Federer si “adaptarea albastra”

Si s-a terminat si turneul de la Madrid, dar dupa atatea discutii cu privire la suprafata de joc, s-au putut observa lucruri extrem de interesante.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In primul rand, este extrem de interesant cine si ce fel de jucatori s-au putut adapta cel mai bine, sau mai bine spus, cine si-a putut adapta jocul pe zgura albastra, despre care unii spuneau ca este alunecoasa. Multi se mirau si de cat de rapida este aceasta suprafata de joc, ignorand poate faptul, ca totusi, s-a jucat la o altitudine mai mare de 650 de m., iar acest lucru favorizeaza clar jocul mai rapid. Este interesant si faptul, ca oricat de rapida ar fi zgura albastra, TOTUSI RAMANE ZGURA, iar jucatorii care poate joca cel mai bine pe aceasta suprafata de joc, nu s-au adaptat foarte bine……… Jucatorii care s-au adaptat cel mai bine au fost cei care i-au initiativa devreme in puncte, care incearca sa finalizeze rapid.

Ma bucura nespus, ca jocul de atac, inventiv a  triumfat atat la masculin, cat si la feminin. Roger Federer, care loveste cu racheta atat de frumos si creativ cum picteaza un pictor cu pensula a trecut de un Tomas Berdych aflat intr-o super forma. Ma uitam la jocul lui Berdych in aceasta saptamana si am observat cat de agresiv este cu loviturile lui mai plate care sunt directionate in lung de linie. Chiar daca fileul este mai inalt spre marginile lui, totusi pe aceasta suprafata rapida cautarea unei traiectorii mai scurte al mingii in puncte este esentiala. Iar Berdych a folosit des aceasta tactica.

In competitia feminina nimeni nu a putut sta in calea lui Serena Williams de a castiga trofeul, nici macar revelatia sezonului, Victoria Azarenka. Si la fete, agresivitatea si atacul a invins. Eu raman pe zi ce trece din ce in ce mai uimit cat de mobila poate fi pe teren Serena avand o constitutie asa de atletica. Una peste alta a fost un turneu care mi-a placut foarte mult. Raman cu un semn de intrebare, si anume cum de jucatorii spanioli si cei din America De Sud n-au avut rezultate mai bune.

Vad albastru in fata ochilor

Am vrut sa nu prea ating subiectul legat discutiile legate de aparitia zgurei albastre la turneul de la Madrid, dar totusi imi voi spune si eu parerea in randurile urmatoare.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In primul si primul rand, cel mai important lucru este ca aceasta zgura albastra sa aiba aceleasi caracteristici pe care le are clasica zgura rosie (saritura mingii, etc.). Chiar daca, mai toti spun, ca acest tip de zgura are aceleasi caracteristici ca si zgura rosie, eu astept cu nerabdare opiniile jucatorilor.

Din cate am inteles Roger Federer si Rafael Nadal si-au exprimat o opinie, conform careia ar prefera sa ramana zgura clasica invocand traditia zgurei in tenis. La aceasta opinie al lor, as avea de comentat urmatoarele lucruri. Asa stiu, ca exista un Consiliu Al Jucatorilor, la ale carui dezbateri se pot discuta asemenea chestiuni, cum ar fi parerea jucatorilor despre adoptarea unei noi culori al zgurei la un turneu. Asa ca, daca as fi organizatorul turneului de la Madrid, nu cred ca mi-ar place sa aud asemenea opinii ale jucatorilor exprimate in alte locuri.

Pe de alta parte, cuvantul Traditie, este unul dintre cele mai importante cuvinte in tenis, asa ca schimbarile in sportul alb trebuie facute cu mare grija. Sunt curios, cati ar fi agreat o eventuala idee de a avea la Roland Garros o zgura albastra ? Sincer, nu cred ca multi. Majoritatea jucatorilor, in opinia mea, cand aud cuvantul zgura, automat se gandesc la zgura rosie clasica. In schimb, consider, ca in momentul cand aud cuvantul hard, automat  se gandesc la o paleta larga de culori, pe care aceasta suprafata de joc o poate adopta.

Exceptia din 2009 intareste regula ?

