Tag Archives: istorie

Roland Garros – “Piramida” turneelor pe zgura

Postat in data de de catre
11

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Roland Garros 2011 bate la usa ! Incepe din nou lupta apriga pe zgura rosie pariziana, pentru unul dintre cele mai ravnite trofee din lume. Din nou o sa “arda” zgura incinsa de focul luptei pentru glorie si pentru un loc in istorie.

Apropo de istorie, doream sa amintesc si eu despre recentele discutii despre o eventuala mutare al turneului de la Porte d’Auteuil. Din fericire s-a luat decizia ca Roland Garros-ul sa ramana in aceeasi locatie, in inima Parisului :) . Acest turneu nu poate fi mutat ! Are prea multa istorie, prea multa eleganta, prea mult farmec francez, ca sa fie mutat. E ca si cum, am dori sa mutam Piramidele din Egipt. Nici nu-mi pot inchipui Roland Garros-ul fara Arena Philippe Chatrier, sau Arena Suzanne Lenglen, sau fara celebra Place des Mousquetaires. Nu numai ca, acest turneu de Grand Slam va ramane in aceeasi locatie, dar se va si extinde si se va si moderniza. De exemplu Arena Philippe Chatrier va avea acoperis retractabil. Roland Garros-ul in noua lui forma va fi inaugurat in anul 2016.

Mai doresc sa amintesc de un lucru, si anume, la editia din acest an, s-au acordat wild card-uri si acelor juniori, care au castigat turneul la juniori in 2010, atat la baieti cat si la fete. Mi se pare o idee extraordinara. Anul trecut la juniori baieti, a castigat argentinianul Agustin Velotti, despre care vreau sa spun, ca are o tehnica extrem de buna de lovire a mingii si sta foarte bine in teren. La juniori fete a castigat anul trecut Elina Svitolina din Ucraina. Sunt sigur, ca nu vor dezamagii nici pe tabloul unde dau de cele mai grele nume din tenis. Let the game begin !

Istoria s-a repetat dupa aproximativ 40 de ani

Postat in data de de catre
3

Soarele fierbe New York-ul, fierband totodata si terenurile de la US Open, care asigura atmosfera incinsa  a inclestarilor de la Marele Slem. In aceasta atmosfera incinsa istoria s-a repetat dupa aproximativ 40 de ani, adica jamaicanul Dustin Brown este primul jamaican care dupa aproximativ 40 de ani reuseste sa castige un meci de pe tabloul principal al Grand Slam-ului american, inaintand astfel inca un tur. Si aceasta inaintare a fost asigurata de o victorie faimoasa in fata unui jucator faimos, Ruben Ramirez Hidalgo.

Prima parte a turneului in afara de spectacol a adus si cativa jucatori cu renume eliminati foarte devreme, aici i-as aminti pe Tomas Berdych (finalistul Wimbledonului de anul acesta), invins de Michael Llodra in trei seturi, pe Andy Roddick, invins de Janko Tipsarevic, pe Marcos Baghdatis, pe Marin Cilic, invins de Kei Nishikori. Pe Berdych probabil multi il vedeau ca un jucator care ameninta cu castigarea trofeului, vazand cu ce fel de arsenal a inaintat in celelalte turnee de Mare Slem si vazand rezultatele atinse de acesta. Infrangerea lui Baghdatis este tot extrem de surprinzatoare daca judecam dupa forma si apetitul de joc aratat pe hardurile nord americane.

Mai doresc sa amintesc si sa aduc atentia asupra unui jucator pe nume Denis Istomin, care chiar daca a pierdut meciul sau cu Rafael Nadal, a aratat ca pe viitor ar putea fi unul dintre cei care ar putea domina. Aici subliniez viziunea de joc al lui Istomin, care mi se parea ca la orice punct in care a fost pus in dificultate de Nadal putea gasi raspunsul castigator, atat prin unghiuri neobisnuite si neasteptate, cat si prin tehnicitatea jocului sau. Poseda un serviciu bun, si in schimburi prin viclenia jocului sau atunci isi pune in valoare forta cand este necesara utilizare ei. In amintitul lui meci cu Nadal, soarta i-ar fi putut zambi lui Istomin, daca dupa primul set pierdut ,in setul doi (ajuns la tie break) ar fi putut castiga setul dupa ce a condus cu 5-1 in tie break, iar in setul trei ar mai fi scos cumva lovitura castigatoare la mingile de break avute de el. Aici nu vreau sa inchei fara sa subliniez meritul  lui Nadal, care in momentul cand era condus atat de categoric  in amintitul set doi, in tie break, a reusit sa adune cele sase puncte care i-au adus si acest set doi, castigand mai apoi meciul cu 3-0 la seturi.

Istorie, uita-te !

Postat in data de de catre
Raspunde

La ce meci mare si la propriu si la figurat, am putut asista intre americanul John Isner si francezul Nicolas Mahut. Istoria va avea probabil de acum incolo o fila “L”, de la “lung”, unde va figura acest meci pentru ca acest meci derulat pe parcursul a trei zile, a durat mai mult de zece ore, si la sfarsitul setului sau decisiv tabela a indicat scorul de 70 la 68 la game-uri. Absolut fenomenal joc aratat de amandoi jucatori si cu aceasta doresc sa subliniez faptul ca mie, personal imi place foarte mult faptul ca pe iarba de la Wimbledon nu se joaca tie break in setul decisiv. Poate ca in acest meci, atat de lung am putut vedea extrem de multe, asi, rever cu o singura mana, rever cu doua maini, serviciu- voleu, joc din spatele terenului, voleuri, etc. Scorul dupa primele doua seturi terminate pentru castigatorii lor la 6, inca poate nu prevestea nimic, dar celelalte doua seturi care au ajuns la tie break, deja dadeau semnele a ceea ce avea sa urmeze. Setul cinci si totodata decisiv, cu o bogata paleta tehnica, poate chiar la fel de bogata sau poate chiar mai bogata, avea sa se incheie la scorul de 70 la 68 in favoarea lui Isner. Cine stie cand vom mai asista la un asa spectacol pe cat de lung, pe atat de frumos ?