Tag Archives: Mare Slem

“Heninvincible” backhand

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Trebuie sa marturisesc, ca imi face o deosebita placere sa scriu acest articol, deoarece o sa scriu despre jucatoarea mea preferata din circuitul feminin, Justine Henin. “Juju”, cum i se mai spune, este una dintre cele mai bune jucatoare din lume din toate timpurile, care a aratat ca si in circuitul feminin se poate juca la fel de spectaculos si tehnic ca si in cel masculin.

Cea mai renumita lovitura a ei este, fara dar si poate, reverul cu o singura mana, despre care pot sa afirm, ca este printre cele mai frumoase lovituri din istoria tenisului atat feminin cat si masculin. Biomecanica armonioasa izvorata din talent pur, a facut din lovitura ei de rever, una de care se vor minuna generatii intregi. Tot jocul ei radiaza de talent, cu o varietate ametitoare, un joc complet, cu un joc de picioare si deplasare in teren, care lasa orice privitor cu gura cascata.

Are in palmares 7 turnee de Grand Slam castigate, dintre care 4 trofee la Roland Garros, 2 trofee la US Open, si 1 trofeu la Australian Open. In 43 de turnee WTA si-a adjudecat titlul, si in 2004, si-a adjudecat si medalia de aur olimpica.

Impreuna cu antrenorul ei,  celebrul Carlos Rodriguez, in luna mai al anului 2007, au deschis “Academy 6th Sense”, iar in luna noiembrie al aceluias an, Justine Henin si-a deschis propria academie de tenis “Club Justine N1″. Faptul ca a mai revenit o data in competitiile profesioniste, imi da speranta, ca va mai reveni inca o data.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Navratilova – cate stele, atatea titluri

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Martina Navratilova este acea jucatoarea, despre care, celebra Billie Jean King spunea ca este cea mai buna jucatoare la simplu, la dublu si la dublu mixt, care a trait vreodata. Jucatoarea, care juca cu mana stanga, cu un slice de rever neintalnit, este una dintre cele mai bune jucatoare, care a tinut vreodata racheta de tenis in mana. Totodata a adunat atatea titluri cat stelele pe cer, avand un palmares extrem de greu de egalat.

Ca sa aveti o idee, cam despre ce fel de jucatoare este vorba, am sa insir cateva dintre cele mai notabile performante ale ei. A castigat 18 turnee de Grand Slam la simplu, 31 de turnee de Grand Slam la dublu (care este record absolut), si 10 turnee de Grand Slam la dublu mixt.

A castigat la toate turneele de Mare Slem atat proba de simplu, cat si cele de dublu si dublu mixt. La simplu, in total a adunat in cariera un numar de 167 de titluri (care este record in era open) si un numar de 177 de titluri la dublu. Primul titlu de Mare Slem, la simplu, care a devenit “deschizatorul valului de turnee majore castigate”, a fost titlul de la Wimbledon din anul 1978 (invingand-o in finala pe celebra Chris Evert). Un lucru extrem de graitor despre dominarea ei a circuitului feminin, a fost ca in anii 1982,1983 si 1984 a pierdut numai sase meciuri la simplu. De altfel, in 1983 a avut o singura infrangere la simplu, la Roland Garros-ul din acel an, dupa care a castigat celelalte trei turnee majore ale anului. Ultimul ei titlu de Mare Slem la simplu a venit tot la Wimbledon in anul 1990, unde a castigat al noualea sau titlu la simplu la Wimbledon. Cariera si palmaresul ei sunt oglinda unei jucatoare, care prin stilul de joc agresiv, tehnic, cu voleuri a dominat autoritar circuitul feminin. Daca ma gandesc la longevitatea carierei ei, nu m-ar mira daca ar reveni intr-un turneu mare. Ar fi inca o pata de culoare in tenisul feminin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Sa fim intelegatori si cu Murray

