Agresivitate in mai multe feluri

Aproape de finalul saptamanii intai al Grand Slam-ului australian, meciuri mari de tot urmeaza sa se dispute, dat fiind faptul, ca foarte putini mari favoriti sau favorite au pierdut pana acum.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

De mai multe ori, poate chiar cu fiecare ocazie, mi-am exprimat admiratia pentru tenisul agresiv, pentru tenisul inventiv, pentru reverul cu o singura mana. In turul trei de la Australian Open, mi-a fost dat sa vad un nou meci exceptional, in care un astfel de jucator, care practica tenisul care-mi place, pe nume Feliciano Lopez, a reusit sa invinga tanara speranta americana, John Isner.

Paradoxal, spaniolii in marea lor majoritate prefera zgura, prefera jocul din spatele terenului cu raliuri lungi si folosesc reverul cu doua maini. O fi si Feliciano spaniol, dar are un joc total diferit. Este printre putinii care mai practica un joc de serviciu-voleu frumos, agresiv cu lovituri poate mai plate, cu un rever cu o singura mana de toata frumusetea si cu paleta larga de executii tehnice de pe orice parte al terenului. Isner, eu zic, ca face parte din acel grup de jucatori tineri, despre care vorbeam intr-un articol recent, care deocamdata nu ma impresioneaza decat la capitolul serviciu, lovituri tari din spatele terenului si ambitie. Isner  a intalnit in persoana lui Feliciano Lopez un jucator, care il supune sa execute mai multe tipuri de lovituri decat un jucator tipic din spatele terenului, iar asta l-a scos din zona lui de confort, si implicit l-a scos din ritmul schimburilor atat de necesar lui. Apropo de agresivitate, sa trec un pic la tabloul feminin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Victoria Azarenka pare foarte nerabdatoare sa castige primul ei trofeu de Grand Slam. Impresioneaza de la inceputul acestui sezon, nici nu este de mirare ca in primele ei doua meciuri de la Openul Australian a castigat cu acelas scor categoric de 6-1, 6-0, impotriva lui Heather Watson si Casey Dellacqua. Desi, sunt de parere, ca jocul agresiv al Victoriei inca trebuie dezvoltat pentru a castiga un turneu de asemenea nivel, trebuie sa spun, ca-mi place extrem de mult cum transforma aceasta jucatoare apararea in atac. Ea este capabila cu o singura lovitura sa transforme defensiva in atac datorita faptului, ca sta bine in teren. Azarenka se avanta foarte frumos si furibund in atac, dar aceste atacuri mi se par cateodata mai putin gandite decat ar putea fi, poate mult prea instinctuale. Se vede in atitudinea ei cat de nerabdatoare este sa castige si ea un astfel de turneu.

 

 

Cel ce i-a dat nume : Arthur Ashe

Ce ar fi mai potrivit sa fie subiectul unui articol inaintea inceperii US Open-ului, daca nu un articol despre mandria americanilor, marele Arthur Ashe.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Arthur Ashe, care a castigat trei titluri de Grand Slam, in 1968 US Open-ul, in 1969 Australian Open-ul, iar in 1975 Wimbledon-ul, a fost, este si va fi unul dintre cei mai respectati jucatori de tenis din intreaga lume, nu numai pentru activitatea din teren ci si dinafara acestuia.

Posesorul unui serviciu slice extrem de bun, al unui voleu taios si al unui retur de serviciu de exceptie, Arthur Ashe a fost unul dintre cei mai eleganti jucatori de tenis. A fost practicantul unui stil curat de serviciu-voleu. Arthur Ashe Stadium, cel mai mare stadion de tenis din lume si totodata arena principala al US Open-ului, ii poarta cu mandrie numele. A fost antrenat si de celebrul Robert Walter Johnson, cel care a calauzit-o in cariera si pe faimoasa Althea Gibson.