Stiu ca este un om, care abia asteapta aceasta perioada al sezonului cand simte iar zgura sub picioare, el este Rafael Nadal.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Spaniolul va incerca cu siguranta sa forteze din nou, pentru ca zgura ii ofera “cea mai primitoare casa” jocului lui. Chiar daca Novak Djokovic in ultimul timp l-a invins pe toate suprafetele de joc pe iberic, sa nu uitam, faptul ca intr-un an 2011, cand Novak era aproape imbatabil, Rafa a castigat Roland Garros-ul ! … Roland Garros-ul din acest an, care se apropie deja, pare sa fie un fel de “ultima reduta”, care n-a fost cucerita de Djokovic, iar asta il va ambitiona extrem de mult pe sarb. Dar daca vorbim de ambitie, atunci vorbim si de Rafa, care va lupta din toate puterile sa castige din nou prestigiosul trofeu al turneului parizian, pe care va avea ocazia sa-l castige pentru a 7-ea oara (daca nu ma insel).

Un lucru este sigur, si anume, ca Rafa pe aceasta suprafata de joc poate cel mai eficient sa-si utilizeze arsenalul, pe care il imbunatateste constant. Aici are efectul cel mai naucitor top spin-ul si liftul spaniolului, aici are cea mai mare eficienta rezistenta lui uluitoare in raliuri cu jocul lui de picioare croit parca pentru zgura. Interesant este, ca intr-o perioada al tenisului mondial, cand schimburile de mingi tind sa se lungeasca pe toate suprafetele, raman la parerea ca pe Nadal doar atacand foarte agresiv si constant si cu un joc aproape fara erori, il va putea invinge cineva pe zgura. Chiar si Djokovic, care l-a invins pe Nadal in 2011 in cateva turnee masters pe zgura, dupa parerea mea a castigat in primul rand, pentru ca a luat initiativa in schimburi, iar mai apoi datorita faptului ca a rezistat in raliurile din spatele terenului purtate cu Nadal. Si acum zic, ca jocul lui Roger Federer ar fi poate cel mai eficient impotriva lui Rafa, DAR doar daca reverul top spin cu o singura mana si slice-ul elvetianului va functiona fara erori, si constant apasat, incat Nadal sa nu-si poata cladi jocul atacand aceasta parte al elvetianului. Cu toate discutiile despre reverul lui Federer, eu zic, ca in aceasta perioada al turneelor pe zgura reverul lui Nadal va fi atacat poate mai mult ca niciodata, pentru ca aceasta parte (comparativ cu forehand-ul) pare mai atacabila, dar doar daca spaniolul nu ajunge la mingi macar intr-un oarecare echilibru ca sa poata pasa decisiv, sau sa imprime un top spin accentuat, lung, si sa ia initiativa (ceea ce se intampla foarte rar). Rafa a fost invins o data la Roland Garros (2009), dar vom vedea daca aceasta va fi singura lui infrangere la Marele Slem din Paris. Chiar daca se apropie Roland Garros-ul, mai sunt cateva turnee pe zgura foarte importante inaintea acestuia cum ar fi turneele masters de la Monte Carlo, Madrid, Roma, unde deja ne vom putea da seama intr-o oarecare masura de cum stau lucrurile.

Maestrul de la mastersul de la Indian Wells

Poate v-ati dat seama deja, dar imi face foarte mare placere sa scriu despre Roger Federer, iar saptamana trecuta elvetianul iar mi-a oferit prilejul sa scriu despre el.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Inca o victorie de rasunet al lui Swiss Maestro la mastersul de la Indian Wells, il face pe elvetian sa ajunga la 19 turnee masters castigate in cariera (la egalitate cu Rafael Nadal la acest tip de turnee). Bineinteles, pentru mine punctul culminant al turneului a fost reprezentat de intalnirea din semifinale al lui Roger cu Rafa. Nu a fost un secret, ca Nadal in decursul timpului in intalnirile cu Federer ataca mai mult reverul elvetianului. In acest episod al rivalitatii lor celebre mi s-a parut, ca s-a intamplat un lucru extrem de interesant, si anume, ca Roger a insistat mult sa atace el pe partea de rever al spaniolului. Si a functionat, pentru ca a castigat in doua seturi. Mi-au placut cum a alternat loviturile plasate lung cu cele plasata mai scurt, ceea ce a facut ca adversarul sa nu se acomodeze cu un traseu constant pe care trebuia sa-l urmeze pentru a returna mingile. Aceata alternare este extrem de incomoda pentru adversar, deoarece il scoate pe acesta din ritmul punctului si il determina sa faca un efort suplimentar.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pentru mine a fost o surpriza prezenta lui John Isner in finala acestui turneu, mai ales ca in semifinale a trecut de actualul lider mondial, Novak Djokovic. Demult n-am mai vazut pe cineva servind, cum a facut-o americanul, si de mult nu l-am vazut pe Djokovic atat de afectat de serviciile unui jucator, cum a fost de cele ale lui Isner. Lovituri mai plate directe si serviciul ca din tun l-au ajutat pe american sa intre in top10 mondial. Totusi, nu stiu cat timp va petrece John in primii zece jucatori ai lumii. Deocamdata bravo lui pentru ce a realizat.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In competitia feminina nu cred ca a surprins pe nimeni victoria lui Victoria Azarenka. Aceasta jucatoare tine extrem de ferm fraiele conducerii clasamentului mondial. Rar vezi pe cineva returnand atat de apasat, atat de agresiv ca ea. Plus, rar vezi un rever ca al ei, care dupa parerea mea, este chiar mai bun decat forehand-ul ei. Sunt din ce in ce mai convins ca Victoria va ramane foarte mult timp pe prima pozitie al clasamentului mondial.