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Am asteptat un pic cu articolul asta, sa treaca un pic din euforia  disputarii primului turneu de Mare Slem al anului, pentru ca nu vroiam sa par ca nu recunosc meritele lui Novak Djokovic, cu privire la castigarea Australian Open-ului 2011. Nu-mi sta in obicei sa discut, si mai ales sa scriu, despre ceea ce voi scrie mai jos, dar intr-un fel am fost determinat de a-mi exprima opinia fata de reactiile unora cu privire la jucatorul scotian Andy Murray. In primul rand, sa luam datele concrete. Murray este un jucator, care este constant de cativa ani buni in primii zece jucatori ai lumii, are titluri de masters castigate, are victorii in fata lui Roger Federer, Rafael Nadal si Novak Djokovic, are trei finale de turneu de Grand Slam jucate, este foarte tanar, si are un joc, care evolueaza pe saptamana ce trece. Ei bine, cu toate acestea, unii zic cu glas tare, cum apuca, ca finala din 2011 al Australian Open-ului ar putea fi ultima sansa pentru el sa castige un titlu de Grand Slam, ca daca nu castiga acum sau in viitorul foarte apropiat, s-ar putea sa nu mai castige. Tendinta unora, de a nu-l mai lua in seama, de a-l considera un invins, doar pentru ca a pierdut cele trei finale de Mare Slem disputate pana acum, un pic m-a enervat, si m-a determinat sa scriu acest articol. Marturisesc, ca nici eu nu sunt un mare fan al lui Andy Murray, dar nici nu cred, ca se poate exprima asa ceva, despre un jucator de tenis sau despre oricine ar fi vorba. Sportul alb in primul rand tine de corectitudine, de respect si de eleganta, asa ca asemenea afirmatii ale unora nu-si au locul. Nu pot sa inteleg, cum pot unii sa desconsidere un jucator cum este Murray, care are asemenea palmares, si un asemenea caracter, care arata tot timpul ce inseamna sa vrei ceva si sa lupti pentru el cu adevarat. Este adevarat, ca in finala Australian Open-ului, a cedat psihic in fata mizei, DAR asta nu inseamna ca alta data nu va face si acel ultim pas pentru a ridica un trofeu de Mare Slem. Eu sunt convins, ca pana la urma, va castiga si un turneu major, potentialul se vede din ce in ce mai mult, progresul la fel. A devenit un jucator, care ataca cu o deosebita atentie, are o rabdare extraordinara in a construi punctele si are si o aparare aproape impenetrabila. Am fost atent, in decursul anilor, la dezvoltarea lui ca jucator de tenis si pot sa afirm ca poate pune probleme oricui pe terenul de tenis, si are sanse mari si de a castiga chiar si mai multe titluri de Grand Slam. Are tot timpul din lume.

 

 

 

“Djokovictorie de gheata” in caldura australiana

Postat in data de de catre
2

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mi-a inselat asteptarile finala masculina de la Australian Open, unde Novak Djokovic a castigat al doilea sau turneu de Grand Slam, in fata unui Andy Murray, care psihic a clacat in fata unui meci de asemenea miza (din nou). Ma asteptam la o finala plina de tensiune, in care atmosfera sa fie “incendiata” de jocul celor doi finalisti, de la care ma asteptam la o desfasurare de tactica si tehnica, pe masura ce se inainta in meci. Dar nu a fost asa. Doar tensiune a fost la un nivel foarte ridicat. Djokovic, de altfel merituosul castigator, a atacat mai mult, a impus ritmul sau de joc in ughiuri, cu mingi grele, dar nevariat foarte mult, la care asteptam un joc contraatacator al lui Murray, care nu a venit. Djokovic a atacat, dar s-a si aparat bine, dar jocul sau a fost totusi alimentat de psihicul lui castigator, construit prin victoria din Cupa Davis. Sunt de parere, ca acest meci, acest intreg turneu a fost castigat de moralul sau bun alimentat de castigarea recenta a Cupei Davis. Andy Murray a fost “paralizat” de miza, si a devenit extrem de incordat, executand lovituri aproape fara flexare a genunchilor, care au dus la un val de greseli neprovocate. Pasivitatea scotianului a indemnat jucatorul sarb la agresivitate. Eu ma asteptam la o altfel de finala, mai ales dupa spectacolul din prima saptamana al turneului. Deocamdata asa arata o finala de turneu de Mare Slem fara Roger Federer sau Rafael Nadal. Jocul frumos al sarbului trebuie laudat pentru ca a gasit rezolvarea tuturor situatiilor cu adevarat grele din acest turneu, jucand un joc placut ochiului, disciplinat tactic si chiar bogat tehnic. A fost cel care a meritat acest trofeu si l-a si castigat.

