(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Kim a fost si este acea jucatoare, care vrea sa conduca punctele, nu-i place si nici nu accepta cu nici un chip sa fie dominata. Jocul ei si forma de joc actuala pe care o etaleaza la turneul WTA de la Brisbane, face din ea din nou o candidata la ridicarea trofeului de la  Australian Open. A facut un meci impotriva Anei Ivanovic, cum rar mi-a fost dat sa vad. Practic, aproape tot timpul a tinut-o intr-un dezechilibru total pe Ana, cu jocul in forta, extrem de rapid in unghiuri, variind adancimea loviturilor extrem de inteligent. Crosurile precise destul de razante cu fileul au facut aproape imposibila reactia Anei. Lovitura cea mai impresionanta al lui Kim, dupa parerea mea, a fost crosul de rever.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

La turneul ATP de la Doha, Roger Federer a mai schimbat ceva din impresia nu prea grozava pe care a lasat-o la demonstrativul de la Abu Dhabi, unde atat Novak Djokovic (care a si castigat turneul) cat si Rafael Nadal i-au administrat infrangeri destul de severe. In primul lui meci din competitia de la Doha, impotriva lui Nikolay Davydenko, Roger a incercat si a reusit sa fie acel Roger care taie cu prima ocazie opozitia adversarului. Cu scorul de 6-2, 6-2, dar mai ales prin jocul agresiv, precis, a mai sters din impresia lasata la recentul demonstrativ. Sunt convins, ca din punct de vedere tehnic Federer este peste ceea ce se vede in circuit azi, dar de multe ori in recentul incheiat sezon 2011, din punctul meu de vedere, a gresit tactic, iar asta l-a costat enorm. Daca nu va juca din nou acel joc imprevizibil, risca sa fie dominat de jucatorii din fruntea clasamentului, si poate chiar nu numai de acestia.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Sa incepem cu serviciul. Ei bine la capitolul serviciu, fara nici o indoiala, Serena Williams si Venus Williams sunt primele pe lista, cu serviciile lor plate si extrem de puternice si bine plasate. Totusi, la acest capitol as aminti-o si pe Samantha Stosur cu al ei serviciu kick in exterior.

La capitolul rever, imi vin in minte doua jucatoare cu celebrele lor lovituri de rever cu o singura mana. Prima, Justine Henin, cu lovitura ei de rever top spin, care in circuitul feminin are cea mai frumoasa biomecanica, si este cea mai naturala lovitura pe care am vazut-o la fete. A doua este Amelie Mauresmo, care poseda la fel, un rever cu o singura mana superb. Aceste doua jucatoare imi vin in minte si daca vorbim despre voleuri care au mari sanse sa fata fata si in circuitul masculin.

La capitolul forehand, momentan as aminti forehand-ul “de gheata” al Mariei Sharapova, care indiferent, daca este executat de la inaltime mai mica sau mai mare, are capacitatea de a spulbera opozitia adversarelor.

Deplasarea in teren al lui Kim Clijsters si al Jelenei Jankovic mi se par cele care s-ar putea adapta cel mai bine in circuitul masculin, fiind ambele jucatoare extrem de elastice. Oricum subiectul ramane a fi dezbatut. De aceea astept si parerile voastre.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mi-a inselat asteptarile finala masculina de la Australian Open, unde Novak Djokovic a castigat al doilea sau turneu de Grand Slam, in fata unui Andy Murray, care psihic a clacat in fata unui meci de asemenea miza (din nou). Ma asteptam la o finala plina de tensiune, in care atmosfera sa fie “incendiata” de jocul celor doi finalisti, de la care ma asteptam la o desfasurare de tactica si tehnica, pe masura ce se inainta in meci. Dar nu a fost asa. Doar tensiune a fost la un nivel foarte ridicat. Djokovic, de altfel merituosul castigator, a atacat mai mult, a impus ritmul sau de joc in ughiuri, cu mingi grele, dar nevariat foarte mult, la care asteptam un joc contraatacator al lui Murray, care nu a venit. Djokovic a atacat, dar s-a si aparat bine, dar jocul sau a fost totusi alimentat de psihicul lui castigator, construit prin victoria din Cupa Davis. Sunt de parere, ca acest meci, acest intreg turneu a fost castigat de moralul sau bun alimentat de castigarea recenta a Cupei Davis. Andy Murray a fost “paralizat” de miza, si a devenit extrem de incordat, executand lovituri aproape fara flexare a genunchilor, care au dus la un val de greseli neprovocate. Pasivitatea scotianului a indemnat jucatorul sarb la agresivitate. Eu ma asteptam la o altfel de finala, mai ales dupa spectacolul din prima saptamana al turneului. Deocamdata asa arata o finala de turneu de Mare Slem fara Roger Federer sau Rafael Nadal. Jocul frumos al sarbului trebuie laudat pentru ca a gasit rezolvarea tuturor situatiilor cu adevarat grele din acest turneu, jucand un joc placut ochiului, disciplinat tactic si chiar bogat tehnic. A fost cel care a meritat acest trofeu si l-a si castigat.

