(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Eu consider, ca aceasta schimbare se datoreaza faptului,  ca jucatoarea rusa pentru a-si face serviciul mai agresiv , doreste sa aibe mai mult timp pentru a putea impinge mai mult din picioare, cu scopul de a avea un punct de contact mai inalt al mingii cu racheta. Daca se obtine acest punct de contact mai inalt, automat se deschid mai multe unghiuri in careul de serviciu advers, iar unghiurile serviciilor automat pot devenii mai variate si implicit mai agresive.

Chiar daca acest articol este un pic mai tehnic, daca am mentionat de Australian Open, trebuie sa zic, cat de impresionat am fost de jucatorul japonez, Kei Nishikori. A devenit, prin jocul lui in care alterneaza mingile foarte bine in colturi opuse prin care reuseste efectiv sa fugareasca adversarul de pe o parte in alta al terenului, primul japonez din era open care ajunge in sferturile de finala al Australian Open-ului. Totodata, pentru Kei este primul sfert de finala intr-un turneu de asemenea nivel. Are o lovitura de dreapta extrem de rapida, cu o zvacnire extrem de iute al bratului in momentul loviturii. Si vreau sa mai remarc pe cineva.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este vorba despre Andy Murray, care de cand este antrenat de celebrul Ivan Lendl, si-a iutit extrem de mult jocul de picioare, are o deplasare mult -mult mai buna in teren. Incepe bine aceasta colaborare dintre Andy si Ivan.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este a treia finala consecutiva de Grand Slam care se disputa intre cei doi, dupa finala de la Wimbledon si US Open de anul trecut. Se pare, ca cei doi incep sa monopolizeze cele doua locuri principale in astfel de concursuri. Marea intrebare inaintea finalei este, ca dupa ce in 2011 Novak a decodificat jocul lui Rafa, spaniolul poate in acest nou an, la randul lui, sa descifreze jocul sarbului ? Poate Djokovic din nou sa treaca de un Nadal care a trecut de Federer ?

Raspunsul, din punctul meu de vedere, va fi dat de pozitionarea celor doi in teren. Cel care va urca in teren, va impune si ritmul schimburilor si va si castiga. Lui Nadal nu-i va ajunge sa-l atace pe rever pe Djokovic (cum face cu alti jucatori), pentru ca sarbul loveste  extrem de devreme mingea si a gasit de anul trecut cheia efectului biciuit al spaniolului. Sarbul poate sustine raliurile cu Nadal, asa ca Rafa va trebui sa schimbe ceva, pentru ca daca n-o va face, finala va fi “un film pe care l-am vazut si anul trecut”. Nadal a optat ca racheta lui sa fie mai grea anul acesta decat a fost anul trecut, iar acest lucru l-ar putea ajuta sa fie mai agresiv.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In competitia feminina, la simplu, deja stim un nou nume de castigatoare de Mare  Slem, aceasta fiind Victoria Azarenka, care incet-incet s-a maturizat si a dozat jocul ei de atac dezlantuit si cu multa inteligenta tactica. In finala a trecut de Maria Sharapova chiar folosindu-se de “armele” rusoaicei. A atacat tot ce venea din jumatatea de teren a Mariei, iar cand doua jucatoare pur sange ofensive se intalnesc, acolo cu siguranta “sar scantei”. Faptul, ca Azarenka este capabila cand este atacata, sa revina din defensiva in ofensiva cu o singura lovitura, a ajutat-o mult. Este o situatie interesanta acum in lumea tenisului feminin, toate turneele de Grand Slam fiind detinute de jucatoare pentru care aceste trofee rerezinta primul lor succes la asemenea nivel. Azarenka infara de titlu mai preia si fotoliul de lidera mondiala.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

(Sursa foografiei: photobucket.com)

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Toata lumea cunoaste jocul in forta, curajos al Sharapovei. Toata lumea stie, ca are un stil de joc bazat pe instinctul de luptatoare al ei, cu lovituri extrem de puternice dar si extrem de precise, care-si rateaza destul de rar tinta. Acest model de racheta ii confera rusoaicei atat controlul cat si puterea dorita. Racheta cantareste in jur de 309 de grame si are un cap de 100 de inci, greutatea rachetei si marimea capului rachetei aducand forta in lovituri. Controlul este asigurat de faptul, ca greutatea este concentrata mai mult spre manerul rachetei, aceasta fiind un model cu cap usor.