In schimb, finala feminina a fost un deliciu, in care Kim Clijsters a invins-o extrem de greu pe Na Li, intr-o finala, in care la un moment dat jucatoarea chineza parea scapata in castigatoare. Clijsters a dovedit ca este una din acele jucatoare (despre care scriam in articolul “Invinge infrangere !”), care sunt capabile sa renasca intr-un meci. Dupa un set pierdut, si la scorul de 3-3 in setul doi, Clijsters vazand ca nu-i merge jocul, a avut acel instinct de a incerca sa ramana destul de aproape de adversara pe tabela de scor,  si asemenea unei pradatoare, sa astepte momentul oportun unui asalt gen “totul sau nimic”. Acel moment a venit in setul doi, la scorul de 3-3, unde Na Li, a slabit un pic ritmul distrugator, iar belgianca a simtit, a atacat si a castigat setul doi. Acea ezitare a lui Na Li a costat-o pana la urma finala, pentru ca, dupa ce a fost egalata la seturi, nu mai reusit sa opuna o rezistenta capabila sa opreasca iuresul lui Kim Clijsters.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Na Li(bera) in finala

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Aproximativ, in aceasta perioada al anului trecut, scriam de prezenta “rosului chinez” in fazele superioare ale Australian Open-ului. Mai exact, de performanta rasunatoare ale jucatoarelor Na Li si Jie Zheng, care au ajuns pana in semifinalele editiei trecute ale competitiei. Azi scriu, ca Na Li a facut inca un pas inainte, care inseamna ca va juca in marea finala la simplu feminin, fapt care este o premiera absoluta pentru tenisul chinez. Poate multi nu au luat niciodata in serios posibilitatea castigarii de catre ea a macar unui titlu de Grand Slam, desi, inafara Roland Garros-ului a ajuns macar pana in sferturi la toate competitiile de Mare Slem. In finala va trebui s-o infrunte pe Kim Clijsters, pe care cu putina vreme in urma a invins-o in finala turneului de la Sydney. Aceasta victorie recenta a ei impotriva belgiencei, din punctul meu de vedere, in afara de faptul, ca poate ii da o incredere suplimentara, si o mai buna cunoastere a jocului belgiencei, nu prea va avea o influenta asupra finalei. Clijsters nu este genul de jucatoare, care sa se lase afectata de o infrangere. Jucatoarea chineza, va fi in fata unei oportunitati imense de a castiga un titlu major, dar ca sa reuseasca, va trebui aproape sa se autodepaseasca. Contracararea jocului atat de agresiv al belgiencei, eu zic, ca ar putea-o realiza doar printr-un joc si mai ofensiv, si anume, a nu o lasa pe Kim sa ia initiativa in puncturi, si sa elaboreze un joc prin care sa o miste cat mai mult pe teren. Un joc constant de bun in unghiuri extreme, pigmentat prin scurte precise, ar putea da roade.