Arthur Ashe Kids’ Day, celebrul eveniment, care se desfasoara in fiecare an din 1993, cu o zi inaintea inceperii US Open-ului, este organizat in memoria dorintei celebrului american de a-i invata tenis pe copii. Participantii au ocazia sa vada sau chiar sa si participe la meciuri de tenis cu staruri ale tenisului mondial si nu numai, pe celebra arena al US Open-ului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

 

Ieri pe zgura, azi pe iarba

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Vara este la ea acasa, asa ca si tenisul se muta pentru o perioada destul de scurta la iarba verde. Trecerea asta brusca de la o suprafata de joc lenta, cum este zgura, la suprafata de joc cea mai rapida, iarba, aduce si mari schimbari in tactica folosita de jucatori. Pe iarba se vede cel mai bine eficienta unui serviciu bun si al unui un joc agresiv cu voleuri si avansari la fileu. Deasemenea, slice-ul, ca si lovitura, este extrem de eficace pe aceasta suprafata, unde, de regula schimburile sunt mai rapide si mai intensive. Timpul de reactie este mai redus pe aceasta suprafata.

Deja au inceput turneele de la Queen’s si de la Halle, si spectacolul nu a intarziat sa apara. Feliciano Lopez a fost din nou in centrul atentiei (…din nou, dupa cele doua meciuri extrem de spectaculoase cu Roger Federer de anul acesta), cu cei 35 de asi serviti lui Andy Roddick. Totusi, americanul dupa disputarea a trei seturi extrem de spectaculoase a reusit sa iasa invingator. Jocul lui Lopez este unul dintre exemplele pe care le-as aduce, daca as vrea sa amintesc de jucatori “special croiti” pentru jocul pe iarba, cu serviciu bun, cu practicarea unui joc de serviciu-voleu bun. Daca e vorba de asemenea jucatori l-as mai amintii (ca oricum nu mai sunt prea multi) si pe Michael Llodra, care are un joc asemanator, si ca o parere personala,  reverul  cu o singura mana al francezului este mult mai frumos si mai tehnic decat al spaniolului. Asta se vede cel mai bine la efectul top spin imprimat de loviturile lor de rever. Cat despre Andy Roddick, cu ale carui fluctuatii sunt deja obisnuit, parca iar este pe o panta ascendenta. Sa vedem ce va scoate din el in perioada asta, pe una dintre suprafetele de joc care-i plac americanului fost lider mondial.

Nu vreau sa trec peste vestea primita nu demult, ca Serena Williams (care a jucat ultima data, daca bine stiu, la Wimbledon-ul de anul trecut, pe care l-a si castigat) dupa ce a avut probleme medicale destul de grave, se pare ca va revenii. Surorile Williams mi-au placut ca stil joc. Sincer, si cu asta inchei deocamdata, pentru mine este un mister, cum de Serena Williams cu un fizic atat de bine dezvoltat, musculos, este totodata si atat de mobila si rapida pe teren ? Probabil intuitia izvorata din experienta ei bogata, este raspunsul.

Pasare rara

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Inainte sa vorbesc, despre poate cel mai asteptat meci din turul 1 de la Roland Garros, dintre Roger Federer si Feliciano Lopez, vrea sa spun ca am vazut o “pasare rara”, o jucatoare, care m-a lasat cu gura cascata !

Aceasta jucatoare este Maria Jose Martinez Sanchez, care practica un joc de serviciu-voleu. Este aproape incredibil ! Abia se mai gasesc in circuitul masculin cativa jucatori, care mai practica acest stil, iar in circuitul feminin, din cate stiu, sunt si mai putine jucatoare cu acest stil de joc, care mie imi place extrem de mult.

In primul tur de la Roland Garros a castigat in doua seturi……… Ii plac si scurtele acestei jucatoare, care in 2010 a castigat chiar turneul de la Roma, unde a trecut atat de Ana Ivanovic cat si de Jelena Jankovic, iar in 2009 a castigat turneele de la Bastad si Bogota. Va fi interesant de urmarit evolutiile acestei jucatoare si in viitor.

