(Sursa fotografiei:photobucket.com)

In primul rand, sa remarc din nou prestatia lui Roger Federer, care castiga mastersul de la Paris, de parca ar fi o continuare al turneului recent de la Basel, pe care l-a castigat intr-un mod superb. Si la Paris a continuat demonstratia de forta, care ma face sa afirm, ca elvetianul poate sa faca, la ora actuala, absolut orice cu mingea, din punct de vedere tehnic. Adversarii sunt parca tot timpul in contratimp in schimburi, iar acest lucru, adica dominatia lui Federer, vine din faptul, ca reverul sau top spin cu o singura mana este mai sigur ca niciodata, si poate lua initiativa si cu aceasta lovitura, nu numai cu forehand-ul. Tomas Berdych, din cate am inteles, a spus dupa meciul cu Federer din semifinale, ca Federer este acel Federer de alta data, care castiga cu ceva timp in urma aproape tot. Eu spun, ca acest Federer este mai bun, si acum risca mai mult, si refuza sa suporte nici cea mai mica dominare al adversarului. Castigatorul a 16 turnee de Grand Slam, a reusit sa ajunga cel putin in finalele tuturor turneelor masters, din care a castigat 18, si a pierdut 12.

Cum spuneam, tabloul este complet pentru ATP World Tour Finals, iar cei opt jucatori,care se vor duela la Londra, sunt Novak Djokovic, Rafael Nadal, Andy Murray, Roger Federer, David Ferrer, Jo-Wilfried Tsonga, Tomas Berdych si Mardy Fish. Voi ce parere aveti, despre acest ultim turneu al sezonului, care aduna “crema cremelor” in tenis ?

Sursa fotografiei: photobucket.com

Masters-ul de la Montreal si-a desemnat castigatorul, iar acesta este (cum dealtfel toata lumea era convinsa) Novak Djokovic. In finala, l-a avut adversar pe acel american, Mardy Fish, care de doi ani are rezultate extraordinare in aceste turnee “pregatitoare” pentru US Open, turneele US Open Series. Novak face istorie, pentru ca este singurul jucator, care castiga 5 turnee masters intr-un singur an (si numarul lor inca poate creste).

Acest turneu de la Montreal este unul special, pentru ca acest masters din Canada, care se desfasoara inca din anul 1881, alterneaza anual locul de desfasurare al turneului intre Montreal si Toronto. Interesant este, ca in anul cand la baieti turneul se desfasoara la Montreal, atunci la fete se desfasoara turneul organizat pentru ele la Toronto, iar cand turneul la baieti se desfasoara la Toronto, atunci la fete la Montreal. Din anul 2011  aceste turnee canadiene la baieti si fete se desfasoara in aceeasi saptamana, paralel in cele doua orase canadiene. Ca si fapt divers, mentionez ca terenul central de la Montreal se numeste Uniprix Stadium si este de o frumusete rara.

Inafara de faptul, ca Djokovic se pare ca “nu are infrangerea in program”, joaca din ce in ce mai bine, cu o incredere extraordinara. Este extrem de important, ca sarbul chiar daca isi pierde serviciul uneori, are puterea de a pune mai mereu presiune foarte mare pe serviciul adversarului. Jocul lui, in momentul de fata este atat de solid, incat nu prea vad in momentul de fata cine l-ar putea bate. Reverul lui in lung de linie face in continuare legea, iar datorita deplasarii extraordinare in teren pare sa aibe cam tot timpul controlul punctelor.

Cum ziceam, sarbii acum sunt la putere. Janko Tipsarevic, componentul lotului de Cupa Davis al Serbiei, a facut si el senzatie la Montreal, ajungand in semifinale. I-a batut si pe Tomas Berdych si pe acel Ivan Dodig, care i-a determinat iesirea din concurs al lui Rafael Nadal. Tipsarevic este un jucator compact, care la lovitura de rever (cu doua maini) foloseste extrem de mult rotirea trunchiului, pentru a amplifica puterea loviturii. Are si un serviciu puternic, cu o miscare interesanta la serviciu. Dealtfel, si la dublu, la Montreal, un alt sarb, Nenad Zimonjic, impreuna cu francezul Michael Llodra, au castigat concursul invingandu-i in finala pe celebrii frati Bryan.