In schimb, finala feminina a fost un deliciu, in care Kim Clijsters a invins-o extrem de greu pe Na Li, intr-o finala, in care la un moment dat jucatoarea chineza parea scapata in castigatoare. Clijsters a dovedit ca este una din acele jucatoare (despre care scriam in articolul “Invinge infrangere !”), care sunt capabile sa renasca intr-un meci. Dupa un set pierdut, si la scorul de 3-3 in setul doi, Clijsters vazand ca nu-i merge jocul, a avut acel instinct de a incerca sa ramana destul de aproape de adversara pe tabela de scor,  si asemenea unei pradatoare, sa astepte momentul oportun unui asalt gen “totul sau nimic”. Acel moment a venit in setul doi, la scorul de 3-3, unde Na Li, a slabit un pic ritmul distrugator, iar belgianca a simtit, a atacat si a castigat setul doi. Acea ezitare a lui Na Li a costat-o pana la urma finala, pentru ca, dupa ce a fost egalata la seturi, nu mai reusit sa opuna o rezistenta capabila sa opreasca iuresul lui Kim Clijsters.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Aproximativ, in aceasta perioada al anului trecut, scriam de prezenta “rosului chinez” in fazele superioare ale Australian Open-ului. Mai exact, de performanta rasunatoare ale jucatoarelor Na Li si Jie Zheng, care au ajuns pana in semifinalele editiei trecute ale competitiei. Azi scriu, ca Na Li a facut inca un pas inainte, care inseamna ca va juca in marea finala la simplu feminin, fapt care este o premiera absoluta pentru tenisul chinez. Poate multi nu au luat niciodata in serios posibilitatea castigarii de catre ea a macar unui titlu de Grand Slam, desi, inafara Roland Garros-ului a ajuns macar pana in sferturi la toate competitiile de Mare Slem. In finala va trebui s-o infrunte pe Kim Clijsters, pe care cu putina vreme in urma a invins-o in finala turneului de la Sydney. Aceasta victorie recenta a ei impotriva belgiencei, din punctul meu de vedere, in afara de faptul, ca poate ii da o incredere suplimentara, si o mai buna cunoastere a jocului belgiencei, nu prea va avea o influenta asupra finalei. Clijsters nu este genul de jucatoare, care sa se lase afectata de o infrangere. Jucatoarea chineza, va fi in fata unei oportunitati imense de a castiga un titlu major, dar ca sa reuseasca, va trebui aproape sa se autodepaseasca. Contracararea jocului atat de agresiv al belgiencei, eu zic, ca ar putea-o realiza doar printr-un joc si mai ofensiv, si anume, a nu o lasa pe Kim sa ia initiativa in puncturi, si sa elaboreze un joc prin care sa o miste cat mai mult pe teren. Un joc constant de bun in unghiuri extreme, pigmentat prin scurte precise, ar putea da roade.

Finala masculina la simplu ii va avea in teren pe Andy Murray si Novak Djokovic. De cand am scris cat de mult s-a schimbat jocul lui Murray, acesta evolueaza constant si devine din ce in ce mai agresiv si din ce in ce mai stabil. Este a treia finala de Grand Slam pentru Murray, dupa doua pierdute in fata lui Roger Federer. Amintesc asta, pentru ca, in acele doua finale de Grand Slam, a intalnit un jucator extrem de inventiv, cu un joc extrem de variat tehnic si tactic, acum  va intalni un jucator, care se bazeaza pe stabilitate si pe un joc cu o cautare continua mai neriscanta a oportunitatilor. Djokovic a mai castigat Australian Open-ul (in 2008, fiind pana acum, singurul lui titlu de Grand Slam), si recent a castigat Cupa Davis, care i-a dat o incredere extraordinara in joc. Cheia meciului, eu zic, ca va consta in agresivitatea lui Murray si in tipul jocului lui Djokovic. Adica, Murray poate castiga printr-un joc agresiv, cu o atacare constanta, atat a migilor joase cat si inalte si cu cat mai putine greseli nefortate. Djokovic poate castiga daca variaza jocul foarte mult, fapt care l-ar putea deranja pe scotian.

