(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mi-a parut bine, ca-l vad pe Lleyton, fostul lider mondial si castigator a doua turnee de Mare Slem (US Open si Wimbledon) din nou intr-o optime de finala de turneu de Grand Slam. Chiar daca a pierdut in fata actualului lider mondial Novak Djokovic, pot sa zic, ca australianul a avut un parcurs frumos in acest turneu.

M-a impresionat mai cu seama meciul lui castigat impotriva lui Milos Raonic. Tanarul Raonic cu un serviciu demolator l-a intalnit pe jucatorul cu poate cel mai bun retur din lume, Hewitt. Atitudinea agresiva, super concentrata al lui Hewitt, imi amintea acea finala de la US Open cu aproximativ un deceniu in urma, unde australianul (in acea vreme foarte tanar) invingea un alt jucator cu un serviciu stelar, Pete Sampras. Bineinteles, pe Raonic nu-l compar cu Sampras, dar mi-a venit in minte acea finala, unde Hewitt a castigat primul lui titlu de Grand Slam. Am fost fanul lui Pete, dar i-am admirat intotdeauna si daruirea totala al australianului.

Inca Lleyton are potentialul de a reveni intre jucatorii din varful clasamentului daca va fi ocolit de  accidentari, si daca va putea aduna cateva parcursuri bune la urmatoarele turnee. Pe aceste eventuale parcursuri bune ar putea cladi o revenire intre cei mai buni jucatori din lume. Returul lui de serviciu este inca unul extraordinar, loviturile si atitudinea lui au ramas agresive, piciorele inca-l ajuta, asa ca, eu zic, ca vom mai vedea multe meciuri frumoase cu el. Voi ce ziceti ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Inaintea acestui turneu doresc, sa scriu cateva randuri despre  jucatorii tineri, care ar vrea sa puna probleme jucatorilor consacrati. Deocamdata, inafara de Juan Martin Del Potro si Alexandr Dolgopolov, nu prea cred, ca pot aduce alte exemple in momentul de fata, care sa poata sa invinga un jucator ca Roger Federer sau Rafael Nadal, intr-un turneu de Mare Slem.  Mai toti jucatorii tineri incearca sa loveasca tare din spatele terenului, fara sa foloseasca o gama foarte variata de lovituri. Se vede orientarea acestora spre a-si dezvolta un super-serviciu, un forehand si un backhand (daca se poate) cat mai puternic, dar paleta tehnica uzitata parca este una prea restransa pentru un asa nivel. Ca exemplu, il amintesc Milos Raonic, tanara speranta canadiana, care a castigat recent turneul de la Chennai si are toata admiratia mea pentru jocul prestat. Dar mi se pare un jucator prea static, cand nu se aseaza suficient de bine sau nu are suficient timp sa se aseze suficient de bine la minge si sa apese lovitura, poate sa greseasca usor. Tinerii jucatori nu joaca atat de variat in ziua de azi, cum mi-ar place mie sa joace. Del Potro si Dolgopolov mi se par cei doi tineri, care au planuri de joc tactice si tehnice suficient de bune, dintre jucatorii tineri, incat sa poata chiar castiga un asemenea turneu.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Foarte putin timp mai este pana la inceperea turneului, iar jucatorii se pregatesc pe plexicushion-ul australian, o suprafata de joc hard, rapida, dar nu la fel de rapida ca hard-ul New York-ez de la US Open. Australienii probabil isi pun sperantele mai mult in Samantha Stosur (castigatoarea US Open-ului din 2011) la feminin, si tot in Lleyton Hewitt, zic eu, la masculin, chiar daca tanarul Bernard Tomic (care, dupa parerea mea, se inscrie intr-un fel in tipologia jucatorilor tineri despre care am scris mai sus), a facut senzatie la Wimbledon-ul de anul trecut. Hewitt, “eternul copil teribil al tenisului” cat timp va juca, va avea un cuvant greu de spus, indiferent de varsta lui. El a castigat de 4 ori turneul de la Sydney (care precede Open-ul Australian) dar niciodata nu a castigat pana acum acest turneu de Grand Slam din tara cangurilor. A fost in finala in 2005, dar a pierdut in fata lui Marat Safin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Fiind o suprafata de joc acrilica rapida, cea de la Australian Open, schimburile vor fi probabil mai scurte si mai rapide in comparatie cu schimburile de mingi de pe zgura, si zic eu, si mai tehnice. Oricum, va fi un spectacol pe cinste, si as vrea sa stiu si parerile voastre cu privire la acest turneu.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Stiut fiind faptul, ca tara gazda poate alege suprafata de joc, pe care se vor disputa meciurile acestei  intalniri, Australia, spre surprinderea mea, a ales iarba de la Sydney. M-a socat deoarece, starul elvetienilor, Roger Federer a dominat cu cativa ani  in urma mai mult decat autoritar aceasta suprafata rapida. Totusi, am inteles aceasta alegere, deoarece, Federer anul acesta a avut cel mai slab rezultat (sferturi) chiar la Grand Slam-ul disputat pe iarba de la Wimbledon. Un alt aspect in alegerea acestei suprafete de joc, ma gandesc, ca a fost si faptul, ca jocul lui Roger in ultimul timp a fost caracterizat nu numai de agresivitate ci si de multe erori nefortate, ceea ce pe o suprafata atat de rapida, cu schimburi atat de rapide, poate fi un avantaj pentru australieni. Sa nu uitam, ca poate cel mai bun jucator al Australiei, fostul nr.1 mondial, Lleyton Hewitt, a castigat mai demult Wimbledon-ul, deci se simte extraordinar pe  iarba, iar in 2010 in finala turneului de la Halle, a castigat chiar impotriva elvetianului.

