(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este a treia finala consecutiva de Grand Slam care se disputa intre cei doi, dupa finala de la Wimbledon si US Open de anul trecut. Se pare, ca cei doi incep sa monopolizeze cele doua locuri principale in astfel de concursuri. Marea intrebare inaintea finalei este, ca dupa ce in 2011 Novak a decodificat jocul lui Rafa, spaniolul poate in acest nou an, la randul lui, sa descifreze jocul sarbului ? Poate Djokovic din nou sa treaca de un Nadal care a trecut de Federer ?

Raspunsul, din punctul meu de vedere, va fi dat de pozitionarea celor doi in teren. Cel care va urca in teren, va impune si ritmul schimburilor si va si castiga. Lui Nadal nu-i va ajunge sa-l atace pe rever pe Djokovic (cum face cu alti jucatori), pentru ca sarbul loveste  extrem de devreme mingea si a gasit de anul trecut cheia efectului biciuit al spaniolului. Sarbul poate sustine raliurile cu Nadal, asa ca Rafa va trebui sa schimbe ceva, pentru ca daca n-o va face, finala va fi “un film pe care l-am vazut si anul trecut”. Nadal a optat ca racheta lui sa fie mai grea anul acesta decat a fost anul trecut, iar acest lucru l-ar putea ajuta sa fie mai agresiv.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In competitia feminina, la simplu, deja stim un nou nume de castigatoare de Mare  Slem, aceasta fiind Victoria Azarenka, care incet-incet s-a maturizat si a dozat jocul ei de atac dezlantuit si cu multa inteligenta tactica. In finala a trecut de Maria Sharapova chiar folosindu-se de “armele” rusoaicei. A atacat tot ce venea din jumatatea de teren a Mariei, iar cand doua jucatoare pur sange ofensive se intalnesc, acolo cu siguranta “sar scantei”. Faptul, ca Azarenka este capabila cand este atacata, sa revina din defensiva in ofensiva cu o singura lovitura, a ajutat-o mult. Este o situatie interesanta acum in lumea tenisului feminin, toate turneele de Grand Slam fiind detinute de jucatoare pentru care aceste trofee rerezinta primul lor succes la asemenea nivel. Azarenka infara de titlu mai preia si fotoliul de lidera mondiala.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

(Sursa foografiei: photobucket.com)

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cu prilejul acestei semifinale al Australian Open-ului 2012, in opinia mea, aceasta infruntare clasica, poate infruntarea cea mai buna pe care o poate da tenisul sau chiar sportul in general, pe viitor in eventualitatea altor intalniri nu cred ca va fi la fel de frumoasa ca pana acum. Desi sunt fanul si voi ramane fanul lui Roger, nu cred ca elvetianul ii va mai pune probleme serioase mult mai tanarului sau rival. Pe Federer, indiferent de acele infrangeri dureroase impotriva lui Nadal, am observat (poate gresesc aici), ca mai multa lume l-a vazut sau l-ar fi dorit sa-l vada favorit pe elvetian decat pe spaniol in aceste intalniri directe in decursul timpului. Federer poate ca este cel mai bun jucator din toate timpurile, poate ca este aproape de inima unei intregi lumi, poate vrajeste aceasta lume cu jocul lui, DAR tabela nu cred ca-i va fi prietenoasa in meciurile foarte importante.

