Aplauze !!!

Cum sa nu-i acord un articol separat lui Horia Tecau, care a castigat impreuna cu Bethanie Mattek-Sands, titlul la dublu mixt la Australian Open ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In sfarsit vine si primul titlu de Grand  Slam pentru Horia, care trebuie sa aibe parte de toata stima si de tot respectul nostru ! Dupa ce impreuna cu Robert Lindstedt au pierdut doua finale la Wimbledon la dublu masculin, iata ca vine acest trofeu la Melbourne, in competitia de dublu mixt, la Australian Open 2012. Chiar si in proba de dublu masculin, Horia si Robert au ajuns pana in semifinale, unde celebrii frati Bryan (Bob si Mike) i-au oprit din drum. De cate ori am avut ocazia am spus-o, si o voi spune si in viitor, ca desi respect decizia lui Horia de a evolua doar la dublu, nu pot sa nu ma intreb ce ar fi daca ar juca si in competitiile de simplu ? Este un jucator atat de complet din punct de vedere tehnic, incat sunt sigur ca ar ajunge foarte sus. Oricum, Bravo Horia !!!  Acest rezultat cu siguranta, este cea mai mare performanta al tenisului din tara in ultimii ani. Apropo de performantele jucatorilor de la noi din tara, la editia din acest an al Australian Open-ului mai vreau sa remarc pe cineva.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este vorba de jucatoarea Csoregi Ilka, o jucatoare din Cluj-Napoca, nascuta in anul 1996, care la Open-ul Australian de  anul acesta, a ajuns pana in semifinalele competitiei de dublu la junioare. Bravo Ilka !!! Aceasta performanta inseamna ceva, sa speram ca va fi urmata de multe alte rezultate foarte bune, iar mai apoi trecerea de la junioare la senioare sa fie cat mai lina. Voi ce spuneti de aceste rezultate ?

Cand ? Unde ?

Este interesant contextul, in care scriu acest articol. Turneul WTA de la Beijing iar ne pune pe ganduri, iar ne face sa visam, si iar ne face sa analizam.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Monica Niculescu a reusit s-o invinga la acest turneu pe nimeni alta, decat castigatoarea de anul acesta al Roland Garros-ului, Na Li, cu scorul de 6-4, 6-0. Fiind primul meci al lui Na Li de dupa infrangerea din primul tur al US Open-ului de anul acesta, tot in fata unei jucatoare din tara, Simona Halep, rezultatul devine si mai interesant, si ma determina sa-mi pun intrebari.

Daca doua jucatoare din tara au reusit sa invinga campioana de la Roland Garros, CAND va castiga o jucatoare sau un jucator de la noi din nou un titlu de Grand Slam ? Cand se vor lega evolutiile cuiva in asa fel pe durata a doua saptamani, incat sa ridice trofeul la final ? A doua intrebare UNDE ar putea veni acest triumf, pe sol australian (Australian Open), pe sol francez (Roland Garros), pe sol englez (Wimbledon) sau pe sol american (US Open) ?

Ca sa ma intorc la victoria de exceptie a lui Monica Niculescu in fata lui Na Li, aceasta vine dupa ce Monica inca nu a reusit pana acum sa invinga nici o jucatoare de top 10 mondial…

Acest subiect al articolului de azi, iar ma face sa ma gandesc, cat de aproape au fost Horia Tecau si Robert Lindstedt in 2010 si 2011 sa castige Wimbledon-ul la dublu,cand au ajuns pana in marea finala.

Horia va face ca Robert ?

Cu ceva timp in urma, cum se desfasurau meciurile din cadrul Cupei Davis, dintre Serbia (detinatoarea titlului) si Suedia, am remarcat un lucru interesant. Si anume, intr-unul dintre meciurile de simplu dintre cele doua tari, impotriva lui Viktor Troicki a intrat pe teren nimeni altul, decat Robert Lindstedt, partenerul la dublu al lui Horia Tecau. Dupa foarte putina vreme de cand Tecau si Lindstedt au devenit pentru a doua oara finalisti la dublu la Wimbledon, iata ca Lindstedt si-a facut aparitia si intr-un meci de simplu si chiar avand o prestatie buna, castigand primul set al meciului.

Acest meci m-a dus din nou cu gandul, ca ce mi-ar place sa-l mai vad jucand la simplu si pe Horia. Stiu, ca s-a discutat extrem de mult pe tema asta, dar inchipuirea mea nu are margini :) . Stiu ca este alegerea lui, si o respect, dar cand vad ce talent are, si ce bagaj tehnic poseda, in comparatie cu alti jucatori, nu pot sa nu ma gandesc ce performante ar putea avea si la simplu. Toate loviturile din arsenalul lui tehnic il recomanda si pentru jocul de simplu. Ceea ce mi se pare extraordinar, este ca toate loviturile lui sunt extrem de fluente, frumoase ca miscare si totodata si foarte eficiente. Nu pot sa nu amintesc, ca fata de multi jucatori de simplu din ziua de azi, care practica un joc de anduranta si forta din spatele terenului, el poseda si un voleu exceptional. Asa ca am toate motivele ca sa mi-l inchipui pe Horia jucand si la simplu din nou. Cine stie, ………poate chiar se va adeveri.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Tecau – Ultima reduta ? Pana cand ?