La Toronto, in turneul feminin, Serena Williams distruge orice opozitie care apare pe terenul de tenis. Jocul ei puternic, cu serviciu puternic si lovituri puternice si precise nu pot fi oprite de o vreme in circuit (cum am mai spus intr-un articol anterior). Printre invinsele Serenei de la Toronto le regasim si pe Victoria Azarenka si Samantha Stosur.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mardy Fish parca prinde aripi in aceasta perioada. Atat anul trecut, cat si anul acesta are rezultate extrem de bune in perioada US Open Series. Sa nu uitam, ca anul trecut a fost la un pas sa castige mastersul de la Cincinnati.

Si in aceasta saptamana la Los Angeles joaca extrem de bine. Ca fapt divers mentionez, ca locatia acestui turneu a fost construit pentru a gazdui Olimpiada din 1984.

Dupa cum spuneam, jucatorii americani joaca extrem de bine in general in aceasta perioada. De exemplu, Michael Russell l-a invins pe mai celebrul jucator rus Dmitry Tursunov. Tanara speranta americana, Ryan Harrison a ajuns in top 100, dupa ce a ajuns in semifinale saptamana trecuta la Atlanta. Interesant este, ca in acea semifinala a jucat chiar impotriva lui Mardy Fish, iar in aceasta saptamana la Los Angeles tot in semifinale va juca tot impotriva lui Mardy Fish. Ca un alt exemplu al bunelor rezultate ale americanilor, finala turneului de la Atlanta, atat anul trecut, cat si anul acesta a fost disputat intre doi americani Mardy Fish si John Isner.

Tot in aceasta saptamana in schimb, spaniolii, mai bine zis “armata spaniola de jucatori” se afla la alte doua turnee, care se desfasoara pe zgura lor pretioasa, si cam monopolizeaza aceste turnee. Este vorba despre turneul de la Gstaad (unde Victor Hanescu a castigat in 2008) si turneul de la Umag. Forta jucatorilor spanioli este una incredibila, de exemplu Nicolas Almagro, care in 2011 este jucatorul cu cele mai multe victorii pe zgura, a castigat intr-o zi doua meciuri pentru a ajunge in semifinale la Gstaad. Prima data a incheiat meciul cu Jarkko Nieminen, mai tarziu l-a invins si pe conationalul sau Feliciano Lopez. Nu mai este mult pana cand si “armata spaniola” se va muta pe hard, deoarece incep cele doua masters-uri dinaintea US Open-ului, cele de la Montreal si Cincinnati.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Turneul pe zgura de la Hamburg cu celebra sa istorie, cu traditia lui si cu extrem de frumosul centru de tenis numit Am Rothenbaum, nu numai ca nu mai este un turneu masters, dar a si fost mutat perioada lui de desfasurare din perioada dinaintea Roland Garros-ului, cand cei mai multi jucatori joaca pe zgura, intr-o perioada, cand deja incep pregatirile pentru US Open si cand deja jucatorii incep sa aleaga mai mult turneele pe hard, pentru o pregatire mai buna pentru sezonul de hard american.

