(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cu prilejul acestei semifinale al Australian Open-ului 2012, in opinia mea, aceasta infruntare clasica, poate infruntarea cea mai buna pe care o poate da tenisul sau chiar sportul in general, pe viitor in eventualitatea altor intalniri nu cred ca va fi la fel de frumoasa ca pana acum. Desi sunt fanul si voi ramane fanul lui Roger, nu cred ca elvetianul ii va mai pune probleme serioase mult mai tanarului sau rival. Pe Federer, indiferent de acele infrangeri dureroase impotriva lui Nadal, am observat (poate gresesc aici), ca mai multa lume l-a vazut sau l-ar fi dorit sa-l vada favorit pe elvetian decat pe spaniol in aceste intalniri directe in decursul timpului. Federer poate ca este cel mai bun jucator din toate timpurile, poate ca este aproape de inima unei intregi lumi, poate vrajeste aceasta lume cu jocul lui, DAR tabela nu cred ca-i va fi prietenoasa in meciurile foarte importante.

Ultimul meci dintre cei doi, care s-a ridicat la asteptarile mele, a fost finala Roland Garros-ului 2011, unde Federer a fost mai aproape de a castiga decat poate a crezut-o chiar el. Intotdeauna am considerat, ca rezultatul acestor meciuri dintre cei doi depinde de reverul (top spin) al lui Federer. Daca acesta functioneaza, consideram ca va castiga, si daca nu functioneaza, atunci va pierde. Reverul superb cu o singura mana al lui Roger in decursul timpului de multe ori nu fost cum as fi dorit sa fie, si asta NU din cauza tehnicii, ci din cauza ezitarii, poate a neincrederii in fortele proprii la nivelul dorit, zic eu. Fara indoiala, fiecare om oricat de mare campion ar fi, are punctul lui vulnerabil, iar “punctul vulnerabil” pentru Federer a fost Nadal. Mi-as dori sa-l mai vad pe Federer jucand la un Grand Slam atat de increzator impotriva lui Rafa, cum o facea la inceputul intalnirilor lor directe, dar poate ca acest ultim rezultat il va apasa prea mult pe geniul elvetian.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Kim a fost si este acea jucatoare, care vrea sa conduca punctele, nu-i place si nici nu accepta cu nici un chip sa fie dominata. Jocul ei si forma de joc actuala pe care o etaleaza la turneul WTA de la Brisbane, face din ea din nou o candidata la ridicarea trofeului de la  Australian Open. A facut un meci impotriva Anei Ivanovic, cum rar mi-a fost dat sa vad. Practic, aproape tot timpul a tinut-o intr-un dezechilibru total pe Ana, cu jocul in forta, extrem de rapid in unghiuri, variind adancimea loviturilor extrem de inteligent. Crosurile precise destul de razante cu fileul au facut aproape imposibila reactia Anei. Lovitura cea mai impresionanta al lui Kim, dupa parerea mea, a fost crosul de rever.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

La turneul ATP de la Doha, Roger Federer a mai schimbat ceva din impresia nu prea grozava pe care a lasat-o la demonstrativul de la Abu Dhabi, unde atat Novak Djokovic (care a si castigat turneul) cat si Rafael Nadal i-au administrat infrangeri destul de severe. In primul lui meci din competitia de la Doha, impotriva lui Nikolay Davydenko, Roger a incercat si a reusit sa fie acel Roger care taie cu prima ocazie opozitia adversarului. Cu scorul de 6-2, 6-2, dar mai ales prin jocul agresiv, precis, a mai sters din impresia lasata la recentul demonstrativ. Sunt convins, ca din punct de vedere tehnic Federer este peste ceea ce se vede in circuit azi, dar de multe ori in recentul incheiat sezon 2011, din punctul meu de vedere, a gresit tactic, iar asta l-a costat enorm. Daca nu va juca din nou acel joc imprevizibil, risca sa fie dominat de jucatorii din fruntea clasamentului, si poate chiar nu numai de acestia.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pana sa ajung la subiectul acestui articol, doresc de pe acum sa afirm, ca Federer pana ce va tine mic numarul erorilor nefortate, pana atunci va castiga turnee, si nu orice turnee ci turnee majore. In timp ce jocul majoritatii jucatorilor din circuit daca stagneaza, la un moment dat ajunge sa fie cat de cat “citit” de adversari, oricat de bun ar fi acela, in schimb jocul lui Roger tot timpul aduce ceva nou, tot timpul surprinde, si nu cred ca va putea fi “citit”. La 30 de ani jocul lui evolueaza inca, devenind din ce in ce mai agresiv, din ce in ce mai la limita (aici ma refer la solutiile tehnice foarte dificile alese). Este clar, cred, pentru toata lumea, ca elvetianul isi poate asuma aceste riscuri pentru ca tehnica, viziunea in joc, si inspiratia il ajuta.