Ultimul meci dintre cei doi, care s-a ridicat la asteptarile mele, a fost finala Roland Garros-ului 2011, unde Federer a fost mai aproape de a castiga decat poate a crezut-o chiar el. Intotdeauna am considerat, ca rezultatul acestor meciuri dintre cei doi depinde de reverul (top spin) al lui Federer. Daca acesta functioneaza, consideram ca va castiga, si daca nu functioneaza, atunci va pierde. Reverul superb cu o singura mana al lui Roger in decursul timpului de multe ori nu fost cum as fi dorit sa fie, si asta NU din cauza tehnicii, ci din cauza ezitarii, poate a neincrederii in fortele proprii la nivelul dorit, zic eu. Fara indoiala, fiecare om oricat de mare campion ar fi, are punctul lui vulnerabil, iar “punctul vulnerabil” pentru Federer a fost Nadal. Mi-as dori sa-l mai vad pe Federer jucand la un Grand Slam atat de increzator impotriva lui Rafa, cum o facea la inceputul intalnirilor lor directe, dar poate ca acest ultim rezultat il va apasa prea mult pe geniul elvetian.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pentru mine, cel putin, sunt cateva lucruri de neinteles. Argentina, care dealtfel a fost pana acum de trei ori in finala Cupei Davis, pe care nu a castigat-o niciodata pana acum, a ales sa joace la simplu cu Juan Martin Del Potro si cu Juan Monaco. Nu inteleg, cum argentinienii, l-au pus sa joace doar la dublu pe experimentatul si versatilul David Nalbandian. Mai ales, ca Argentina a aratat extrem de bine la dublu in ultimul timp cu Juan Ignacio Chela si Eduardo Schwank. Acum se pare, ca Nalbandian va juca cu Schwank la dublu. Monaco chiar a facut senzatie in ultimul timp, dar eu as fi mers pe mana lui Nalbandian. El este un jucator iscusit, viclean tactic, care poate sa-i scoata din mana pe spanioli. Chiar daca deplasarea in teren al lui David, mai ales pe zgura, poate fi inbunatatita, tehnica il recomanda, are un rever cu doua maini natural, cum n-am mai vazut de la Safin, si un forehand extrem de penetrant.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Bineinteles Monaco este si el o alegere excelenta, un luptator desavarsit, un jucator care stie sa poarte raliuri pe zgura, la care va fi supus cu siguranta de jucatorii spanioli.

Spania poate cucerii al cincilea trofeu de Cupa Davis la Sevilia, unde sunt sigur ca spectatorii vor face o atmosfera incredibila. Dupa parerea mea, Spania ca si tara, are cea mai buna echipa de Cupa Davis din lume de cativa ani. Ca si confirmare al spuselor mele, amintesc, ca toate celelalte patru titluri de Cupa Davis castigate pana acum de Spania, au venit in ultimii unsprezece ani.

Spania si acum vine in finala cu o echipa incredibila, din care ii amintesc pe Rafael Nadal, David Ferrer, Fernando Verdasco si Feliciano Lopez. Dealtfel Spania si Agentina s-au mai intalnit in finala Cupei Davis, in 2008, la Mar Del Plata, unde au castigat spaniolii, chiar daca s-a jucat pe o suprafata de indoor hard.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Vreau sa va dau cateva informatii, pe care, poate nu le stiati despre acest turneu prestigios, care se desfasoara sub semnul unei inalte elegante, gust si rafinament. Jucatorii sunt tratati regeste, primesc costume special croite pentru Seara De Gala dinaintea turneului, sunt transportati cu feribotul pe Tamisa, ca sa ajunga la O2 Arena, locul de desfasurare al turneului. Fiecare jucator beneficiaza de propriul sau vestiar, etc, etc.

Apropo de imbracaminte, m-a impresionat in mod special mesajul inscriptionat pe imbracamintea echipei de dublu, format din Rohan Bopanna si Aisam-Ul-Haq Qureshi, pe care scrie “Stop War, Start Tennis”.

Novak Djokovic termina anul pe locul 1, dar cu siguranta ar dori sa intregeasca acest an exceptional al sau cu trofeul pus in joc la Londra. Dealtfel nu neg faptul, ca eu cred, ca in fazele finale ale acestui turneu  vor ajunge primii patru jucatori ai lumii (Djokovic, Nadal, Murray, Federer), unde orice se poate intampla. Deja in grupe am putut asista la intalnirea pe care o asteapta o lume intreaga, Federer-Nadal, in care  elvetianul aproape ca a spulberat orice opozitie al ibericului, administrandu-i un sec 6-3, 6-0. Interesant este, ca in acest turneu, in aceasta faza al competitiei o infrangere nu inseamna neaparat si eliminarea din turneu, asa ca intr-o faza avansata al competitiei poate mai vedem inca un meci Federer-Nadal. Ca fapt divers, mentionez, ca Roger Federer i-a luat de trei ori cate un set cu 6-0 lui Rafael Nadal (2006-Wimbledon, 2007-Hamburg, 2011-ATP World Tour Finals), in timp ce ibericul, daca nu ma insel, i-a luat doar un set elvetianului cu acelas scor amintit (2008-Roland Garros).