Reintorcandu-ma la meciul dintre Federer si Lopez, care a fost foarte asteptat si din cauza meciului extrem de spectaculos dintre cei doi disputat recent la Madrid, unde totul a fost pe muchie de cutit. Lopez isi dorea o revansa, dupa ce a pierdut acel meci, dar Federer, de data asta mai clar, mai agresiv, i-a administrat inca o infrangere spaniolului, in trei seturi. In aceste trei seturi, mi-a placut in mod deosebit reverul agresiv al lui Federer. Elvetianul a servit 12 asi si a reusit sa castige 86% din punctele disputate pe primul serviciu, desi a cam ezitat la aceasta lovitura.

Mai remarc un rezultat recent al lui Stephane Robert, care a trecut de Tomas Berdych, dupa ce a fost condus cu doi la zero la seturi. In rest, spectacolul continua si merita sa fiti conectati la intensitatea luptei.

McEnroe : carisma talentului

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cand rostesc numele John McEnroe, automat vorbesc despre unul din cei mai talentati si carismatici jucatori de tenis, care au pasit vreodata pe un teren de tenis. Jocul lui unic, rezultatele sale fantastice, personalitatea, carisma, il recomanda a fi o legenda al sportului alb.

A jucat intr-o era al tenisului, in care i-a avut ca adversari printre altii pe celebrii Bjorn Borg, Ivan Lendl si Jimmy Connors. In cariera sa fantastica a castigat 7 titluri de Grand Slam la simplu (de 4 ori US Open-ul, de 3 ori Wimbledon-ul), 9 titluri de Mare Slem la dublu si 1 titlu de Grand Slam la dublu mixt.

Totusi, ceea ce as dori sa subliniez in acest articol, ar fi mai mult stilul sau de joc, un serviciu-voleu practicat cu atata maiestrie. Serviciul lui, poate fi recunoscut oriunde in lume, asezarea la serviciu al lui fiind paralela cu linia din spatele terenului, miscarea serviciului fiind executata in mare masura cu spatele la adversar. Un asemenea serviciu putea fi extrem de greu de anticipat de catre adversar. Priza folosita de el a fost continentala, atat la forehand, cat si la backhand-ul sau cu o singura mana. (Asemenea priza rar se mai poate observa la jucatori). Voleul taios executat de catre american facea ravagii, nu dadea sansa adversarului de a o returna. Returul sau de serviciu in lung de linie, a fost deasemenea, o arma redutabila al lui, prin care finaliza scurt punctele pe serviciul adversarului. Imaginatia lui bogata, si viziune lui asupra jocului, i-au dezvoltat un joc extrem de bogat tehnic, cu lovituri spectaculoase.

La fel, si impulsivitatea lui de pe teren a fost celebra. De multe ori se enerva, se certa cu arbitrii. A ramas celebra fraza adresata unui arbitru la Wimbledon: “You cannot be serious !”. Talentul imens al lui McEnroe poate fi vazut si azi, in circuitul de veterani, unde joaca cu celelalte legende ale tenisului. Deasemenea, pot fi auzite comentariile lui extrem de profesioniste la anumite turnee, cum ar fi US Open-ul si Wimbledon-ul. John McEnroe a fost, este si va fi un om dedicat tenisului.

Salvatorii de mingi de meci

Mastersul ATP de la Paris, un loc, unde lucruri stranii se intampla, ne-a aratat imprevizibilitatea jocului de tenis. Desfasurat in Palais Omnisports, pe o suprafata extrem de iute, jocul a avut parca un “un gust cu esenta din alte vremuri”. Spun asta, in primul rand gandindu-ma la parcursul localnicului, Michael Llodra, care cu jocul superb de serviciu-voleu, (extrem de bine croit pe aceasta suprafata), a reusit sa invinga trei colosi ai tenisului actual: Novak Djokovic, Nikolay Davydenko si John Isner. Robin Soderling a reusit extrem de greu sa-l opreasca in semifinale. Interesant este faptul ca in cealalta semifinala, intr-un joc extrem de disputat, si atletic, un alt francez, Gael Monfils a reusit sa treaca de Roger Federer, tot la fel de greu. De mentionat ar fi, ca atat Soderling cat si Monfils, ca sa ajunga in finala, in semifinale a trebuit sa salveze mingi de meci avute de adversarii lor (Monfils chiar cinci in fata lui Federer). Tot de mentionat ar fi, ca oricare jucator va invinge, va ridica primul trofeu masters din cariera.