La 30 de ani, si la sfarsitul sezonului 2011, elvetianul poate spune cu mandrie, ca a jucat 100 de finale, din care a castigat 70 (dintre care 16 de Grand Slam). Practic aceasta  victorie, este a sasea victorie la acest turneu, unde se aduna cei mai buni opt jucatori din lume, ceea ce este un nou record. Interesant este, ca a fost a treia Duminica consecutiva, care i-a prins pe Roger Federer si Jo-Wilfried Tsonga infruntandu-se: odata la finala mastersului din Paris, dupa aceea la ATP World Tour Finals in grupe, iar mai apoi tot la turneul din Londra in finala. Trebuie sa afirm, ca imi place ca in final a invins din nou tenisul spectacol.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Vreau sa va dau cateva informatii, pe care, poate nu le stiati despre acest turneu prestigios, care se desfasoara sub semnul unei inalte elegante, gust si rafinament. Jucatorii sunt tratati regeste, primesc costume special croite pentru Seara De Gala dinaintea turneului, sunt transportati cu feribotul pe Tamisa, ca sa ajunga la O2 Arena, locul de desfasurare al turneului. Fiecare jucator beneficiaza de propriul sau vestiar, etc, etc.

Apropo de imbracaminte, m-a impresionat in mod special mesajul inscriptionat pe imbracamintea echipei de dublu, format din Rohan Bopanna si Aisam-Ul-Haq Qureshi, pe care scrie “Stop War, Start Tennis”.

Novak Djokovic termina anul pe locul 1, dar cu siguranta ar dori sa intregeasca acest an exceptional al sau cu trofeul pus in joc la Londra. Dealtfel nu neg faptul, ca eu cred, ca in fazele finale ale acestui turneu  vor ajunge primii patru jucatori ai lumii (Djokovic, Nadal, Murray, Federer), unde orice se poate intampla. Deja in grupe am putut asista la intalnirea pe care o asteapta o lume intreaga, Federer-Nadal, in care  elvetianul aproape ca a spulberat orice opozitie al ibericului, administrandu-i un sec 6-3, 6-0. Interesant este, ca in acest turneu, in aceasta faza al competitiei o infrangere nu inseamna neaparat si eliminarea din turneu, asa ca intr-o faza avansata al competitiei poate mai vedem inca un meci Federer-Nadal. Ca fapt divers, mentionez, ca Roger Federer i-a luat de trei ori cate un set cu 6-0 lui Rafael Nadal (2006-Wimbledon, 2007-Hamburg, 2011-ATP World Tour Finals), in timp ce ibericul, daca nu ma insel, i-a luat doar un set elvetianului cu acelas scor amintit (2008-Roland Garros).

(Sursa fotografiei:photobucket.com)

In primul rand, sa remarc din nou prestatia lui Roger Federer, care castiga mastersul de la Paris, de parca ar fi o continuare al turneului recent de la Basel, pe care l-a castigat intr-un mod superb. Si la Paris a continuat demonstratia de forta, care ma face sa afirm, ca elvetianul poate sa faca, la ora actuala, absolut orice cu mingea, din punct de vedere tehnic. Adversarii sunt parca tot timpul in contratimp in schimburi, iar acest lucru, adica dominatia lui Federer, vine din faptul, ca reverul sau top spin cu o singura mana este mai sigur ca niciodata, si poate lua initiativa si cu aceasta lovitura, nu numai cu forehand-ul. Tomas Berdych, din cate am inteles, a spus dupa meciul cu Federer din semifinale, ca Federer este acel Federer de alta data, care castiga cu ceva timp in urma aproape tot. Eu spun, ca acest Federer este mai bun, si acum risca mai mult, si refuza sa suporte nici cea mai mica dominare al adversarului. Castigatorul a 16 turnee de Grand Slam, a reusit sa ajunga cel putin in finalele tuturor turneelor masters, din care a castigat 18, si a pierdut 12.

Cum spuneam, tabloul este complet pentru ATP World Tour Finals, iar cei opt jucatori,care se vor duela la Londra, sunt Novak Djokovic, Rafael Nadal, Andy Murray, Roger Federer, David Ferrer, Jo-Wilfried Tsonga, Tomas Berdych si Mardy Fish. Voi ce parere aveti, despre acest ultim turneu al sezonului, care aduna “crema cremelor” in tenis ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Federer, avand palmaresul pe care-l are, avand linistea unei cariere de exceptie, da din ce in ce mai mult frau liber unui tenis “de avalansa”. De pe toate partile, inclusiv backhand, loveste eliberat, fara nici o retinere in a ataca. Iar aceasta eliberare, impreuna cu fantezia jocului sau, alcatuiesc jocul aproape perfect al elvetianului. Ma intreb, pana unde-l va duce pe Federer acest joc din ce in ce mai agresiv, din ce in ce mai decisiv, si totodata din ce in ce mai spectaculos ?