Eu nu stiu cauzele acestei schimbari drastice. In orice caz, turneul de la Hamburg nu mai este ce a fost. Totusi, chiar si asa nivelul tenisului a ramas extrem de ridicat. Gilles Simon, un jucator care dupa parerea mea este unul dintre cei mai vicleni jucatori din circuit, a reusit sa-l invinga pe Nicolas Almagro, care are unul din cele mai frumoase lovituri de rever din circuit. Simon este tipul de jucator, care “isi adoarme” adversarul cu lovituri destul de plate si nu foarte puternice. Joaca un joc clasic de “stanga-dreapta”, fara a forta lovituri decisive de multe ori, care induc adversarul de foarte multe ori in eroare, facand-ul sa creada ca “il are la mana pe francez”. Simon, datorita bunei deplasari in teren, si schimbarii permanente a directiei mingii, macina incet-incet opozitia adversarului, si daca adversarul nu reuseste sa rupa ritmul francezului, este foarte probabil sa iasa invins de pe teren. Lui Gilles i-au cam lipsit rezultatele mari in ultima vreme, dar se pare ca tinde din nou spre a revenii printre cei mai buni jucatori din circuit.

Dupa cum ziceam, au inceput deja si turneele US Open Series, pe hard, unde jucatorii se acomodeaza din nou cu suprafata de joc iute. Primul astfel de turneu a fost la Atlanta, unde finala de anul acesta i-a avut finalisti pe aceeasi jucatori ca si anul trecut, Mardy Fish si John Isner, iar castigatorul de anul trecut a fost si castigatorul de anul acesta Mardy Fish. Mardy anul acesta a trebuit sa salveze chiar si mingi de meci pentru a putea sa se impuna in final. Mie imi place acest jucator, pentru ca inafara de serviciul sau bun, are si voleu extrem de bun. Este un jucator care are jocul croit pentru asemenea suprafata, cu un joc rapid si agresiv. Acum, ca au inceput si turneele pe cimentul american, sunt curios cum va evolua in perioada imediat urmatoare.

Nu demult discutam despre importanta tuturor turneelor din circuitul ATP si WTA, si deja vine inca o confirmare a spuselor mele

Nicolas Almagro reuseste in aceasta saptamana, sa devina un jucator de top 10 mondial, si asta in contextul performantelor lui constant bune. Desi nu a castigat, pana acum, nici un turneu de Grand Slam, si nici un turneu masters, constanta in general si victoriile constante in turnee mai mici, l-au propulsat in primii 10  jucatori ai lumii. Asta demonstreaza valoarea jucatorului, cat si valoarea TUTUROR turneelor din circuit.

Mardy Fish este, intr-un fel, in aceeasi situatie. De curand a devenit un jucator de top 10 si nici el nu a castigat, pana acum, un turneu de Mare Slem sau masters.

Reintorcandu-ma la Almagro, vreau sa spun ca este un jucator spaniol care-mi place extrem de mult. Diferit de majoritatea jucatorilor de tenis spanioli, are un rever cu o singura mana. Este un jucator caruia ii place sa atace, sa schimbe des directiile. Reverul sau plesnit cu efect si plasament este unul dintre cele mai frumoase lovituri din circuit. Este interesant, faptul ca are pana acum noua titluri castigate, si toate castigate pe zgura, este al 17-lea jucator spaniol care intra in top 10 mondial din 1973, si personal cred ca in viitor va avea rezultate si mai bune, chiar si pe alte tipuri de suprafete de joc, pentru ca are toate atuurile de care are nevoie. Este extrem de versatil, si datorita stilului sau de joc agresiv este periculos pentru orice jucator, pe orice suprafata.

Totusi, apropo de “semne”, nu demult am discutat despre un tanar jucator pe nume Lukas Lacko, care ince, incet ziceam ca va ajunge foarte sus, a dat inca un “semn” prin care incepe sa confirme spusele mele de mai demult, adica la turneul de la Atlanta a reusit sa-l invinga pe australianul Lleyton Hewitt in numai doua seturi, 6-4, 6-2.

Un alt apropo, de aceasta data apropo de turneul de la Atlanta, Mardy Fish reuseste sa ridice trofeul turneului de la Atlanta, dupa ce a trecut in trei seturi (setul trei castigat la tie break) de compatriotul sau american John Isner, care se pare ca a prins gustul meciurilor lungi, dupa ce a batut recordul  la Wimbledon cu cel mai lung meci de tenis,  avand in decursul turneului un alt meci extrem de lung.