Apropo de control, sa mentionez de asa numitul “material inteligent“, d3o, care face parte din compozitia rachetei, care la impactul cu mingea are caracteristici cum prea putini si-ar putea inchipui. La impact rapid, in forta, moleculele se strang intre ele oferind un raspuns in forta, iar la impact mai moale, de finete, moleculele “retin” impactul  pentru finetea si controlul dorit, oferind  acel “feeling” special loviturii. Din compozitia rachetei mai face parte asa numitul Innegra si grafitul.

Voi ce parere aveti, despre aceasta trecere a Mariei de la modelul Prince (cu care a jucat o foarte lunga perioada de timp) la un model Head ? Multa lume, printre care si eu, cum am mai spus, a fost foarte surprinsa.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pe terenul din Sinan Erdem, le-am putut viziona in meciuri de o incarcatura maxima pe Caroline Wozniacki, Maria Sharapova, Petra  Kvitova, Victoria Azarenka, Na Li, Vera Zvonareva, Samantha Stosur si Agnieszka Radwanska. Interesant este, ca  anul acesta, trei dintre cele patru castigatoare de Grand Slam in 2011, s-au aflat pe tablou. (Na Li castigatoare la  Roland Garros, Petra Kvitova la Wimbledon si Samantha Stosur la US Open). Putem spune, ca lupta a fost una deschisa, pentru ca nu avem o jucatoare sau un grup mai mic de jucatoare, care sa domine autoritar circuitul feminin  la ora actuala. Imi pare bine, ca pana la urma, a castigat o jucatoare agresiva, foarte mobila si foarte inteligenta cu un bagaj tehnic mare. Petra Kvitova si-a reluat acel joc prestat la Wimbledon si a castigat tot in  grupe, iar apoi nu s-a oprit pana nu a pus mana pe trofeu. Serviciul bun, precis, lovit din punct foarte inalt si loviturile executate cu miscari destul de compacte, fara ca bratul sa fie  foarte intins in momentul loviturii, dar totodata foarte agresive, au fost, dupa parerea mea, factorii cheie al succesului Kvitovei. Petra a atacat, a voleat, a variat loviturile si a castigat. Este bine de vazut, ca o jucatoare, care poseda un bagaj tehnic si o inteligenta tactica mare, se impune intr-un asemenea turneu. Voi ce parere aveti ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Sa incepem cu serviciul. Ei bine la capitolul serviciu, fara nici o indoiala, Serena Williams si Venus Williams sunt primele pe lista, cu serviciile lor plate si extrem de puternice si bine plasate. Totusi, la acest capitol as aminti-o si pe Samantha Stosur cu al ei serviciu kick in exterior.

La capitolul rever, imi vin in minte doua jucatoare cu celebrele lor lovituri de rever cu o singura mana. Prima, Justine Henin, cu lovitura ei de rever top spin, care in circuitul feminin are cea mai frumoasa biomecanica, si este cea mai naturala lovitura pe care am vazut-o la fete. A doua este Amelie Mauresmo, care poseda la fel, un rever cu o singura mana superb. Aceste doua jucatoare imi vin in minte si daca vorbim despre voleuri care au mari sanse sa fata fata si in circuitul masculin.

La capitolul forehand, momentan as aminti forehand-ul “de gheata” al Mariei Sharapova, care indiferent, daca este executat de la inaltime mai mica sau mai mare, are capacitatea de a spulbera opozitia adversarelor.