Mult asteptatul meci, dintre cei doi rivali, a fost un prilej de revansa pentru Federer, pentru pierderea meciului de cinci seturi impotriva lui Hewitt tot in Cupa Davis, la inceputul anilor 2000. Totusi, dupa un prim set pierdut de elvetian, acesta a inceput din ce in ce mai mult sa se reacomodeze cu suprafata de joc, jocul lui revenind aproape la nivelul care-l recomanda acum cativa ani ca dominatorul acestei suprafete. Hewitt m-a surprins prin nivelul extrem de ridicat  al jocului sau, chiar daca a trebuit sa se recunoasca invins la sfarsitul a patru seturi. Sunt curios la sfarsitul celor cinci intalniri intre Australia si Elvetia, cine va iesi invingator ? ……… Ca un ultim rand, remarc, ca Stanislas Wawrinka, celalalt jucator elvetian, nu a facut mari furori niciodata pe iarba, din cate imi aduc eu aminte.

Wimbledon-ul este in plina desfasurare, si cu pauze mici cauzate de reprize de ploi londoneze, traditionalul turneu incanta, ca in fiecare an, o lume intreaga. Desi, poate unii s-ar astepta, sa scriu despre evolutia din acest turneu a favoritilor si a favoritelor, momentan vreau sa subliniez parcursul de pana acum in acest turneu al unor jucatori mai experimentati, care n-au avut rezultate uimitoare in ultima vreme, dar candva au fost acolo sus.

Remarc jocul extrem de bun al lui Lleyton Hewitt, care in meciul lui cu Robin Soderling, pe care desi l-a pierdut, dupa ce conducea cu 2-0 la seturi, a aratat de parca ar avea din nou 17-18 ani, cu o dorinta de victorie extraordinara. De la revenirea lui in circuit, dupa o lunga perioada, parca a redevenit acel “copil” tenace cu basca al tenisului, care castiga la US Open si la Wimbledon cu cativa ani in urma. Remarc flexibilitatea din jocul lui, reusind puncte extrem de acrobatice. Acest mereu tanar jucator, dealtfel un desavarsit tactician, a fost extrem de aproape de a trece si de jucatorul suedez. Daca mai rezista sa mentina acel ritm din primele doua seturi, bazate pe o tactica care a funtionat, ar fi avansat si mai mult in turneu. L-a miscat foarte mult in teren pe Soderling, iar slice-urile australianului l-au determinat de multe ori pe  inaltul suedez sa loveasca de foarte de jos, fapt care l-a cam incomodat pe Robin. Cand Soderling a atacat la fileu, Hewitt l-a lobat intr-un mod unic, numai de el stiut. Dealtfel, Hewitt este recunoscut si ca fiind unul dintre jucatorii de tenis care stapanesc cel mai bine acest procedeu tehnic.

Fiind vorba de jucatori experimentati, remarc parcursurile lui Fernando Gonzalez si David Nalbandian. Gonzalez, dupa o lunga perioada in care a fost fortat de o accidentare sa lipseasca din circuit, abia revenit, inainteaza in turneu destul de sigur. Daca lovitura de dreapta faimoasa al lui va da randamentul pe care l-a dat in urma cu cativa ani, fiind numit si “bombardierul”, iar lovitura de rever cu o singura mana va fi constant buna, fara mari fluctuatii, va putea revenii in primii jucatori ai lumii. Nalbandian, tot un fost jucator de top 10, care dupa parerea mea, este unul dintre cei mai talentati jucatori ai lumii, n-ar cauza o mare surpriza (pentru mine cel putin) nici daca ar castiga turneul. Desi in ultima perioada nu a avut rezultate extrem de bune, daca prinde doua saptamani intr-o forma buna, poate castiga orice turneu de Grand Slam. Este vestita adaptabilitatea lui pe orice suprafata, si a mai aratat, ca poate trece intr-un singur turneu atat de Federer cat si de Nadal……… Totusi va fi greu, dar niciodata imposibil.