Finala masculina la simplu ii va avea in teren pe Andy Murray si Novak Djokovic. De cand am scris cat de mult s-a schimbat jocul lui Murray, acesta evolueaza constant si devine din ce in ce mai agresiv si din ce in ce mai stabil. Este a treia finala de Grand Slam pentru Murray, dupa doua pierdute in fata lui Roger Federer. Amintesc asta, pentru ca, in acele doua finale de Grand Slam, a intalnit un jucator extrem de inventiv, cu un joc extrem de variat tehnic si tactic, acum  va intalni un jucator, care se bazeaza pe stabilitate si pe un joc cu o cautare continua mai neriscanta a oportunitatilor. Djokovic a mai castigat Australian Open-ul (in 2008, fiind pana acum, singurul lui titlu de Grand Slam), si recent a castigat Cupa Davis, care i-a dat o incredere extraordinara in joc. Cheia meciului, eu zic, ca va consta in agresivitatea lui Murray si in tipul jocului lui Djokovic. Adica, Murray poate castiga printr-un joc agresiv, cu o atacare constanta, atat a migilor joase cat si inalte si cu cat mai putine greseli nefortate. Djokovic poate castiga daca variaza jocul foarte mult, fapt care l-ar putea deranja pe scotian.

“No easy way out”

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Un meci recent incheiat la Australian Open, mi-a amintit, ca ar trebui sa scriu o completare la un articol recent, “Invinge infrangerea !”, care se poate gasi usor, in categoria “Despre tehnica si tactica”. Ca sa schitez cadrul, in care doresc sa-mi exprim ideile, mentionez ca meciul la care fac referire este cel dintre Venus Williams si Sandra Zahlavova, care s-a terminat cu scorul de 6-7, 6-0, 6-4, pentru Venus.

Ceea ce nu am mentionat in articolul trecut, este aspectul jocului, sau mai bine spus reactia unui jucator sau unei jucatoare de clasa cand sufera de o accidentare. Ca sa tragem niste concluzii logice, mai amintesc de faptul ca in meciul amintit, Venus suferea de o accidentare extrem de puternica, a pierdut primul set, a facut o pauza medicala, iar dupa revenirea pe teren, parca netinand cont de starea ei fizica, de suferinta chinuitoare, a spulberat visele unei eventuale victorii de rasunet ale adversarei, faurindu-si pentru ea una cu rasunet.  O leoaica ranita este cea mai periculoasa leoaica. Asemenea unei leoaice, unui jucator sau unei jucatoare de clasa, in momentul in care este ranit sau ranita, i se ascut la un nivel aproape supraomenesc simturile si instinctele, bazandu-se extrem de mult pe ele. In acele momente cand sufera, unui jucator i se ascute si instinctul de supravietuire (in acest caz de supravietuire in meci, de a nu pierde), si automat va ataca din orice pozitie, cu ivirea oricarei ocazii .Va vedea mai multe posibilitati, mai multe cai castigatoare, si le va incerca sa le puna in practica cu o viteza cat mai mare, stiind ca prelungirea jocului ii poate cauza o suferinta fizica prelungita, care sa-i diminueze drastic sansele de a castiga. Venus Williams este exact exemplul, care-mi trebuia pentru acest articol, pentru ca ea este o jucatoare de cea mai inalta clasa (a fost dovedit de mult timp acest lucru), care dupa pierderea primului set, parca ignorand durerea fizica simtita, a pornit un iures, un adevarat asalt asupra adversarei, care pana la urma nu a putut face fata.

Zbor frant

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Unele rezultate ale primului tur de la Australian Open, dovedesc cat de usor se poate ajunge, in general, de la victorie la infrangere. Fosta castigatoare de turneu de Grand Slam, Ana Ivanovic, de la cucerirea celui mai prestigios trofeu al ei, Roland Garros, cu ceva ani in urma, parca nu mai poate cu adevarat sa fie amenintatoare in turneele de Mare Slem. La un moment dat, cand castiga Roland Garros-ul, domina tenisul feminin atat prin joc, cat si prin frumusete, avea toata lumea la picioare. La numai cativa ani de atunci, nu mai trece de prea multe tururi in turneele majore. Ce s-o fi intamplat, poate nici ea nu o stie, cert este ca si la editia din acest an de la Australian Open iese din primul tur. Sunt curios unde s-a rupt firul succesului pentru ea. Chiar daca sfarsitul de sezon 2010 i-a adus cateva rezultate promitatoare, din nou apare acest insucces major, care nu-i face bine deloc la capitolul incredere.

