poate indeplinii un vis in aceasta saptamana, acela de a castiga Wimbledon-ul, daca: va servi bine, daca va incerca sa-l alerge pe Nadal, daca va lovi foarte devreme lifturile lui Nadal, ca sa nu-i dea timp spaniolului sa se reaseze in teren si daca va reusi sa-l impinga pe spaniol mult in spatele liniei din spatele terenului, asta implicit insemnand inaintarea lui in teren cat mai mult. Spaniolul de multe ori in schimburi, cand simte ca este atacat alege liftul in cros, pentru ca traseul cel mai lung posibil al mingii ii acorda timp de repozitionare. Daca Novak va inainta si ataca aceasta lovitura, spaniolul va fi in deruta.

Nu sunt fanul lui Djokovic, dar doresc intotdeauna un castigator care ataca mai mult. Finala feminina, chiar daca nu a castigat cine vroiam eu, mi-a oferit un real spectacol, sper ca totusi si finala masculina va arata ceva spectacol si nu va fi doar un concurs al andurantei.

 

Sweet destroyer Sharapova

Postat in data de de catre
8

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Nu mai sunt multe minute pana la finala feminina de la Wimbledon 2011, asa ca ma gandeam, sa scriu cateva randuri despre jucatoarea, care pare favorita, care a avut tot turneul atitudinea unei campioane si jocul agresiv asemeni unui distrugator rus, Maria Sharapova.

Nick Bollettieri (care a format-o ca jucatoare pe Sharapova) probabil zambeste din nou, vazand jocul Mariei. Iar jucatoarea rusa poate avea, peste putin timp, din nou acel zambet cuceritor, pe care l-a avut la Wimbledon-ul din 2004, la 17 ani, cand a castigat acest turneu.

Atat de dominanta a fost intreg turneul, incat mi-e greu sa cred, ca Petra Kvitova va reusi s-o opreasca in finala. Jocul ei seamana cu un lansator de rachete. Practic, a atacat tot timpul, adversarele ei pana-si dadeau seama ce se intampla ea aproape castigase deja. Daca-i functiona si serviciul, cum ii functioneaza jocul de pe teren, castiga multe seturi la zero in acest turneu. Atat lovitura de dreapta cat si reverul au funtionat asemeni unor torpile reci, care si-au atins de cele mai multe ori foarte precis tinta. Voleurile au fost tot la fel de puternice si curate. Eu spun, ca aceasta jucatoare nu vrea sa cunoasca apararea, ea vrea sa atace din orice pozitie. “She’s born with it”. :)

Singurul aspect din jocul ei, care ridica intrebari (cel putin pentru mine), este serviciul ei, care altadata a fost la fel de precis ca tot jocul ei, iar acum este un pic mai ezitant, care a dus de cateva ori la pierderea serviciului de catre ea prea usor. Daca isi ridica nivelul serviciului, si daca jocul ii va functiona ca pana acum, nu numai ca va castiga Wimbledon-ul, ci va ajunge in curand din nou nr.1 in lume.

Biletul de “tsong-out”

Postat in data de de catre
4

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Jo-Wilfried Tsonga i-a “inmanat” lui Roger Federer biletul “tsong-out” de la Wimbledon in sferturi, intr-un mod extrem de dureros pentru elvetian, revenind de la 0-2 la seturi.

Cel mai potrivit cuvant, care ar putea descrie jocul lui Tsonga, este cuvantul solid. Tot jocul lui a fost extrem de solid si de agresiv. Este surprinzator, chiar daca Federer a stat mai bine la capitolul serviciu, tot francezul a fost cel care a facut mai multe break-uri. Chiar daca elvetianul si-a redus considerabil erorile nefortate fata de ultima perioada, si chiar daca Tsonga a avut de doua ori mai multe astfel de erori, tot francezul a castigat. Asta se poate explica simplu: cine risca mai mult si greseste mai mult, dar si castiga. Numarul loviturilor castigatoare ale lui Tsonga fiind mai mare decat cel al elvetianului, lucru care cam surprinde pe toata lumea.

Dreapta inversa pulverizatoare al lui Tsonga a facut ravagii in defensiva lui Federer. Inaintarile dese la fileu ale francezului cu voleuri foarte tehnice, demonstreaza dexteritatea acestuia in a juca si serviciu-voleu. Dealtfel, parcursul bun de la turneul pe iarba de la Queen’s, cu victoria in fata lui Rafael Nadal pe parcurs, deja prevestea un parcurs bun si la Wimbledon. Turneele pe iarba se pare ca ii vin ca o manusa.

Aceeasi Pironkova

Postat in data de de catre
11

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Acum un an la Wimbledon, o jucatoare pe nume Tsvetana Pironkova o scotea din turneu pe Venus Williams, azi, la aproximativ un an distanta, aceeasi jucatoare din Bulgaria iar reuseste s-o invinga pe celebra Venus la Wimbledon.