Inaintea inceperii Australian Open-ului, m-am gandit, sa ma uit un pic pe tablourile principale, atat al intrecerii masculine, cat si feminine, sa vad cine cu cine a cazut sa joace in primul tur. Nu mica mi-a fost uimirea, cand am vazut, ca dublul castigator de turnee Grand Slam, Lleyton Hewitt va trebui sa-l infrunte pe David Nalbandian. Cu ceva timp in urma, daca nu ma insel in 2002, cei doi jucau finala de la Wimbledon, iar acum in 2011 se infrunta in turul 1 la Australian Open. Personal, imi place mai mult jocul lui Nalbandian, cu loviturile de dreapta si rever atat de curate si agresive, si cu o inteligenta iesita din comun,  dar inconstanta de multe ori l-a tras inapoi in cariera. Nici Hewitt nu mai arata ce a aratat cand castiga turneele de Mare Slem, si cand era lider mondial. Oricum, acest meci va fi un show total, pentru ca cele mai mari scene ale tenisului sunt de obicei locurile unde iese ce-i mai bun dintr-un jucator de tenis, indiferent de context. Pentru mine favorit este David Nalbandian, un jucator absolut imprevizibil, care intr-o pasa buna nu stiu daca poate fi oprit.

Pe tabloul feminin, mi-a atras atentia meciul dintre Kim Clijsters si Dinara Safina, alte jucatoare din finale de turnee de Mare Slem, care se infrunta in turul 1 al competitiei. Daca privim cele intamplate in ultima vreme, Clijsters, recenta castigatoare de la US Open, mi se pare favorita intalnirii, dar eu n-as subestima-o nici pe Safina, care in ultima perioada parca a intrat intr-un con de umbra, dar este o fosta lidera mondiala in a carei vene curge acelas sange ca si in venele celebrului ei frate, Marat Safin. Clijsters pare mai mobila ca niciodata, mai isteata ca niciodata in luarile de decizii pe teren, dar daca Safina trece cu bine pentru ea de acest meci, atunci ar putea fi un semn al revenirii ei in elita tenisului feminin, si s-ar putea sa mearga pana la capat in acest turneu, cum ar zice americanii: “all the way through”.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Dintre atributele rachetei amintesc de capul relativ mic al rachetei, de 93, conferand precizie si exactitate, totodata fiind si o racheta cu cap usor, controlul ocupand un loc fruntas in calitatile rachetei. Alt atribut despre care amintesc este de greutatea rachetei de 343 grame, cu ajutorul caruia utilizatorul poate crea lovituri penetrante, spinoase din spatele terenului. Materialele care alcatuiesc cadrul elastic al rachetei sunt: High Modulus Graphite, Elastic Titanium, CS Carbon Nanotube, iar pe manerul rachetei se gaseste gripul: Yonex Cushion Grip.

Din tehnologia producerii acestei rachete amintesc de denumirea de “Isometric Square Head Shape”, o forma aparte a capului rachetei, care confera un sweetspot mai mare si implicit control mai mare, mai amintesc de denumirea de “Hexagon Cross Section”, care ajuta utilizatorul in a manui racheta cu mai multa sensibilitate, si “Elastic Ti”, insemnand un amalgam, o imbinare a elasticitatii si a puterii in racheta amintita.

Finala chiar a fost un spectacol sportiv adevarat, un meci deschis cu lovituri deschise, variate, putand asista la ciocnirea asalturilor celor doi jucatori pentru titlu. Ambii au practicat un joc agresiv, fiecare parca fiind nerabdator ca sa fie primul care declanseaza un atac castigator. Remarc la jocul lui Lleyton varietatea cu care a jucat, alegerea inteligenta a plasamentului mingii si nu ultimul rand folosirea tot atat de inteligenta a slice-ului de rever, la jocul lui Federer remarc venirile si atacurile la fileu  atat de frumoase si tehnice.

Desi stiu cat de bun este Hewitt, sincer nu ma asteptam sa castige acest meci contra lui Federer, si daca suntem la capitolul “ce nu ma asteptam”, remarc si victoria in circuitul feminin, a jucatoarei Na Li in fata Mariei Sharapova de la turneul de la Birmingham. Doresc sa amintesc aici doar ca fapt divers, ca tot la acest turneu in urma cu un sezon Li a mai reusit o victorie in fata rusoaicei in semifinale.