Daca vorbesc de paradoxuri, trebuie sa amintesc si de iesirea din competitie din primul tur, si al lui Nikolay Davydenko. Inceputul de an fiind senzational pentru jucatorul rus, care la Doha, in semifinale l-a invins pe Rafael Nadal, pierzand numai in finala turneului in fata lui Roger Federer, aici la Melbourne germanul Florian Mayer l-a facut din primul tur deja s-a dispara din cartile posibililor castigatori ai Openului Australian.

Interesant mi se pare acest jucator german, Florian Mayer, care deja de la sfarsitul anteriorului sezon, si pe parcursul inceputului acestui an aducea rezultate, care sa-l faca de temut pentru oricine. Vazandu-i stilul de joc atat de diferit tehnic si chiar tactic, si rigurozitatea continua, nu m-au mirat rezultatele lui. Mai multe procedee tehnice ale lui mi-au atras atentia. Miscarea lui de  serviciu parca se opreste inaintea lovirii mingii, germanul oprindu-se din miscare la un moment dat, apoi deja fiind pregatit din prima parte a miscarii, la momentul oportun, cand mingea aruncata ajunge la punctul dorit, loveste mingea. Slice-ul de rever al lui este o alta lovitura mai aparte, care-i implica ambele maini in executarea acestuia, iar lovitura de dreapta al lui este una foarte ampla, rotatia bratului incepand de foarte sus, pozitia cotului la inceputul miscarii fiind foarte indepartat de corp, si acceleratia devreme a miscarii facand si din aceasta lovitura o caracteristica aparte al jocului germanului. Si aceste caracteristici, si deciziile surpinzatoare ale lui tactice, poate neobisnuite, ii aduc rezultate bune in ultima perioada, si s-ar putea ca Nikolay Davydenko sa nu fie singurul nume mare eliminat din competitie de el.

Candva in finala, acum in turul 1

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Inaintea inceperii Australian Open-ului, m-am gandit, sa ma uit un pic pe tablourile principale, atat al intrecerii masculine, cat si feminine, sa vad cine cu cine a cazut sa joace in primul tur. Nu mica mi-a fost uimirea, cand am vazut, ca dublul castigator de turnee Grand Slam, Lleyton Hewitt va trebui sa-l infrunte pe David Nalbandian. Cu ceva timp in urma, daca nu ma insel in 2002, cei doi jucau finala de la Wimbledon, iar acum in 2011 se infrunta in turul 1 la Australian Open. Personal, imi place mai mult jocul lui Nalbandian, cu loviturile de dreapta si rever atat de curate si agresive, si cu o inteligenta iesita din comun,  dar inconstanta de multe ori l-a tras inapoi in cariera. Nici Hewitt nu mai arata ce a aratat cand castiga turneele de Mare Slem, si cand era lider mondial. Oricum, acest meci va fi un show total, pentru ca cele mai mari scene ale tenisului sunt de obicei locurile unde iese ce-i mai bun dintr-un jucator de tenis, indiferent de context. Pentru mine favorit este David Nalbandian, un jucator absolut imprevizibil, care intr-o pasa buna nu stiu daca poate fi oprit.

Pe tabloul feminin, mi-a atras atentia meciul dintre Kim Clijsters si Dinara Safina, alte jucatoare din finale de turnee de Mare Slem, care se infrunta in turul 1 al competitiei. Daca privim cele intamplate in ultima vreme, Clijsters, recenta castigatoare de la US Open, mi se pare favorita intalnirii, dar eu n-as subestima-o nici pe Safina, care in ultima perioada parca a intrat intr-un con de umbra, dar este o fosta lidera mondiala in a carei vene curge acelas sange ca si in venele celebrului ei frate, Marat Safin. Clijsters pare mai mobila ca niciodata, mai isteata ca niciodata in luarile de decizii pe teren, dar daca Safina trece cu bine pentru ea de acest meci, atunci ar putea fi un semn al revenirii ei in elita tenisului feminin, si s-ar putea sa mearga pana la capat in acest turneu, cum ar zice americanii: “all the way through”.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Si cangurii merg la Australian Open

Postat in data de de catre
2

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Iata, in calendar se apropie ziua cand va incepe primul turneu de Grand Slam al anului (in ordine cronologica). Sa speram ca si la editia din acest an va stralucii atat soarele, cat si jocul celor mai buni tenismeni.