Ca nota de subsol, pentru Federer, anul 2010, inafara de titluri, a adus si un lucru ciudat, si anume pierderea a mai multor meciuri de la mingi de meci avute.

“Boom Boom” Becker si careul de serviciu

Ar putea parea interesant pentru unii ca in cateva randuri sa fie schitat un portret al celebrului jucator german de tenis, Boris Becker. Acest jucator deja era parte  a cartii  de istorie a Wimbledon-ului inca de la varsta de 17 ani, cand in 1985 a castigat titlul, devenind astfel cel mai tanar jucator castigator la simplu masculin al legendarului turneu. In anul urmator, 1986, nici macar Ivan Lendl, nu s-a putut opune apararii titlului de catre Becker la Wimbledon. Multe rivalitati au fost in decursul timpului in circuit, dar unul dintre cele mai frumoase a fost cel dintre Boris Becker si Stefan Edberg. Cariera lui Becker este decorata cu 6 titluri de Mare Slem (2 Australian Open-uri, 3 Wimbledon-uri si 1 US Open), pozitia de nr.1 al clasamentului mondial detinut, medalia de aur castigata la Jocurile Olimpice din 1992, la dublu, impreuna cu compatriotul sau celebru Michael Stich, si multe alte titluri.

Numele de “Boom Boom” a fost primit de catre Becker, datorita serviciului sau exploziv, bine plasat cu o miscare extrem de fluenta si atat de caracteristica lui. Gama larga de lovituri excelente ale lui Becker a fost sustinuta de mobilitatea extrem de buna a germanului, reusind raspunsuri la mingi aproape imposibile din pozitii aproape imposibile. Astfel, stilul sau de serviciu-voleu clasic fiind un joc complet. Ma gandesc, ca poate multora le-a fost atrasa atentia si de racheta Puma, folosita o bucata de vreme de catre Becker.

Cuprins de tenis: Taylor Dent

Am ales sa scriu cateva randuri, care poate vor reprezenta pentru unii lucruri interesante si poate neauzite despre un jucator, care mie personal mi-a placut si imi place si acum foarte mult. Este vorba de Taylor Dent, un jucator care mai pastreaza din stilul lui Pete Sampras lasat parca neurmat in momentul de fata de jucatorii de tenis din circuitul ATP, si care mai pastreaza, arata, delecteaza cu stilul pur de serviciu-voleu. Fiind un adept al acetui stil, si de acum inainte voi scrie multe despre acest tehnic si estetic stil de joc.

Am ales acest moment sa scriu cate ceva despre acest jucator din cauza ca a reusit sa ajunga in sferturile de finala a turneului de la Atlanta si are sanse bune sa merga si mai in varf. A atinge sferturile de finala a unui turneu ATP este ceva extraordinar sub prisma aspectului peste ce accidentare a trecut cu ceva timp in urma, si cat timp a lipsit din circuit.

Taylor Dent are turnee castigate si are in momentul actual cel mai puternic serviciu executat vreodata la Wimbledon (record stabilit la editia de anul acesta). Dar nu despre palmaresul sau doresc sa vorbesc acum, ci despre faptul enuntat in titlu cum ca ar fi cuprins de tenis. Taylor este cuprins de tenis din mai multe motive din care amintesc ca este fiul celebrului Phil Dent, finalistul Australian Openului din 1974, mama lui, la randul ei este finalista la dublu a unei editii a US Openului, fratele sau vitreg, la randul sau si-a facut prezenta in circuitul ATP, iar sotia lui este Jennifer Hopkins, care a concurat in circuitul feminin WTA, plus din 2002 este primul castigator al unui turneu ATP, care are un tata castigator de turneu ATP.