Deplasarea in teren al lui Kim Clijsters si al Jelenei Jankovic mi se par cele care s-ar putea adapta cel mai bine in circuitul masculin, fiind ambele jucatoare extrem de elastice. Oricum subiectul ramane a fi dezbatut. De aceea astept si parerile voastre.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Serena Williams este, dupa parerea mea, cea mai dominatoare jucatoare din lume la ora actuala. Loviturile rapide si jocul extrem de rapid in unghiuri, serviciul puternic, precis si o deplasare in teren fantastica o recomanda drept favorita la castigarea Open-ului american. Are o viziune a jocului extrem de dezvoltata si o ajuta si experienta. Daca cineva nu o prinde intr-o zi intr-o forma extrem de slaba in decursul turneului, atunci trofeul va reveni in posesia Serenei Williams.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Maria Sharapova pare sa fie intr-o forma de zile mari, dar mi-e teama de fluctuatiile ei. Serviciul ei s-a imbunatatit mult de la Wimbledon-ul de anul acesta, executa extraordinar de bine loviturile inalte, de deasupra umarului, pentru ca poate apasa mult pe o astfel de minge, lovitura fiind extrem de agresiva. Chiar daca a ezitat un pic in primul tur, revenirea ei, iar in turul urmator spulberarea adversarei, o recomanda drept una dintre favorite la titlu. Un alt semn bun din jocul ei este functionarea la un nivel extrem de inalt a loviturilor in cros, atat de pe dreapta cat si pe rever.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Francesca Schiavone pare sa treaca si ea extrem de usor de adversarele ei in acest inceput de US Open. Fosta castigatoare a Roland Garros-ului se pare ca se acomodeaza din ce in ce mai mult cu suprafata hard. De mentionat ar fi reverul ei superb cu o singura mana, pe care il executa mult mai usor pe o suprafata de joc, pe care mingea nu sare foarte sus. Singura problema pentru reverul ei ar putea-o reprezenta rapiditatea suprafetei, care o va determina sa faca acea miscare la rever (dealtfel ampla) intr-un timp mult mai scurt.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Intai de toate, remarc revenirea intr-o finala a fostei lidere mondiale, care a fost antrenata de Andrei Pavel, jucatoarea sarba Jelena Jankovic. Chiar daca a pierdut in finala impotriva Mariei Sharapova, si chiar daca isi cauta inca jocul, este remarcabil revenirea ei in prim plan. Nu este o noutate faptul, ca Jankovic este una dintre cele mai atletice, una dintre cele mai mobile jucatoare de tenis, care reuseste sa loveasca des si din pozitii aproape imposibile. Nici reverul ei in lung de linie, care este o adevarata capodopera, nu este o noutate in jocul ei, insa neagresivitatea in unele momente in loviturile ei o costa scump. Mai ales in fata Sharapovei, care taxeaza orice lovitura mai moale venita de la adversara. Am vazut si la serviciul Jelenei o destul de mare inconstanta in precizie. Se vede o preocupare a ei in a imprima serviciului un efect cat mai accentuat, dar nu o face si cu viteza accentuata, fapt care reduce din incomoditatea de a returna serviciul. Mi-au placut, in schimb, loviturile pe care le executa in aparare, lifturile lungi in cros, pentru a a-si acorda timp de redresare si incercand astfel totodata si sa evite o lovitura castigatoare din partea adversarei. Finala turneului de la Cincinnati a fost o ocazie pentru a vedea la lucru doua foste lidere mondiale, care s-au ridicat din plin la nivelul asteptarilor.

In turneul masculin, victoria lui Andy Murray, a venit neasteptat. Oricat de mult as dori sa spun, ca acest titlu va fi pentru Andy un nou inceput, parca ceva ma face sa ma indoiesc ca fara a lega acest titlu de alte succese cat mai apropiate va schimba jocul lui. Oricum, apropiatul US Open va fi un prilej bun pentru el de a iesi agresiv si hotarat.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Am sa va spun parerea mea, inaintea raspunsurilor voastre.  Sa incepem cu serviciul. Eu zic, ca jucatorul ideal ar trebui sa aibe serviciul top spin al lui Pete Sampras, si serviciul kick al lui Roger Federer. Acel jucator ideal ar trebui sa aibe, dupa parerea mea, lovitura de forehand tot al lui Federer sau al lui Fernando Gonzalez sau chiar a Mariei Sharapova. La capitolul rever, ma vad nevoit sa-l mentionez iar pe Federer, dar Justine Henin are la fel un rever cu o singura mana, pe care orice jucator (indiferent daca din circuitul masculin sau feminin) ar dori sa-l posede. Pentru cei, care prefera reverul cu doua maini, i-as aminti pe Marat Safin, Marcelo Rios, David Nalbandian sau Andre Agassi. Jucatorul ideal ar trebui sa aibe forta mentala al lui Rafael Nadal, dar oricat de bine s-ar misca spaniolul in teren, totusi la pozitionare la lovituri si jocul de picioare tot Federer sta mai bine. Voleul jucatorului ideal ar trebui sa fie cel al lui Pete Sampras fara dar si poate.