(Sursa fotografiei:photobucket.com)

In primul rand, sa remarc din nou prestatia lui Roger Federer, care castiga mastersul de la Paris, de parca ar fi o continuare al turneului recent de la Basel, pe care l-a castigat intr-un mod superb. Si la Paris a continuat demonstratia de forta, care ma face sa afirm, ca elvetianul poate sa faca, la ora actuala, absolut orice cu mingea, din punct de vedere tehnic. Adversarii sunt parca tot timpul in contratimp in schimburi, iar acest lucru, adica dominatia lui Federer, vine din faptul, ca reverul sau top spin cu o singura mana este mai sigur ca niciodata, si poate lua initiativa si cu aceasta lovitura, nu numai cu forehand-ul. Tomas Berdych, din cate am inteles, a spus dupa meciul cu Federer din semifinale, ca Federer este acel Federer de alta data, care castiga cu ceva timp in urma aproape tot. Eu spun, ca acest Federer este mai bun, si acum risca mai mult, si refuza sa suporte nici cea mai mica dominare al adversarului. Castigatorul a 16 turnee de Grand Slam, a reusit sa ajunga cel putin in finalele tuturor turneelor masters, din care a castigat 18, si a pierdut 12.

Cum spuneam, tabloul este complet pentru ATP World Tour Finals, iar cei opt jucatori,care se vor duela la Londra, sunt Novak Djokovic, Rafael Nadal, Andy Murray, Roger Federer, David Ferrer, Jo-Wilfried Tsonga, Tomas Berdych si Mardy Fish. Voi ce parere aveti, despre acest ultim turneu al sezonului, care aduna “crema cremelor” in tenis ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cum a venit toamna, cum au si venit din nou rezultatele bune pentru Murray. Incet-incet incepe sezonul indoor, unde suprafata de joc chiar daca este una rapida, nu este la fel de rapida precum in turneele pe hard outdoor. Iar Andy cand simte o stabilitate adecvata sub picioare, poate scoate un joc de o exceptionala calitate, chiar si de atac, mai ales ca nu este o mare diferenta de calitate in loviturile lui de dreapta si de rever. Deja au venit doua titluri in doua saptamani pentru el. Primul la Bangkok cu aproximativ o saptamana in urma, iar acum la Tokyo, unde aproape l-a spulberat pe Rafael Nadal  (mai ales in setul decisiv), unde s-a impus cu scorul de 3-6, 6-2, 6-0. Bucuria este si mai mare in familia Murray, pentru ca la dublu in cadrul aceluias turneu de la Tokyo, Andy s-a impus impreuna cu fratele lui Jamie Murray.

Daca aceasta forma pentru Andy ar continua si in inceputul de sezon urmator, atunci scotianul ar deveni un candidat extrem de serios la castigarea Australian Open-ului, pentru ca suprafata de joc al turneului australian nu este cea mai rapida suprafata hard. Si prin prizma celor doua finale jucate deja de scotian la turneul de Mare Slem australian, ne pot determina sa gandim astfel.

La Beijing, tot in aceasta saptamana, mi-a atras atentia Tomas Berdych, cu jocul lui destul de plat, rapid, in unghiuri, cu care a reusit sa se impuna, trecand si de Fernando Verdasco (cu 6-1, 6-0 !!!), Jo-Wilfried Tsonga si Marin Cilic. Jocul de contraatac a dat roade. Totusi, nu pot sa spun, ca m-a impresionat in mod deosebit Berdych, pentru ca foarte usor poate fi scos din ritm, dupa parerea mea. Un joc variat il scoate prea usor din acea zona de confort, de unde contraataca lung. Este insa pe un drum bun, iar un eventual loc printre primii opt jucatori ai lumii la sfarsitul sezonului ar fi pe deplin meritat.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Serena dupa ce joc a practicat de la revenire, plina de incredere, cu un serviciu pe care chiar si in circuitul masculin cu greu l-ar returna adversarii (daca l-ar returna), cu o dreapta si cu un rever care nu-si gresesc tinta, fac sa fie doar o chestiune de timp pana ce va ajunge iar nr.1 in lume. In orice caz, Samantha Stosur, pe care o consider, in momentul actual, poate singura jucatoare care-i poate face fata Serenei, va avea in finala o adevarata “pradatoare” in  fata. Lui Stosur trebuie sa-i functioneze acel celebru serviciu kick in exterior, si jocul la serviciu in general. Ca s-o poata invinge pe Serena, trebuie s-o domine mental, ceea  ce greu o va putea face, chiar daca ii va functiona atat serviciul, cat si forehand-ul puternic si infasurat. Stosur trebuie sa lungeasca punctele, dar trebuie sa fie pregatita sa depuna un efort fizic extraordinar, deoarece Serena o va supune unei “ploi de de mingi” puternice si bine plasate.