Aceasta jucatoare se simte atat de bine pe iarba, ca un copil in curtea de joaca. Jocul ei este extrem de potrivit acestei suprafete rapide, pe care mingile nu sar foarte sus. Cu un fizic armonios pentru care, cred ca o multime de jucatoare din circuit o invidiaza, parca nici nu depune efort in a se pozitiona la mingi. Usurinta cu care se deplaseaza pe teren este de remarcat. Vazand un pic jocul lui Pironkova, ceea ce mi-a sarit in ochi, a fost folosirea de catre ea al slice-ului de forehand, cu care determina adversara sa loveasca de foarte de jos dintr-o pozitie destul de incomoda, ceea ce-i asigura posibilitatea de a lua initiativa in schimburi. Construieste elaborat punctele, lovind decisiv doar in momentele oportune.  Prima data isi scoate adversara din ritm, cautand punctele vulnerabile ale acesteia punand-o in situatii mai putin confortabile in timpul schimburilor, mai apoi loveste taios si decisiv. Imi place jocul ei, pentru ca nu bazeaza foarte mult pe forta ci pe tehnica si tactica. Cine stie, poate anul acesta merge pana la capat in acest turneu………

Cine vrea talent

Postat in data de de catre
34

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cine a vrut sa vada talent in cea mai pura forma, cine a vrut sa vada o inclestare clasica la Wimbledon 2011, l-a putut vedea in meciul Roger Federer impotriva lui David Nalbandian.

Doi dintre cei mai talentati jucatori al acestei perioade, rivali inca de pe vremea junioratului, care n-au mai fost fata in fata de cativa ani, au aratat din plin din talentul lor vestit si au oferit un joc extrem de placut ochiului, cu diverse procedee tehnice, cu o paleta larga de lovituri. A fost interesant de urmarit biomecanica atat de frumoasa ale loviturilor celor doi jucatori, pozitionarea la lovituri si schemele tactice folosite. Oricat de placut ar fi fost ochiului acest meci, totusi a fost presarat si cu multe erori, lucru care luat in perspectiva, nu incurajeaza prea mult sansele de avansare intr-un asemenea turneu. Imi place mai mult stilul si mai agresiv al lui Federer de cand colaboreaza cu Paul Annacone (fostul antrenor al lui Pete Sampras), dar nu pot sa nu observ doza de risc cateodata prea mare asumata in schimburi si implicit numarul cam mare de erori nefortate din jocul din ultima vreme al elvetianului. Oricum, aceasta colaborare imi place in continuare si zic, ca cu un pic mai multa atentie, chiar si cu un pic de motivatie mai mare, elvetianul mai poate uimii lumea.

Urmeaza un meci extrem de interesant pe tabloul masculin, dintre Rafael Nadal si Juan Martin Del Potro. Chiar daca ii consider si pe acesti doi jucatori extrem de talentati, sunt curios ce fel de diferente veti observa intre acest meci si meciul amintit mai sus, din punct de vedere tehnic si poate chiar si tactic ?

Au fost si vor fi

Postat in data de de catre
3

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Wimbledon-ul este in plina desfasurare, si cu pauze mici cauzate de reprize de ploi londoneze, traditionalul turneu incanta, ca in fiecare an, o lume intreaga. Desi, poate unii s-ar astepta, sa scriu despre evolutia din acest turneu a favoritilor si a favoritelor, momentan vreau sa subliniez parcursul de pana acum in acest turneu al unor jucatori mai experimentati, care n-au avut rezultate uimitoare in ultima vreme, dar candva au fost acolo sus.

Remarc jocul extrem de bun al lui Lleyton Hewitt, care in meciul lui cu Robin Soderling, pe care desi l-a pierdut, dupa ce conducea cu 2-0 la seturi, a aratat de parca ar avea din nou 17-18 ani, cu o dorinta de victorie extraordinara. De la revenirea lui in circuit, dupa o lunga perioada, parca a redevenit acel “copil” tenace cu basca al tenisului, care castiga la US Open si la Wimbledon cu cativa ani in urma. Remarc flexibilitatea din jocul lui, reusind puncte extrem de acrobatice. Acest mereu tanar jucator, dealtfel un desavarsit tactician, a fost extrem de aproape de a trece si de jucatorul suedez. Daca mai rezista sa mentina acel ritm din primele doua seturi, bazate pe o tactica care a funtionat, ar fi avansat si mai mult in turneu. L-a miscat foarte mult in teren pe Soderling, iar slice-urile australianului l-au determinat de multe ori pe  inaltul suedez sa loveasca de foarte de jos, fapt care l-a cam incomodat pe Robin. Cand Soderling a atacat la fileu, Hewitt l-a lobat intr-un mod unic, numai de el stiut. Dealtfel, Hewitt este recunoscut si ca fiind unul dintre jucatorii de tenis care stapanesc cel mai bine acest procedeu tehnic.

Fiind vorba de jucatori experimentati, remarc parcursurile lui Fernando Gonzalez si David Nalbandian. Gonzalez, dupa o lunga perioada in care a fost fortat de o accidentare sa lipseasca din circuit, abia revenit, inainteaza in turneu destul de sigur. Daca lovitura de dreapta faimoasa al lui va da randamentul pe care l-a dat in urma cu cativa ani, fiind numit si “bombardierul”, iar lovitura de rever cu o singura mana va fi constant buna, fara mari fluctuatii, va putea revenii in primii jucatori ai lumii. Nalbandian, tot un fost jucator de top 10, care dupa parerea mea, este unul dintre cei mai talentati jucatori ai lumii, n-ar cauza o mare surpriza (pentru mine cel putin) nici daca ar castiga turneul. Desi in ultima perioada nu a avut rezultate extrem de bune, daca prinde doua saptamani intr-o forma buna, poate castiga orice turneu de Grand Slam. Este vestita adaptabilitatea lui pe orice suprafata, si a mai aratat, ca poate trece intr-un singur turneu atat de Federer cat si de Nadal……… Totusi va fi greu, dar niciodata imposibil.