In ianuarie am scris cate ceva despre Kei Nishikori, unde spuneam, ca acest tanar jucator venit de la celebra Academie de Tenis Nick Bollettieri, va avea rezultate mari, iata, ca acest sezon 2011 mi-a dat dreptate. Ajunge pana in fazele finale la turnee importante (acum finalist la Basel) si se vad si roadele muncii alaturi de Brad Gilbert (fostul antrenor al lui Andre Agassi). Nu este la indemana oricui, sa-i administreze un 6-0 lui Djokovic intr-un set decisiv (cum a facut-o Nishikori in semifinala la Basel). Singurul aspect, care nu-mi place in jocul lui, este ca nu este destul de agresiv (mai ales ca este foarte tanar), desi are toate loviturile din punct de vedere tehnic, lasa poate prea mult initiativa adversarului sau, care-l costa imens.

La Valencia, spaniolul Granollers a trebuit sa-si croiasca drumul spre finala, invingand nume ca Dolgopolov, Cilic, Monfils, Del Potro. Nu pot sa spun, ca m-a impresionat jocul lui Granollers, dar m-au impresionat, cu siguranta, rezultatele lui. Serviciul lui este unul bun, care implica o arcuire mare al spatelui. Este interesant de vazut, ca un jucator inalt ca el, care nu este in varful clasamentului, si care poate nu arata cele mai curate lovituri in tenis (mai ales la forehand si la rever, unde nu flexeaza prea mult genunchii), totusi cat de stabile sunt loviturile lui si nu ezita sa urce la fileu, unde parca se transforma in cu totul alt jucator. Dupa acest parcurs de senzatie al lui in Spania, sunt curios ce va urma pentru el.

Apropo, daca spuneam, ca sunt curios ce va urma pentru Granollers, mai sunt curios ce va urma si pentru Janko Tipsarevic, care nu demult a castigat la Moscova al doilea sau titlu din cariera. Sarbul in ultimul timp a fost extrem de solid in joc (cu un rever care face legea, cu schimbari de ritm, de unghiuri si de putere al loviturilor neasteptate), nici nu este de mirare, ca in acest sfarsit de sezon a castigat si primele lui titluri din cariera.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mai exact, este vorba despre faptul ca am auzit ca Brand-ul lui Roger Federer a fost cotat de catre Forbes la 26 de milioane de dolari. Totodata, el ocupa locul doi in top-ul atletilor la acest capitol, dupa prietenul sau celebru, Tiger Woods.

Nu-mi pot sa-mi ascund uimirea, ca fost cotat la DOAR atat !!! Daca este sa ne luam doar dupa numarul titlurilor de Grand Slam castigate de catre elvetian, atunci vorbim totusi de cel mai de succes jucator de tenis din lume. Acest Brand dupa parerea mea, ar trebui sa fie cotat la o valoare mult  mai mare. Stiu, ca Forbes este Forbes si va fi intotdeauna Forbes…….dar daca ma uit de exemplu in lumea fotbalului, atunci acolo vad ca se fac transferuri de jucatori pentru sume mult-mult mai mari, asa ca…….

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Voi ce spuneti, ce parere aveti ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Stiut fiind faptul, ca tara gazda poate alege suprafata de joc, pe care se vor disputa meciurile acestei  intalniri, Australia, spre surprinderea mea, a ales iarba de la Sydney. M-a socat deoarece, starul elvetienilor, Roger Federer a dominat cu cativa ani  in urma mai mult decat autoritar aceasta suprafata rapida. Totusi, am inteles aceasta alegere, deoarece, Federer anul acesta a avut cel mai slab rezultat (sferturi) chiar la Grand Slam-ul disputat pe iarba de la Wimbledon. Un alt aspect in alegerea acestei suprafete de joc, ma gandesc, ca a fost si faptul, ca jocul lui Roger in ultimul timp a fost caracterizat nu numai de agresivitate ci si de multe erori nefortate, ceea ce pe o suprafata atat de rapida, cu schimburi atat de rapide, poate fi un avantaj pentru australieni. Sa nu uitam, ca poate cel mai bun jucator al Australiei, fostul nr.1 mondial, Lleyton Hewitt, a castigat mai demult Wimbledon-ul, deci se simte extraordinar pe  iarba, iar in 2010 in finala turneului de la Halle, a castigat chiar impotriva elvetianului.