Inaintea inceperii Australian Open-ului, m-am gandit, sa ma uit un pic pe tablourile principale, atat al intrecerii masculine, cat si feminine, sa vad cine cu cine a cazut sa joace in primul tur. Nu mica mi-a fost uimirea, cand am vazut, ca dublul castigator de turnee Grand Slam, Lleyton Hewitt va trebui sa-l infrunte pe David Nalbandian. Cu ceva timp in urma, daca nu ma insel in 2002, cei doi jucau finala de la Wimbledon, iar acum in 2011 se infrunta in turul 1 la Australian Open. Personal, imi place mai mult jocul lui Nalbandian, cu loviturile de dreapta si rever atat de curate si agresive, si cu o inteligenta iesita din comun,  dar inconstanta de multe ori l-a tras inapoi in cariera. Nici Hewitt nu mai arata ce a aratat cand castiga turneele de Mare Slem, si cand era lider mondial. Oricum, acest meci va fi un show total, pentru ca cele mai mari scene ale tenisului sunt de obicei locurile unde iese ce-i mai bun dintr-un jucator de tenis, indiferent de context. Pentru mine favorit este David Nalbandian, un jucator absolut imprevizibil, care intr-o pasa buna nu stiu daca poate fi oprit.

Pe tabloul feminin, mi-a atras atentia meciul dintre Kim Clijsters si Dinara Safina, alte jucatoare din finale de turnee de Mare Slem, care se infrunta in turul 1 al competitiei. Daca privim cele intamplate in ultima vreme, Clijsters, recenta castigatoare de la US Open, mi se pare favorita intalnirii, dar eu n-as subestima-o nici pe Safina, care in ultima perioada parca a intrat intr-un con de umbra, dar este o fosta lidera mondiala in a carei vene curge acelas sange ca si in venele celebrului ei frate, Marat Safin. Clijsters pare mai mobila ca niciodata, mai isteata ca niciodata in luarile de decizii pe teren, dar daca Safina trece cu bine pentru ea de acest meci, atunci ar putea fi un semn al revenirii ei in elita tenisului feminin, si s-ar putea sa mearga pana la capat in acest turneu, cum ar zice americanii: “all the way through”.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Anul acesta , in finala au ajuns pana la urma, pentru o infruntare decisiva,Kim Clijsters si Caroline Wozniacki (actuala lidera mondiala). Spectaculozitatea meciului se putea deja anticipa dupa primele schimburi de mingi, cele doua jucatoare oferind o finala demna acestui turneu. Dupa schimbari de situatii, schimbari de scor, Kim Clijsters a reusit sa ridice acest trofeu dupa un joc superb etalat. Trebuie sa recunosc, ca dupa revenirea lui Kim in circuit m-a fascinat jocul ei atat de agresiv, cu atata fantezie, chiar daca inainte nu prea imi placea stilul ei de joc. Capacitatea ei de “a vedea lovitura urmatoare” in orice punct face in general diferenta. Varietatea jocului ei ofera acel ingredient care a reusit sa sparga pana la urma opozitia lui Wozniacki. Trebuie sa mentionez, ca dupa parerea mea, desi momentan Wozniacki si-a asigurat prima pozitie din ierarhie, trebuie sa arate mai mult ca sa reuseasca sa castige un titlu de Grand Slam. Talentata Caroline, trebuie sa arate o viziune mai buna a jocului, combinata cu o capacitate de a lua initiativa in meciuri.

In competitia feminina, acea jucatoare care a ridicat trofeul anul trecut, a castigat si anul acesta la New York, adica Kim Clijsters. Oponenta ei in finala a fost recenta finalista de la Wimbledon, Vera Zvonareva, “harnica albina” cum am numit-o nu demult, care desi a invins-o pe Kim la Wimbledon si Montreal, nu a putut incheia parcursul victorioasa. Zvonareva a ajuns intr-o noua finala de Grand Slam, anuntand dupa parerea mea apropierea unui astfel de titlu in viitorul apropiat.

Fiind vorba de US Open, doresc sa mentionez ca americanii s-au putut bucura si de victoria la dublu masculin a fratilor Bryan, iar la juniori baieti, ambii finalisti au fost americani.

Tot pe suprafata hard recent s-a mai incheiat inca o finala, in circuitul feminin WTA, la Cincinnati, unde Kim Clijsters a ridicat trofeul turneului, dupa o infruntare cu Maria Sharapova, care dupa parerea mea a scapat meciul din palma, dupa ce a avut cateva mingi de meci. La meci si-a facut prezenta si ploaia care parca a luat norocul de la Sharapova si i-a dat-o lui Kim, pentru ca in momentul intreruperii meciului Sharapova a fost la un pas de victorie, iar dupa revenirea jucatoarelor pe teren Clijsters a inaintat foarte sigura spre titlu.

Daca am vorbit de Justine si de Kim, implicit am vorbit de o rivalitate veche, iar daca am vorbit de o rivalitate veche, nu pot sa nu mentionez de un alt meci al aceleiasi zile, disputat tot sub semnul unei rivalitati vechi, intre Serena Williams si Maria Sharapova. Acest meci nu a beneficiat de un set decisiv, Serena castigand in doua seturi, desi nu era departe nici Sharapova, care in primul set nu a putut concretiza trei mingi de set. Acest meci a fost la randului lui foarte frumos, un bombardament dinamic cu mingi de tenis de ambele parti, doua agresivitati neretinute ciocnindu-se in iarba Wimbledonului.