“Rafantastic” si “Djokovictorie” in America

Finala de la US Open ii are in teren pe doi dintre marii jucatori ai momentului si anume, Rafael Nadal  si Novak Djokovic, “Rafantastic” si “Djokovictorie” in titlul articolului, care vor aduce in “scena” poate cel mai bun tenis al lor, avand fiecare motivatii diferite. Daca Nadal castiga, atunci, in primul rand aduna 9 titluri de Grand Slam, iar in al doilea rand reuseste sa castige si el pe toate suprafetele turneelor de Mare Slem, si isi consolideaza si pozitia de numar unu in clasamentul mondial. Djokovic, in schimb daca castiga arata ca (printr-un eventual titlu la US Open), nu este asa numitul “One Slam Wonder”, adica va arata ca mai poate castiga turnee de acest fel, dupa castigarea Australian Openului din 2008. Djokovic se afla intr-un mare avant, trecand in semifinala de Federer, in cinci seturi fabuloase, intorcand meciul dupa ce a trebuit sa anihileze doua mingi de meci ale elvetianului. Ca si  fapt divers mentionez ca Federer pe suprafata hard a mai pierdut de la minge de meci avuta, alte doua intalniri, cu Marcos Baghdatis la Indian Wells, si Tomas Berdych la Miami. La Federer mentionez jocul superb aratat, demn de un jucator despre care se spune ca ar fi cel mai bun al tuturor timpurilor.

In competitia feminina, acea jucatoare care a ridicat trofeul anul trecut, a castigat si anul acesta la New York, adica Kim Clijsters. Oponenta ei in finala a fost recenta finalista de la Wimbledon, Vera Zvonareva, “harnica albina” cum am numit-o nu demult, care desi a invins-o pe Kim la Wimbledon si Montreal, nu a putut incheia parcursul victorioasa. Zvonareva a ajuns intr-o noua finala de Grand Slam, anuntand dupa parerea mea apropierea unui astfel de titlu in viitorul apropiat.

Fiind vorba de US Open, doresc sa mentionez ca americanii s-au putut bucura si de victoria la dublu masculin a fratilor Bryan, iar la juniori baieti, ambii finalisti au fost americani.

Cenusa infrangerii devine radacina victoriei

US Open-ul a oferit atat jucatorilor cat si spectatorilor din nou un adevar etern, si anume cand crezi ca poti atunci vei putea. Este exact ceea ce vroiam sa spun in titlu, cenusa infrangerii poate deveni radacina victoriei. Fernando Verdasco, jucatorul darz spaniol a subliniat asta prin victoria in fata conationalului sau David Ferrer chiar daca la un moment dat avansarea mai departe in turneu parea imposibila. Ferrer conducea la un moment dat cu 2-0 la seturi, cand Pasarea Phoenix din Verdasco s-a trezit si l-a condus pe drumul victoriei, Verdasco castigand dupa disputarea a cinci seturi electrizante. “Generalul” Verdasco, cum l-am numit nu demult a lasat impresia ca a dictat cursul meciului, chiar daca a facut peste 80 de erori nefortate in comparatie cu cele peste 30 ale lui Ferrer, a si reusit aproape de doua ori atatea lovituri castigatoare decat conationalul sau.

Stanislas Wawrinka este un alt nume pe care vroiam sa-l aduc in discutie pentru ca nu demult a reusit sa-i “taie calea” lui Andy Murray, lovind peste 50 de lovituri castigatoare in acel meci. Colaborarea cu celebrul antrenor Peter Lundgren pare sa se arate printr-un joc extrem de agresiv, la obiect, parca cu un nou suflu al elvetianului. Mi se pare un lucru extraordinar ca sa lovesti peste 50 de lovituri castigatoare intr-un meci contra unui jucator despre care s-a spus ca pune cam totul inapoi peste fileu si in teren. Daca lucrurile s-au incins si la propriu si la figurat, am impresia ca intensitatea infruntarilor va  fi din ce in ce mai mare.

Istoria s-a repetat dupa aproximativ 40 de ani

Soarele fierbe New York-ul, fierband totodata si terenurile de la US Open, care asigura atmosfera incinsa  a inclestarilor de la Marele Slem. In aceasta atmosfera incinsa istoria s-a repetat dupa aproximativ 40 de ani, adica jamaicanul Dustin Brown este primul jamaican care dupa aproximativ 40 de ani reuseste sa castige un meci de pe tabloul principal al Grand Slam-ului american, inaintand astfel inca un tur. Si aceasta inaintare a fost asigurata de o victorie faimoasa in fata unui jucator faimos, Ruben Ramirez Hidalgo.