Stiluri si stiluri (Dubai, Acapulco)

Vreau cu ocazia acestui articol sa compar doua stiluri de joc al celor doi castigatori al celor doua turnee mentionate in titlu, Dubai si Acapulco.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

La Dubai pentru a cincia oara Roger Federer castiga splendid. La cea de a 20-a aniversare al turneului din Emiratele Arabe Unite, Roger a dat piept in finala cu Andy Murray, care parea sa faca fata pana la un moment dat iuresului de atacuri lansate de elvetian mai ales cu lovitura lui de forehand inside out cu care incerca sa destabilizeze apararea scotianului. Desi serviciul lui Andy (unul extrem de apasat la primul serviciu) a functionat foarte bine, din nou jocul scotianului s-a destramat in momentele cheie ale meciului. Din nou Murray s-a pierdut exact in momentele decisive ale seturilor. Se pare, ca  Andy poate lucra si evolua foarte mult si bine din punct de vedere tehnic si chiar si fizic, si totusi aceste probleme psihice parca nu le reuseste nicicum sa le depaseasca. Daca este o editie aniversara al acestui turneu, trebuie sa amintesc de un moment celebru, de intalnirea din 2005 dintre Roger Federer si Andre Agassi din varful celebrului Burj Al Arab, care a facut senzatie in lumea intreaga.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Si sa trec la comparatia despre care vorbeam.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Un alt jucator, cu un stil total diferit, triumfa cu regularitate in turneele pe zgura din America Latina, este vorba despre spaniolul David Ferrer, care leaga succesul lui recent de la Buenos Aires cu succesul de la Acapulco. Acest jucator truditor, are un stil bazat in primul si primul rand pe constanta. Nu prea are vedem in jocul lui lovituri, executii tehnice super spectaculoase, insa nici nu vedem fluctuatii prea mari in evolutiile lui. Care stil va place mai mult, unul super spectaculos si tehnic ca al lui Federer, sau unul super consistent, fara fluctuatii ca al lui Ferrer ?

Americanii adusi pe zgura elvetiana

Intalnirea din Cupa Davis dintre echipele Elvetiei si al Statelor Unite Ale Americii, cred ca va fi unul extrem de interesant, desi daca ne luam dupa locul de desfasurare si suprafata de joc, americanilor va fi extrem de greu.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Elvetienii, tara gazda al acestei intalniri, au ales localitatea Fribourg, ca locatia meciurilor, si au ales ca suprafata de joc zgura. Pe mine nu m-a mirat deloc decizia elvetienilor de a alege aceasta suprafata de joc lenta, deoarece nu este un secret ca americanii de obicei prefera suprafetele rapide, iar pe zgura nu au avut in ultimul timp rezultate deosebite. Dealtfel, ultimul succes major al americanilor pe zgura de care mi-aduc eu aminte, este victoria lui Andre Agassi la Roland Garros cu destul de multi ani in urma. Desi suprafata poate nu le este pe plac americanilor deoarece favorizeaza un joc mai lent, altitudinea mai mare la care se va juca ar putea fi placul lor, pentru ca la altitudini mai mari jocul este mai iute, mingile zboara mai repede.