Mult asteptatul meci, dintre cei doi rivali, a fost un prilej de revansa pentru Federer, pentru pierderea meciului de cinci seturi impotriva lui Hewitt tot in Cupa Davis, la inceputul anilor 2000. Totusi, dupa un prim set pierdut de elvetian, acesta a inceput din ce in ce mai mult sa se reacomodeze cu suprafata de joc, jocul lui revenind aproape la nivelul care-l recomanda acum cativa ani ca dominatorul acestei suprafete. Hewitt m-a surprins prin nivelul extrem de ridicat  al jocului sau, chiar daca a trebuit sa se recunoasca invins la sfarsitul a patru seturi. Sunt curios la sfarsitul celor cinci intalniri intre Australia si Elvetia, cine va iesi invingator ? ……… Ca un ultim rand, remarc, ca Stanislas Wawrinka, celalalt jucator elvetian, nu a facut mari furori niciodata pe iarba, din cate imi aduc eu aminte.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Jocul jucatoarei din Serbia merita amintit, chiar daca a pierdut in optimile de finala in fata Serenei Williams, pentru ca s-a schimbat total. Se vede ardoarea ei de a redeveni nr.1 mondial, doar ca asta va mai dura un pic. Ceea ce vreau sa subliniez in primul rand, este miscarea extraordinara in teren al Anei, deplasarea ei in teren, ceea ce in urma cu ceva timp era un pic mai deficitara. Se vede rodul muncii depuse la antrenamente. Este din ce in ce mai supla, mai dinamica pe teren, ajunge la mingi la care cu ceva timp in urma nu ajungea. Ca fapt divers, cred ca mi-am schimbat parerea cu privire la cine este cea mai frumoasa jucatoare din circuit.  :)

Am vazut in meciul ei cu Serena, ca a devenit extrem de agresiva, intra extrem de mult in teren, chiar si in fata unei jucatoare atat de ofensive ca Serena Williams. Loviturile ei au devenit mai ascutite atat pe backhand, cat si pe forehand. Singurul aspect din jocul ei, care inca lasa de dorit, dupa parerea mea, este serviciul destul de vulnerabil. Am fost un pic atent la miscarea la serviciu al Anei si parca mi se pare un pic rigida aceasta miscare. Trebuie sa mai adauge atat un efect mai accentuat, cat si plasament mai bun acestei lovituri, pentru a deveni extrem de periculoasa. Oricum salut aceasta schimbare in bine al jocului ei.

Apropo de agresivitate, amintesc si de Roger Federer, care pana acum inainteaza extrem de sigur in turneu. Este agresiv, ataca mai tot timpul. In meciul cu Juan Monaco a reusit 42 de lovituri castigatoare in 82 de minute !!! Cred ca aceste cifre spun multe. Oricat de placut ar fi ochiului acest joc al lui Federer, in ultimele luni jocul lui a fost plin cu greseli nefortate, deci nu sunt convins ca va avansa foarte departe pe tabloul turneului pe care l-a castigat de 5 ori pana acum. Va ramane de vazut.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Federer a recunoscut, ca una dintre cele mai dureroase sale infrangeri din cariera i-a fost administrata chiar de catre argentinian, in finala US Open-ului din 2009, unde elvetianul a fost atat de aproape de victorie, asa ca acest meci a fost prilejul unei “revanse”. De aceasta data Federer a reusit sa dejoace planul lui Del Potro cu trasoare destul de plate trimise dintr-un unghi in altul al terenului de catre argentinian. Nefiind deranjat prea mult de loviturile lui Del Potro, Federer a reusit sa impuna un ritm, prin care sa-l miste mult pe argentinian, pentru a-l forta pe acesta sa loveasca din miscare si astfel de a reduce din agresivitatea loviturilor acestuia. Ceea ce am observat interesant, este ca Federer a incercat mai mult sa apese loviturile de slice, oferind loviturii o doza mai mare de agresivitate.

Fara indoiala acest meci a fost capul de afis al inceputului acestui turneu. Un turneu, dealtfel, cu o traditie extrem de bogata. Este cel mai vechi turneu din Statele Unite, care se desfasoara in continuare in orasul de nastere al sau. Turneul de la Cincinnati face parte din turneele US Open Series, si este interesant faptul ca la inceputurile lui s-a jucat pe zgura, mai apoi din 1979 s-a trecut pe suprafata hard.Turneul se desfasoara intr-o baza extrem de cocheta, numita Lindner Family Tennis Center, si eu zic, ca in saptamana aceasta ne va da posibilitatea sa vedem un tenis extrem de frumos atat la baieti cat si la fete.