Prima parte a turneului in afara de spectacol a adus si cativa jucatori cu renume eliminati foarte devreme, aici i-as aminti pe Tomas Berdych (finalistul Wimbledonului de anul acesta), invins de Michael Llodra in trei seturi, pe Andy Roddick, invins de Janko Tipsarevic, pe Marcos Baghdatis, pe Marin Cilic, invins de Kei Nishikori. Pe Berdych probabil multi il vedeau ca un jucator care ameninta cu castigarea trofeului, vazand cu ce fel de arsenal a inaintat in celelalte turnee de Mare Slem si vazand rezultatele atinse de acesta. Infrangerea lui Baghdatis este tot extrem de surprinzatoare daca judecam dupa forma si apetitul de joc aratat pe hardurile nord americane.

Mai doresc sa amintesc si sa aduc atentia asupra unui jucator pe nume Denis Istomin, care chiar daca a pierdut meciul sau cu Rafael Nadal, a aratat ca pe viitor ar putea fi unul dintre cei care ar putea domina. Aici subliniez viziunea de joc al lui Istomin, care mi se parea ca la orice punct in care a fost pus in dificultate de Nadal putea gasi raspunsul castigator, atat prin unghiuri neobisnuite si neasteptate, cat si prin tehnicitatea jocului sau. Poseda un serviciu bun, si in schimburi prin viclenia jocului sau atunci isi pune in valoare forta cand este necesara utilizare ei. In amintitul lui meci cu Nadal, soarta i-ar fi putut zambi lui Istomin, daca dupa primul set pierdut ,in setul doi (ajuns la tie break) ar fi putut castiga setul dupa ce a condus cu 5-1 in tie break, iar in setul trei ar mai fi scos cumva lovitura castigatoare la mingile de break avute de el. Aici nu vreau sa inchei fara sa subliniez meritul  lui Nadal, care in momentul cand era condus atat de categoric  in amintitul set doi, in tie break, a reusit sa adune cele sase puncte care i-au adus si acest set doi, castigand mai apoi meciul cu 3-0 la seturi.

Primul tur, primul show

Abia a inceput Marele  Slem US Open si deja avem “puse pe scena” show-uri de zile mari. In primul rand vreau sa scriu cateva cuvinte despre Roger Federer, care in primul tur impotriva lui Brian Dabul a reusit o lovitura printre picioare castigatoare din spatele terenului, cu care a atras aplauzele “asurzitoare” ale unui public care probabil si-a amintit de executia similara a elvetianului la editia de anul trecut al US Openului impotriva lui Novak Djokovic. Imbracat predominant in negru elegant, Federer poate si-a ales aceasta culoare simbolic, dorind sa aduca “zile negre” oponentilor cu care se va intalni mai departe.

Spectacolul primei zile a avut ca parti componente si meciurile superbe, castigate in  cinci seturi de catre jucatori celebrii ca: Robin Soderling, Gael Monfils, Albert Montanes, Jurgen Melzer (care l-a invins pe Dmitry Tursunov) si Paul-Henri Mathieu care l-a invins pe celebrul Lleyton Hewitt). Un alt meci “cu mult sare si piper” de cinci seturi despre care doresc sa amintesc este cel dintre Marcos Baghdatis si Arnaud Clement.

In competitia feminina doresc sa amintesc de o intalnire care putea sa aiba loc si in fazele finale ale turneului, daca ne orientam din punctul de vedere al performantelor celor doua adversare, Daniela Hantuchova si Dinara Safina. Dinara Safina, fosta lidera mondiala negasindu-si cam de mult pierduta forma n-a reusit sa se opuna inaintarii Hantuchovei in urmatorul tur.

Celebrul Nick Bollettieri a fost foarte-foarte aproape sa asiste din tribune la o victorie de rasunet romaneasca, cand darza luptatoare Simona Halep a servit pentru meci in setul decisiv al intalnirii cu Jelena Jankovic. Chiar daca a pierdut pana la urma, Halep a reusit sa-si aduca aportul la spectacolul oferit de primul tur al US Openului.

Se incalzeste mingea la US Open

Iata ca am ajuns si la ultimul, in ordine cronologica, turneu de Grand Slam al anului, “arzatorul” US Open. New York-ul atrage reflectoarele pentru aproximativ doua saptamani  de spectacol, show, si arta tenisistica. La USTA Billie Jean King National Tennis Center prinde contur turneul de Mare Slem al Statelor Unite, care va capta atentia lumii tenisistice, si multi vor trece prin Flushing Meadows-Corona Park din Queens, New York sa asiste la inclestarea “gladiatorilor tenisului”. Prima minge al acestui turneu a fost pusa in joc in anul 1881.