Lui Mardy Fish si John Isner, dupa parerea mea, in primul rand va trebui sa le functioneze extrem de bine serviciul (punctul lor forte indiferent de suprafata, chiar daca pe zgura nu are aceasi “greutate”), altfel cu greu cred ca pot castiga. Roger Federer si Stanislas Wawrinka au dovedit cat de versatili sunt, asa ca jocul lor nu este atat de influentat de suprafata de joc ca al americanilor. Raliurile lungi nu cred ca-i vor avantaja pe americani, care vor trebui sa riste. Adaptarea jocului lor pe aceasta suprafata de joc nu cred ca va fi usoara, mai ales adaptarea deplasarii in teren, si al jocului de picioare, care este una aparte zgura.

Federer-Nadal – Nu va mai fi la fel

Trebuie sa spun in acest articol, ce nu vroiam sa spun, ce aproape o lumea intreaga nu vrea s-o spuna: rivalitatea dintre Roger Federer si Rafael Nadal nu va mai fi la fel.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cu prilejul acestei semifinale al Australian Open-ului 2012, in opinia mea, aceasta infruntare clasica, poate infruntarea cea mai buna pe care o poate da tenisul sau chiar sportul in general, pe viitor in eventualitatea altor intalniri nu cred ca va fi la fel de frumoasa ca pana acum. Desi sunt fanul si voi ramane fanul lui Roger, nu cred ca elvetianul ii va mai pune probleme serioase mult mai tanarului sau rival. Pe Federer, indiferent de acele infrangeri dureroase impotriva lui Nadal, am observat (poate gresesc aici), ca mai multa lume l-a vazut sau l-ar fi dorit sa-l vada favorit pe elvetian decat pe spaniol in aceste intalniri directe in decursul timpului. Federer poate ca este cel mai bun jucator din toate timpurile, poate ca este aproape de inima unei intregi lumi, poate vrajeste aceasta lume cu jocul lui, DAR tabela nu cred ca-i va fi prietenoasa in meciurile foarte importante.

Ultimul meci dintre cei doi, care s-a ridicat la asteptarile mele, a fost finala Roland Garros-ului 2011, unde Federer a fost mai aproape de a castiga decat poate a crezut-o chiar el. Intotdeauna am considerat, ca rezultatul acestor meciuri dintre cei doi depinde de reverul (top spin) al lui Federer. Daca acesta functioneaza, consideram ca va castiga, si daca nu functioneaza, atunci va pierde. Reverul superb cu o singura mana al lui Roger in decursul timpului de multe ori nu fost cum as fi dorit sa fie, si asta NU din cauza tehnicii, ci din cauza ezitarii, poate a neincrederii in fortele proprii la nivelul dorit, zic eu. Fara indoiala, fiecare om oricat de mare campion ar fi, are punctul lui vulnerabil, iar “punctul vulnerabil” pentru Federer a fost Nadal. Mi-as dori sa-l mai vad pe Federer jucand la un Grand Slam atat de increzator impotriva lui Rafa, cum o facea la inceputul intalnirilor lor directe, dar poate ca acest ultim rezultat il va apasa prea mult pe geniul elvetian.

“Kimback”

Intotdeauna am fost fascinat de modul de revenire pe teren al belgiencei Kim Clijsters.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Kim a fost si este acea jucatoare, care vrea sa conduca punctele, nu-i place si nici nu accepta cu nici un chip sa fie dominata. Jocul ei si forma de joc actuala pe care o etaleaza la turneul WTA de la Brisbane, face din ea din nou o candidata la ridicarea trofeului de la  Australian Open. A facut un meci impotriva Anei Ivanovic, cum rar mi-a fost dat sa vad. Practic, aproape tot timpul a tinut-o intr-un dezechilibru total pe Ana, cu jocul in forta, extrem de rapid in unghiuri, variind adancimea loviturilor extrem de inteligent. Crosurile precise destul de razante cu fileul au facut aproape imposibila reactia Anei. Lovitura cea mai impresionanta al lui Kim, dupa parerea mea, a fost crosul de rever.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

La turneul ATP de la Doha, Roger Federer a mai schimbat ceva din impresia nu prea grozava pe care a lasat-o la demonstrativul de la Abu Dhabi, unde atat Novak Djokovic (care a si castigat turneul) cat si Rafael Nadal i-au administrat infrangeri destul de severe. In primul lui meci din competitia de la Doha, impotriva lui Nikolay Davydenko, Roger a incercat si a reusit sa fie acel Roger care taie cu prima ocazie opozitia adversarului. Cu scorul de 6-2, 6-2, dar mai ales prin jocul agresiv, precis, a mai sters din impresia lasata la recentul demonstrativ. Sunt convins, ca din punct de vedere tehnic Federer este peste ceea ce se vede in circuit azi, dar de multe ori in recentul incheiat sezon 2011, din punctul meu de vedere, a gresit tactic, iar asta l-a costat enorm. Daca nu va juca din nou acel joc imprevizibil, risca sa fie dominat de jucatorii din fruntea clasamentului, si poate chiar nu numai de acestia.