Nadal reapare si el, dupa ce in masters-urile dinaintea US Open-ului nu a convins. Dupa ce a pierdut finala de la Wimbledon in fata lui Djokovic, a parut destul de vulnerabil, dar cu capacitatea lui de a se regrupa extraordinar, revine foarte hotarat la cel mai inalt nivel. Dovada meciurile destul de usor castigate in fata lui David Nalbandian, Andy Roddick si Andy Murray. Finala cu Novak Djokovic va fi din nou un test greu pentru Nadal, ca dealtfel fiecare meci impotriva sarbului din acest an, mai ales ca suprafata rapida, si faptul ca mingea nu sare atat de inalt, il avantajeazape sarb, deoarece efectele lui Rafa n-au aceasi eficacitate. Nadal cred ca a  invatat din meciurile cu Djokovic si va incerca sa fie mai agresiv, deoarece raliurile lungi nu-l avantajeaza, asa cum il avantajeaza cu alti jucatori. Nadal va trebui sa schimbe tactica. Novak nu a mai fost chiar atat de solid in aceasta editie de US Open, ca in turneele precedente din acest an, dar ramane acel om aproape de nebatut in 2011. Va fi interesant daca sarbul va reusi sa dezvolte un joc de presiune pe reverul lui Nadal, caci dupa parerea mea, asta poate fi o cheie al meciului. Djokovic trebuie sa fie foarte atent la serviciul lui, deoarece tot planul lui tactic se poate narui, daca va ezita la serviciu. Voi ce spuneti ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Se pare, ca acest turneu ne poate oferi raspunsul, la intrebarea: de ce unii jucatori sunt atat de buni, sau din ce motive sunt unii mai buni jucatori decat altii. Rafael Nadal face ce face si demonstreaza din nou, ca prin multa munca se poate atinge aproape orice. In mediatizatul sau meci cu conationalul sau Fernando Verdasco, terminat in favoarea lui Rafa cu scorul 7-6, 6-7, 7-6, nu se poate spune, ca principalul factor al victoriei lui Nadal a fost de ordin tactic sau tehnic, ci de unul mental. La asemenea scor strans, taria mentala de neclintit este singurul lucru, care face ca sa nu-ti tremure mana pe racheta si sa poti executa loviturile cum trebuie. Pe aceasta suprafata rapida, hard, loviturile biciuite ale lui Nadal isi pierd mult din efect, deoarece mingea nu mai sare atat de sus in terenul adversarului ca pe zgura si nu mai sunt atat de incomode de lovit de adversar. Nadal astfel ia mai greu initiativa in puncte, dar compenseaza prin extraordinara acoperire al terenului. Schimburile rapide nu-l favorizeaza, dar se muleaza la orice fel de situatie, si daca nu este infrant, cand momentul s-a ivit, atunci cu greu va mai avea ocazie adversarul sa-l invinga.

Am fost placut surprins si de cele doua meciuri castigate superb de catre germanul Philipp Kohlschreiber in fata a doi jucatori cu renume, Andy Roddick si Feliciano Lopez. Apropo de tara celebrului Boris Becker, Germania, ma mira faptul, ca o tara cu o asemenea traditie in tenis, cum de nu mai scoate de un timp jucatori care sa se bata in varful clasamentului ? Este o enigma, dar Kohlschreiber cu superbul sau rever cu o singura mana si jocul lui plin de fantezie, cu indemanarea specifica unui jucator care joaca extrem de bine si in fata fileului, a incantat in aceasta saptamana.