Pe hard-ul american, un hard mai rapid, care nu “sileste” mingea sa sara prea mult, schimburile de mingi vor fi electrizante, care vor aduce in evidenta posibilitatile din ce in ce mai largi a tenismenilor. ” Gladiatorii tenisului” cum i-am numit pe jucatori, vor oferi spectacolul lor pe niste stadioane celebre, dintre care amintesc de Arthur Ashe Stadium (cu tribunele abrupte si magnifice ,care aduc spectatorul mai aproape de joc) si Louis Armstrong Stadium. Nu pot sa nu amintesc de un lucru, ca fapt divers, ca aici, mai bine spus acest turneu a “inramat” cele 14 titluri de Grand Slam, ale americanului Pete Sampras, care aici a castigat atat primul, cat si probabil ultimul titlu de Mare Slem al carierei.

Nadal “culege” in iarba o noua “floare” Wimbledon

Rafael Nadal, care in decursul celor doua saptamani in iarba de la Wimbledon a fost “intins” serios de doua ori, a reusit sa-si incununeze incapatanarea de a castiga cu o noua “floare crescuta” in iarba turneului de Grand Slam de la Londra. In finala avuta cu Tomas Berdych, care poate a fost influentat de faptul ca a jucat prima finala de turneu de Mare Slem, sau poate ca nu, nu a putut sa-i “rupa” nici macar un set lui Rafa. Spaniolul dupa cateva mastersuri castigate, cu Roland Garros-ul recastigat anul acesta si acum cu Wimbledonul “cules”, semnaleaza ca “momentul nadalian” continua in tenis.

Trebuie sa amintesc, si sincer imi face placere sa amintesc ca lasarea cortinei la prestigiosului turneu londonez, cred ca lasa in memoria multora prestatia dublului Horia Tecau si Robert Lindstedt, care au reusit sa fie finalisti la Wimbledon, singurii care s-au putut opune castigarii turneului de catre cei doi fiind  dublul Jurgen Melzer si Philipp Petzschner. Oricum prezenta lui Horia in aceasta finala creioneaza o noua pagina de performanta inalbumul tenisului romanesc. Mai doresc sa amintesc de momentul foarte bun prin care trece Jurgen Melzer, care la ultimele Grand Slam-uri a ajuns in fazele finale la simplu iar la dublu  a castigat Wimbledonul, aceste rezultate aducandu-i si o clasare foarte sus in ambele ierarhii (simplu si dublu).

Bizar: Federer din nou iese in sferturi

Sa formulez asa ca s-a intamplat un soc la Wimbledon ? Mai bine nu. Faptul ca Roger Federer a fost invins in sferturile Wimbledonului de cehul Tomas Berdych, dupa ce fusese invins tot in  sferturi la Roland Garros de Robin Soderling, ma surprinde, insa cam asta se intampla cand esti obisnuit de atata timp cu exceptionalele rezultate obtinute de elvetian. Poate este neobisnuit dar nu cred ca trebuie tratat ca pe ceva, dupa care se pot trage concluzii sau emite enunturi sigure asupra rezultatelor viitoare ale lui Roger. La urma urmei, daca vrei sa intrebi pe cineva cum este sa ai 16 titluri de Grand Slam la simplu masculin, probabil pe Federer il intrebi. Si mai vreau sa amintesc ca anul acesta a iesit in sferturile Wimbledonului si Roland Garrosului, insa anul trecut a castigat ambele turnee de Mare Slem. Consider ca vom mai avea ce vedea si in viitor de la elvetian.

Mai doresc sa amintesc de rezultatele excelente in ultima vreme a cehului Tomas Berdych, care atinge semifinalele Wimbledonului, si poate va ajunge si mai sus, dupa ce a atins semifinala si la Roland Garros.

Ladies and Gentlemen…Wimbledon

Peste foarte putin timp Wimbledon- ul va acapara foarte multe priviri, fiind al treilea turneu de Grand Slam al anului, totodata acesta fiind si singurul care ofera posibilitatea si privilegiul jucatorilor de a-si masura puterile intr-un turneu de Mare Slem pe asa spusa cea mai iute suprafata, iarba. Aceasta suprafata expune si imbratiseaza stilul de joc agresiv, iute, adica serciu-voleu. Se vor vedea multe elemente tehnice extrem de frumoase, voleuri si demivoleuri, stop-uri si servicii extraordinare si chiar si lovituri improvizate ale caror executare necesita talent si simt al mingii si jocului.

