La ce meci mare si la propriu si la figurat, am putut asista intre americanul John Isner si francezul Nicolas Mahut. Istoria va avea probabil de acum incolo o fila “L”, de la “lung”, unde va figura acest meci pentru ca acest meci derulat pe parcursul a trei zile, a durat mai mult de zece ore, si la sfarsitul setului sau decisiv tabela a indicat scorul de 70 la 68 la game-uri. Absolut fenomenal joc aratat de amandoi jucatori si cu aceasta doresc sa subliniez faptul ca mie, personal imi place foarte mult faptul ca pe iarba de la Wimbledon nu se joaca tie break in setul decisiv. Poate ca in acest meci, atat de lung am putut vedea extrem de multe, asi, rever cu o singura mana, rever cu doua maini, serviciu- voleu, joc din spatele terenului, voleuri, etc. Scorul dupa primele doua seturi terminate pentru castigatorii lor la 6, inca poate nu prevestea nimic, dar celelalte doua seturi care au ajuns la tie break, deja dadeau semnele a ceea ce avea sa urmeze. Setul cinci si totodata decisiv, cu o bogata paleta tehnica, poate chiar la fel de bogata sau poate chiar mai bogata, avea sa se incheie la scorul de 70 la 68 in favoarea lui Isner. Cine stie cand vom mai asista la un asa spectacol pe cat de lung, pe atat de frumos ?
Tag Archives: iarba
Federer cu “lovituri din cazatura”
Primul tur de la Wimbledon vine deja cu spectacolul din verdele ierbii londoneze. Apropo de iarba verde a Wimbledonului, si apropo de primul tur, Terenul Central a fost scena unei batalii epice intre Roger Federer si Alejandro Falla. Federer care a pornit asaltul spre al 7-lea titlu era sa “cada de pe cal” deja in primul sau meci. Columbianul Falla, cu care Federer s-a mai intalnit in acest an, atacand foarte agresiv atat cu lovitura de dreapta cat si cu cea de rever, a luat primele doua seturi si in al patrulea set a servit pentru meci, astfel Londra poate deja se gandea cum vor trece cele doua saptamani fara Federer. Pot sa spun ca l-am vazut pe Roger jucand mai bine cu alte ocazii (ca sa formulez asa), totusi vreau sa spun ca am ramas cu gura cascata cum a putut si cum a reusit sa “rasuceasca” si castige acest meci. Dupa sirul de greseli si lovituri moi, poate nederanjante pentru adversar ale lui Federer, Falla ajungand sa serveasca pentru meci, a putut fi martorul genialitatii elvetianului, care in ultimul moment ridicand nivelul jocului sau a reusit sa castige break-ul salvator, apoi sa egaleze la doi la seturi si sa faca un set decisiv spulberator (6-0). Apropo de setul decisiv, aici poate eliberat un pic de presiune, racheta din mana lui Federer arata ca o bagheta magica, cu care “dirija” mingea unde dorea in terenul adversarului. Oricum trebuie remarcat jocul acestui columbian, care a ajuns atat de aproape de a lasa Wimbledonul fara Federer deja din primul tur in fata unui Center Court poate “inghetat” in toiul verii.
Ladies and Gentlemen…Wimbledon
Peste foarte putin timp Wimbledon- ul va acapara foarte multe priviri, fiind al treilea turneu de Grand Slam al anului, totodata acesta fiind si singurul care ofera posibilitatea si privilegiul jucatorilor de a-si masura puterile intr-un turneu de Mare Slem pe asa spusa cea mai iute suprafata, iarba. Aceasta suprafata expune si imbratiseaza stilul de joc agresiv, iute, adica serciu-voleu. Se vor vedea multe elemente tehnice extrem de frumoase, voleuri si demivoleuri, stop-uri si servicii extraordinare si chiar si lovituri improvizate ale caror executare necesita talent si simt al mingii si jocului.
Wimbledon- ul, asa cum duce mai departe tenisul spectacol, an de an, asa duce mai departe traditionalismul si clasicismul acestui sport, aici mentionez doar albul imbracamintii jucatorilor. In anul 2009 a fost folosit acoperisul retractabil al Terenului Central (Center Court), care la randul lui oricat de modern ar fi totusi se alineaza stilului clasic, traditionalist, de o eleganta desavarsita.
Wimbledonul il are in postura de prim castigator al turneului pe W. Spencer Gore, care in 1877, a deschis seria de castigatori celebrii ai turneului, printre care trebuie sa amintesc pe cel mai tanar castigator masculin al turneului, Boris Becker, si pe Pete Sampras ,castigatorul a sapte editii, “celor sapte magice”, adjudecandu-si trofeul in anii 1993, 1994, 1995, 1997, 1998, 1999, 2000. Poate dominatia lui Sampras in acesti sapte ani, cu stilul sau de joc si al comportamentului sau este o oglinda a Wimbledonului.
Apropo de oglinda si de castigatori, oglinda traditionalismului al acestui turneu de Mare Slem se reflecta si in clasicismul atat de frumos si elegant al trofeului la simplu masculin al Wimbledonului, si in frumusetea trofeului la simplu feminin numit si “Venus Rosewater Dish”.
Un Feliciano fericit
Feliciano Lopez poate spune ca este fericit in saptamana aceasta, pentru ca pe iarba terenului de la turneul de la Queen’s a reusit sa opreasca sirul victoriilor lui Rafael Nadal, cu o victorie in fata conationalului sau. Dupa doar doua seturi (7-6, 6-4) pentru Lopez, Rafa a trebuit sa se recunoasca infrant, intr-o faza totusi avansata a turneului, chiar daca toata saptamana de dupa castigarea Roland Garros- ului a etalat acelas joc senzational ca si pe zgura, Feliciano Lopez fiind un jucator cu un rever cu o singura mana, serviciu excelent, si voleuri bine plasate, parca a reusit sa-i “serveasca” lui Rafa un joc pe care Nadal n-a reusit sa-l “digere” in acest meci.
Doresc sa amintesc de trecerea jocului de tenis din aceasta saptamana din “flacara rosie” a zgurei, pe iarba cea iute si verde. Probabil de acum incolo cateva saptamani, se va vedea un joc mai accelerat si mai iute, cu mai multe veniri la fileu si implicit voleuri si demivoleuri. Dupa parerea mea in relativ putinul timp cat se joaca pe iarba, in circuitul masculin putem asista la turneele de la Queen’s si Halle (saptamana asta), iar mai tarziu la cel de la Eastbourne si la un turneu din Olanda, iar apoi vine Inaltimea Sa Wimbledonul, iar dupa acesta la turneul de la Newport din Statele Unite.