Stiu, ca la multe capitole l-am amintit pe Federer, da nu degeaba se spune ca el a fost  cel care a ajuns cel mai aproape de perfectiune. Acum “mingea este in terenul vostru”, vreau sa vad ce veti spune. Ati vazut, ca am adus exemple nu numai din circuitul masculin ci si din cel feminin, pentru ca acele lovituri ale celor doua jucatoare isi gasesc loc oriunde, oricand, asa ca daca considerati sa amintiti si alte nume din circuitul feminin, puteti sa le amintiti.

Nu mai sunt multe minute pana la finala feminina de la Wimbledon 2011, asa ca ma gandeam, sa scriu cateva randuri despre jucatoarea, care pare favorita, care a avut tot turneul atitudinea unei campioane si jocul agresiv asemeni unui distrugator rus, Maria Sharapova.

Nick Bollettieri (care a format-o ca jucatoare pe Sharapova) probabil zambeste din nou, vazand jocul Mariei. Iar jucatoarea rusa poate avea, peste putin timp, din nou acel zambet cuceritor, pe care l-a avut la Wimbledon-ul din 2004, la 17 ani, cand a castigat acest turneu.

Atat de dominanta a fost intreg turneul, incat mi-e greu sa cred, ca Petra Kvitova va reusi s-o opreasca in finala. Jocul ei seamana cu un lansator de rachete. Practic, a atacat tot timpul, adversarele ei pana-si dadeau seama ce se intampla ea aproape castigase deja. Daca-i functiona si serviciul, cum ii functioneaza jocul de pe teren, castiga multe seturi la zero in acest turneu. Atat lovitura de dreapta cat si reverul au funtionat asemeni unor torpile reci, care si-au atins de cele mai multe ori foarte precis tinta. Voleurile au fost tot la fel de puternice si curate. Eu spun, ca aceasta jucatoare nu vrea sa cunoasca apararea, ea vrea sa atace din orice pozitie. “She’s born with it”.

Singurul aspect din jocul ei, care ridica intrebari (cel putin pentru mine), este serviciul ei, care altadata a fost la fel de precis ca tot jocul ei, iar acum este un pic mai ezitant, care a dus de cateva ori la pierderea serviciului de catre ea prea usor. Daca isi ridica nivelul serviciului, si daca jocul ii va functiona ca pana acum, nu numai ca va castiga Wimbledon-ul, ci va ajunge in curand din nou nr.1 in lume.

Revenirea Sharapovei, despre care vorbeam si pe care am prevazut-o cu ceva timp in urma , iata ca s-a infaptuit. Maria Sharapova a castigat, poate, cel mai important titlu pe zgura din cariera ei la Roma. Astfel, cu atat de putin timp ramas pana la Roland Garros, devine favorita la castigarea titlului parizian.

Modul in care a castigat acest titlu, este unul care cere respect. Aici ma refer la atitudinea, concentrarea si daruirea ei de pe teren. In meciul din semifinale cu Caroline Wozniacki, la o minge, Sharapova dezechilibrandu-se a cazut intr-un mod in care, ma gandesc, ca multe jucatoare n-ar mai fi continuat meciul. Dar rusoaica s-a ridicat, n-a schitat nici o grimasa, nici un gest de durere, nici macar nu s-a straduit prea mult sa stearga de pe rochia ei zgura ramasa, si a continuat jocul impunandu-se la sfarsit. In finala a invins-o pe Samantha Stosur, dar nu neaparat numele mari de care a trecut sunt cel mai important lucru de retinut, ci jocul ei din nou razant cu fileul, hotarat si extrem-extrem de agresiv si precis. Imi place acest joc al ei cu “initiativa rece”, care prabusesc adversarele atat fizic, cat si psihic.