Bilant Federer: 70 din 100

Nu o sa rup din context victoria lui Roger Federer la ATP World Tour Finals, si doresc sa vad in perspectiva conotatiile acestei victorii al elvetianului, zic eu istorica.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pana sa ajung la subiectul acestui articol, doresc de pe acum sa afirm, ca Federer pana ce va tine mic numarul erorilor nefortate, pana atunci va castiga turnee, si nu orice turnee ci turnee majore. In timp ce jocul majoritatii jucatorilor din circuit daca stagneaza, la un moment dat ajunge sa fie cat de cat “citit” de adversari, oricat de bun ar fi acela, in schimb jocul lui Roger tot timpul aduce ceva nou, tot timpul surprinde, si nu cred ca va putea fi “citit”. La 30 de ani jocul lui evolueaza inca, devenind din ce in ce mai agresiv, din ce in ce mai la limita (aici ma refer la solutiile tehnice foarte dificile alese). Este clar, cred, pentru toata lumea, ca elvetianul isi poate asuma aceste riscuri pentru ca tehnica, viziunea in joc, si inspiratia il ajuta.

La 30 de ani, si la sfarsitul sezonului 2011, elvetianul poate spune cu mandrie, ca a jucat 100 de finale, din care a castigat 70 (dintre care 16 de Grand Slam). Practic aceasta  victorie, este a sasea victorie la acest turneu, unde se aduna cei mai buni opt jucatori din lume, ceea ce este un nou record. Interesant este, ca a fost a treia Duminica consecutiva, care i-a prins pe Roger Federer si Jo-Wilfried Tsonga infruntandu-se: odata la finala mastersului din Paris, dupa aceea la ATP World Tour Finals in grupe, iar mai apoi tot la turneul din Londra in finala. Trebuie sa afirm, ca imi place ca in final a invins din nou tenisul spectacol.

“Stop War, Start Tennis”

ATP World Tour Finals, turneul de sfarsit de sezon se afla in plina desfasurare, unde se “ciocnesc” primii opt jucatori la simplu cat si primele opt echipe de dublu din lume.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Vreau sa va dau cateva informatii, pe care, poate nu le stiati despre acest turneu prestigios, care se desfasoara sub semnul unei inalte elegante, gust si rafinament. Jucatorii sunt tratati regeste, primesc costume special croite pentru Seara De Gala dinaintea turneului, sunt transportati cu feribotul pe Tamisa, ca sa ajunga la O2 Arena, locul de desfasurare al turneului. Fiecare jucator beneficiaza de propriul sau vestiar, etc, etc.

Apropo de imbracaminte, m-a impresionat in mod special mesajul inscriptionat pe imbracamintea echipei de dublu, format din Rohan Bopanna si Aisam-Ul-Haq Qureshi, pe care scrie “Stop War, Start Tennis”.

Novak Djokovic termina anul pe locul 1, dar cu siguranta ar dori sa intregeasca acest an exceptional al sau cu trofeul pus in joc la Londra. Dealtfel nu neg faptul, ca eu cred, ca in fazele finale ale acestui turneu  vor ajunge primii patru jucatori ai lumii (Djokovic, Nadal, Murray, Federer), unde orice se poate intampla. Deja in grupe am putut asista la intalnirea pe care o asteapta o lume intreaga, Federer-Nadal, in care  elvetianul aproape ca a spulberat orice opozitie al ibericului, administrandu-i un sec 6-3, 6-0. Interesant este, ca in acest turneu, in aceasta faza al competitiei o infrangere nu inseamna neaparat si eliminarea din turneu, asa ca intr-o faza avansata al competitiei poate mai vedem inca un meci Federer-Nadal. Ca fapt divers, mentionez, ca Roger Federer i-a luat de trei ori cate un set cu 6-0 lui Rafael Nadal (2006-Wimbledon, 2007-Hamburg, 2011-ATP World Tour Finals), in timp ce ibericul, daca nu ma insel, i-a luat doar un set elvetianului cu acelas scor amintit (2008-Roland Garros).