Cum turneul se apropie de final si cu jucatori ca Federer, Nadal, Djokovic si Murray aflati inca in competitie, show-ul american este garantat.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Vorbesc de lucruri ciudate, pentru ca inafara de noul nr.1 mondial, Novak Djokovic (care dealtfel si el s-a chinuit in meciul lui de debut cu Nikolay Davydenko, revenind de la 1-4 in primul set), ceilalti jucatori din careul de asi al circuitului masculin n-au aratat jocul pe care-l asteptam.

Cum spuneam, chiar si Novak Djokovic a avut destul de multe ezitari in meciul cu Nikolay Davydenko, impunandu-se pana la urma cu 7-5, 6-1. Rafael Nadal a si parasit deja turneul de la Montreal din primul sau meci, impotriva lui Ivan Dodig, unde croatul s-a impus dupa ce Nadal a luat primul set cu 6-1, scorul final fiind 1-6, 7-6, 7-6 pentru Dodig. Roger Federer chiar daca a mers mai departe, nici el nu a aratat un joc prea bun in meciul cu noua vedeta canadiana Vasek Pospisil (care a trecut cu un tur mai devreme de Juan Ignacio Chela). Desi s-a vorbit mult de acest Pospisil, pe mine nu m-a convins inca. Loviturile lui sunt inca destul de haotice, executate parca fara un plan tactic solid. Chiar daca Federer a fost mult de tot sub nivelul lui obisnuit, canadianul nu a putut face fata. Un sfat pe care l-as da oricarui jucator dupa acest meci ar fi: sa nu-l ataci pe Federer pe forehand, cand ai o mare parte din teren descoperit !

Al patrulea jucator al lumii Andy Murray a avut si el o prestatie destul de modesta, fata de ceea ce ma asteptam in meciul lui cu Kevin Anderson. Procentajul lui la primul serviciu in meciul acesta nu a atins nici macar 50%. Se pare, ca acea forma extrem de slaba de dupa pierderea finalei de la Australian Open se prelungeste (asa cum am anticipat). Murray astfel paraseste si el turneul deja dupa primul meci disputat. Pacat, pentru ca la sfarsitul anului trecut Murray a aratat ca poate fi nu numai un antidot pentru jocul adversarilor, ci si un jucator de atac veritabil.

Iata, ca acest masters ofera prilejul, ca si alti jucatori, mai putin cunoscuti sa se ridice la un nivel mai inalt. Acum, depinde si de acesti jucatori, daca pot sa se ridice la nivelul la care vor ei.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Am sa va spun parerea mea, inaintea raspunsurilor voastre.  Sa incepem cu serviciul. Eu zic, ca jucatorul ideal ar trebui sa aibe serviciul top spin al lui Pete Sampras, si serviciul kick al lui Roger Federer. Acel jucator ideal ar trebui sa aibe, dupa parerea mea, lovitura de forehand tot al lui Federer sau al lui Fernando Gonzalez sau chiar a Mariei Sharapova. La capitolul rever, ma vad nevoit sa-l mentionez iar pe Federer, dar Justine Henin are la fel un rever cu o singura mana, pe care orice jucator (indiferent daca din circuitul masculin sau feminin) ar dori sa-l posede. Pentru cei, care prefera reverul cu doua maini, i-as aminti pe Marat Safin, Marcelo Rios, David Nalbandian sau Andre Agassi. Jucatorul ideal ar trebui sa aibe forta mentala al lui Rafael Nadal, dar oricat de bine s-ar misca spaniolul in teren, totusi la pozitionare la lovituri si jocul de picioare tot Federer sta mai bine. Voleul jucatorului ideal ar trebui sa fie cel al lui Pete Sampras fara dar si poate.

Stiu, ca la multe capitole l-am amintit pe Federer, da nu degeaba se spune ca el a fost  cel care a ajuns cel mai aproape de perfectiune. Acum “mingea este in terenul vostru”, vreau sa vad ce veti spune. Ati vazut, ca am adus exemple nu numai din circuitul masculin ci si din cel feminin, pentru ca acele lovituri ale celor doua jucatoare isi gasesc loc oriunde, oricand, asa ca daca considerati sa amintiti si alte nume din circuitul feminin, puteti sa le amintiti.