Wimbledon- ul, asa cum duce mai departe tenisul spectacol, an de an, asa duce mai departe traditionalismul si clasicismul acestui sport, aici mentionez doar albul imbracamintii jucatorilor. In anul 2009 a fost folosit acoperisul retractabil al Terenului Central (Center Court), care la randul lui oricat de modern ar fi totusi se alineaza stilului clasic, traditionalist, de o eleganta desavarsita.

Wimbledonul il are in postura de prim castigator al turneului pe W. Spencer Gore, care in 1877, a deschis seria de castigatori celebrii ai turneului, printre care trebuie sa amintesc pe cel mai tanar castigator masculin al turneului, Boris Becker, si pe Pete Sampras ,castigatorul a sapte editii, “celor sapte magice”, adjudecandu-si trofeul in anii 1993, 1994, 1995, 1997, 1998, 1999, 2000. Poate dominatia lui Sampras in acesti sapte ani, cu stilul sau de joc si al comportamentului sau este o oglinda a Wimbledonului.

Apropo de oglinda si de castigatori, oglinda traditionalismului al acestui turneu de Mare Slem se reflecta si in clasicismul atat de frumos si elegant al trofeului la simplu masculin al Wimbledonului, si in frumusetea trofeului la simplu feminin numit si “Venus Rosewater Dish”.

Schiavone intrerupe “vraja” Samanthei (Stosur)

Francesca Schiavone a reusit sa intrerupa “vraja”(victoriile) Samanthei Stosur si castiga Roland Garros-ul, cu asta devenind prima jucatoare italiana care castiga un Grand Slam. Desi “vraja” (jocul) Samanthei a fost si de aceasta data foarte frumos, agresiv, elaborat, elegant cu serviciu foarte eficient, Francesca Schiavone a gasit raspunsul la jocul australiancei si a reusit sa gaseasca “leacul” in a castiga meciul si titlul. Chiar daca Francesca a castigat cu 2-0 la seturi, dupa un prim set castigat de Schiavone, Stosur parea ca va reusi sa castige un set egalizator, cand la un moment dat conducea cu 4-1 in setul doi, dar jucatoarea italiana a reusit sa ajunga la tie break unde si-a castigat ultimele puncte pentru un triumf istoric. Francesca in decursul meciului a facut de toate, a servit bine, s-a miscat excelent in teren, vizualiza foarte bine decurgerea punctelor si a atacat si la fileu mult. Trebuie felicitata Schiavone pentru tot ce a aratat, si personal imi face placere sa asist din nou la un trimf intr-un turneu de Mare Slem al reverului cu o singura mana :) . As dori sa mai mentionez doar si doar ca fapt divers ca daca nu ma insel in 2009 tot la Roland Garros, Stosur a reusit s-o invinga pe Schiavone chiar in primul tur.

“Stosurvival”

Roland Garros-ul ne-a oferit multe si inaintea semifinalelor atat la feminin cat si la masculin. Doresc sa subliniez in primul rand parcursul de pana acum al lui Samantha Stosur, care dupa un turneu foarte reusit, dupa ce a trecut de belgianca Justine Henin, recent a trecut si de Serena Williams. Oricum in tot acest sezon cu rezultatele sale foarte bune “semnala” un parcurs lung in acest an la Roland Garros. In meciul cu Serena Williams a revenit de la minge de meci avuta de adversara sa, si dupa terminarea celor trei seturi tabela a indicat-o invingatoare pe australianca. Doresc sa remarc in jocul lui Stosur serviciul spre exterior executat foarte precis si foarte des in acest meci, slice-ul de rever cu care “contura” punctul, si “serpuitoarea” pozitionare spre lovitura de dreapta cu care “stampila” punctul.

In turneul masculin Robin Soderling poate sa spuna ca 13 este numarul lui norocos, dupa ce in a 13-a intalnire cu Roger Federer, dupa 12 infrangeri, reuseste sa il invinga, si cu aceasta izbanda reuseste ca in 2009 si 2010 sa invinga pe detinatorii titlului de atunci, adica Rafael Nadal si Roger Federer. Remarcabila a fost victoria obtinuta de Soderling si pentru faptul ca a revenit dupa un prim set castigat de Federer in stilul lui unic. Robin cu un joc la serviciu si din teren vulcanic avea sa-si asigure macar inca o prezenta in semifinalele turneului care i-ar putea aduce primul titlu de Mare Slem.