Prima editie al Openului Australian a avut loc in 1905, si in decursul anilor prestigiosul turneu de Mare Slem,  a fost gazduit de mai multe orase, printre care Melbourne, Sydney, Adelaide, etc. Orasul Melbourne fiind acel oras, care a dat casa de cele mai multe ori pana acum acestui turneu. Shimbarile locatiilor turneului nu a fost singurul lucru lucru, care s-a schimbat in decursul timpului. Un alt lucru fiind si schimbarea suprafetei de joc. Intre anii 1905 – 1987, s-a jucat pe iarba, mai apoi pe o suprafata hard. In prezent, asa numitul plexicushion, o suprafata foarte moderna, acrilica, despre care am mai scris mai pe larg, se asterne sub picioarele jucatorilor si jucatoarelor. Trebuie sa amintesc de performanta lui Mats Wilander, care va ramane in istoria Australian Openului singurul jucator, care a castigat trofeul atat pe iarba, cat si pe hard.

Melbourne Park, fostul Flinders Park, construit pentru editia din 1988 al turneului, este locatia exacta, unde jucatorii ofera jocul aproape supra omenesc, pe suprafetele rapide ale terenurilor. Ca si fapt divers, amintesc de succesul acestui Melbourne Park, inca de la inaugurare, care a adus la un plus 90%  la numarul celor, care au asistat la primul turneu tinut in aceasta locatie, fata de editia precedenta. Cele doua mari stadioane de la Australian Open, despre care doresc sa amintesc sunt Rod Laver Arena si Hisense Arena, locurile unde publicul va putea fi martor la purul spectacol.

 

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

“Rafantastic” si “Djokovictorie” in America

Postat in data de de catre
1

Finala de la US Open ii are in teren pe doi dintre marii jucatori ai momentului si anume, Rafael Nadal  si Novak Djokovic, “Rafantastic” si “Djokovictorie” in titlul articolului, care vor aduce in “scena” poate cel mai bun tenis al lor, avand fiecare motivatii diferite. Daca Nadal castiga, atunci, in primul rand aduna 9 titluri de Grand Slam, iar in al doilea rand reuseste sa castige si el pe toate suprafetele turneelor de Mare Slem, si isi consolideaza si pozitia de numar unu in clasamentul mondial. Djokovic, in schimb daca castiga arata ca (printr-un eventual titlu la US Open), nu este asa numitul “One Slam Wonder”, adica va arata ca mai poate castiga turnee de acest fel, dupa castigarea Australian Openului din 2008. Djokovic se afla intr-un mare avant, trecand in semifinala de Federer, in cinci seturi fabuloase, intorcand meciul dupa ce a trebuit sa anihileze doua mingi de meci ale elvetianului. Ca si  fapt divers mentionez ca Federer pe suprafata hard a mai pierdut de la minge de meci avuta, alte doua intalniri, cu Marcos Baghdatis la Indian Wells, si Tomas Berdych la Miami. La Federer mentionez jocul superb aratat, demn de un jucator despre care se spune ca ar fi cel mai bun al tuturor timpurilor.

In competitia feminina, acea jucatoare care a ridicat trofeul anul trecut, a castigat si anul acesta la New York, adica Kim Clijsters. Oponenta ei in finala a fost recenta finalista de la Wimbledon, Vera Zvonareva, “harnica albina” cum am numit-o nu demult, care desi a invins-o pe Kim la Wimbledon si Montreal, nu a putut incheia parcursul victorioasa. Zvonareva a ajuns intr-o noua finala de Grand Slam, anuntand dupa parerea mea apropierea unui astfel de titlu in viitorul apropiat.

Fiind vorba de US Open, doresc sa mentionez ca americanii s-au putut bucura si de victoria la dublu masculin a fratilor Bryan, iar la juniori baieti, ambii finalisti au fost americani.