Ladies and Gentlemen…Wimbledon

Peste foarte putin timp Wimbledon- ul va acapara foarte multe priviri, fiind al treilea turneu de Grand Slam al anului, totodata acesta fiind si singurul care ofera posibilitatea si privilegiul jucatorilor de a-si masura puterile intr-un turneu de Mare Slem pe asa spusa cea mai iute suprafata, iarba. Aceasta suprafata expune si imbratiseaza stilul de joc agresiv, iute, adica serciu-voleu. Se vor vedea multe elemente tehnice extrem de frumoase, voleuri si demivoleuri, stop-uri si servicii extraordinare si chiar si lovituri improvizate ale caror executare necesita talent si simt al mingii si jocului.

Wimbledon- ul, asa cum duce mai departe tenisul spectacol, an de an, asa duce mai departe traditionalismul si clasicismul acestui sport, aici mentionez doar albul imbracamintii jucatorilor. In anul 2009 a fost folosit acoperisul retractabil al Terenului Central (Center Court), care la randul lui oricat de modern ar fi totusi se alineaza stilului clasic, traditionalist, de o eleganta desavarsita.

Wimbledonul il are in postura de prim castigator al turneului pe W. Spencer Gore, care in 1877, a deschis seria de castigatori celebrii ai turneului, printre care trebuie sa amintesc pe cel mai tanar castigator masculin al turneului, Boris Becker, si pe Pete Sampras ,castigatorul a sapte editii, “celor sapte magice”, adjudecandu-si trofeul in anii 1993, 1994, 1995, 1997, 1998, 1999, 2000. Poate dominatia lui Sampras in acesti sapte ani, cu stilul sau de joc si al comportamentului sau este o oglinda a Wimbledonului.

Apropo de oglinda si de castigatori, oglinda traditionalismului al acestui turneu de Mare Slem se reflecta si in clasicismul atat de frumos si elegant al trofeului la simplu masculin al Wimbledonului, si in frumusetea trofeului la simplu feminin numit si “Venus Rosewater Dish”.

Serviciu-voleu – uitat ?

Ma gandeam de ceva vreme, de ce vedem atat de putin serviciu-voleu astazi in tenis. Unii arunca explicatia ca in tenisul “modern” sunt asa de buni  pasatori, incat rareori te poti apropia de plasa fara sa fi pasat. Eu personal nu sunt de acord cu aceasta explicatie motivand ca tot asa, cum s-au dezvoltat “pasatorii” (de regula acestia fiind jucatori de pe fundul terenului), asa s-a dezvoltat si jocul de atac, agresiv, efectuat in apropierea fileului. Alta “mancare de peste” este ca in tenis in ultima vreme s-a pus accentul pe siguranta defensivei in primul rand si dupa aceea pe atac, pentru o mai putina expunere in fata riscului de a pierde. Tot asa este adevarat ca jocul la fileu necesita o fantezie si indemanare aparte, cu fineturi, si abilitatea de a improviza a unui jucator, cu o paleta mai “colorata de lovituri”, decat a unui jucator care  sta la cutie, robotizat, si care da in minge cat mai tare si cu efect, daca este posibil.

In orice caz  chiar daca acest stil de joc are ca prim factor serviciul bun, un joc agresiv se poate initia chiar si dupa un serviciu acceptabil, urmand cu atacarea returului (daca se poate) :)   sau atacarea a unei alte lovituri al adversarului in asa fel incat sa se poata urca la fileu. Bineinteles, doza de risc este mare, dar si doza de castig este mai mult decat tentanta. Oricum, poate nu se mai accepta aceasta doza de risc, ca in anii trecuti, dar neuitati ai tenisului, din cauza neincrederii a jucatorului in propria mana si in propriile posibilitati.

Doresc sa mai vad si copii incercand la antrenamente acest stil de joc, exersand nu numai loviturile tipice unui jucator de pe fundul terenului, de multe ori enervante, ci si lovituri mai “colorate”, care sa puna in valoare si sa arate posibilitatile date de racheta , minge si teren in toata splendoarea lor.