Inca mai suntem in scurtul sezon de iarba, in aceasta saptamana disputandu-se turneul de la Newport, asa ca as dori, sa amintesc cateva aspecte de la recentul incheiat Wimbledon, despre care presa in general, dupa parerea mea, nu a amintit, nu a scris, nu a vorbit si nu a aratat atat cat ma asteptam.

In primul rand, performanta lui Horia Tecau impreuna cu Robert Lindstedt de a ajunge pentru al doilea an consecutiv in finala la dublu la Wimbledon, are o foarte mare insemnatate pentru sportul din tara in general si pentru tenisul din tara in special. Deocamdata Tecau este singurul, care aduce performante mari pentru tenisul nostru la asemenea nivel. Sunt foarte curios cine va fi urmatorul jucator de tenis de la noi, care va ajunge intr-o finala de Grand Slam. Mai bine spus, sunt curios cand va ajunge intr-o asemenea finala.

Multa lume a spus, ca Tecau ar avea foarte bune rezultate si la simplu. Parerea mea este aceeasi, si tare as vrea sa-l vad, macar din cand in cand, jucand si in turnee de simplu.

Am sa deviez un pic, pentru ca daca vorbeam de cine am remarcat la Wimbledon, trebuie s-o aduc in discutie si pe Sabine Lisicki, o jucatoare din Germania, nascuta in anul 1989. Jocul ei, m-a determinat sa fiu foarte atent de acum incolo la evolutiile ei. Foloseste extrem de mult crosul scurt in schimburi, ceea ce ii deschide mai multe unghiuri, lovind acest tip de lovitura atat pe lovitura de forehand cat si pe rever, chiar am fost uluit de lovitura ei de dreapta inversa in cros scurt. Este o jucatoare, care are o lovitura slice foarte buna si poseda un serviciu cu o miscare extrem-extrem de naturala.

Sunt curios, voi pe cine ati remarcat, sau ce jucator v-a uimit ?  Pana nu uit, sa remarc si jocul frumos al lui Jo-Wilfried Tsonga, care a ajuns sa inainteze mult la fileu, si sa voleeze (cum imi place mie :) )  Ce mi-ar place sa vad mai multi jucatori jucand asa. Atunci, probabil, iarba ar fi tocita mai mult in apropierea fileului decat in preajma liniei din spatele terenului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Spotlight Marbella: Irina-Camelia Begu

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Rezultatele excelente ale jucatorilor din tara, m-au entuziasmat in ultima perioada. Aceste rezultate s-au legat, atat la masculin, cat si la feminin. Prima jucatoare, despre care vreau sa scriu, este Irina-Camelia Begu, care la turneul de la Marbella, a reusit sa ajunga pana in finala, trecand in semifinala de celebra Svetlana Kuznetsova, intr-un meci in care a avut si set pierdut. In drumul ei catre titlu, a fost oprita doar de Victoria Azarenka, o jucatoare, care recent a castigat turneul WTA de la Miami trecand de jucatoare ca Zvonareva, Clijsters, Sharapova. Vazand jocul Irinei, pot sa spun, ca este o jucatoare, care in curand poate sa castige turnee importante. Are un serviciu lung, bine plasat, practica un joc variat, accelerand atunci cand este nevoie atat pe dreapta cat si pe rever. Ceea ce mi se pare o caracteristica importanta al jocului ei, fiind miscarea ei de lovire a mingii, care mascheaza pana in ultimul moment o eventuala intentie de a accelera. Remarc si faptul, ca este o jucatoare, care ia initiativa in schimburi si nu asteapta prea mult pana sa declanseze ofensiva.

Am putut asista la adevarate reveniri ale jucatorilor romani in meciurile lor. Atat Irina-Camelia Begu, cat si Victor Hanescu au demonstrat, ca la capitolul incredere stau foarte bine. Hanescu, la turneul de la Casablanca a ajuns pana in semifinale, dupa ce a fost de cateva ori in dificultate pe tabela de scor.

Apropo de turneul de la Casablanca, Horia Tecau si Robert Lindstedt au castigat turneul de dublu, asa cum au facut asta si anul trecut. Una peste alta, a fost o saptamana frumoasa de primavara, cu rezultate frumoase, datatoare de speranta.

Del Potro, king of the beach, Delray Beach

(Sursa fotografiilor: photobucket.com)

Campionul din 2009 de la US Open, Juan Martin Del Potro, a castigat recent primul sau titlu de dupa revenirea in circuit, la Delray Beach. Indelungata absenta din cauza unei accidentari, care s-a intins pe mare parte a sezonului 2010, a pus sub semnul intrebarii, daca va mai putea revenii la nivelul la care a castigat US Open-ul. Rezultatele sale din ultima perioada, doua semifinale si un titlu in trei saptamani, par sa arate, ca argentinianul este din nou amenintator in fata oricarui jucator. Dupa cele doua semifinale, de care ziceam, la San Jose si Memphis, iata ca in America, cea atat de draga lui Del Potro, devine locul primei sale izbanzi de la revenirea in circuit. Jocul argentinianului devine din ce in ce mai sigur, mai direct, si pas cu pas, turneu cu turneu, isi cladeste un psihic de invingator, o incredere de otel in fortele proprii. Mana si loviturile i-au redevenit extrem de sigure, culegand astfel rodul unei munci titanice, impulsionat de o ambitie imensa de  a redevenii jucatorul, care triumfa la Marele Slem american.

Ma bucura revenirea lui, imi place in mod deosebit stilul sincer de joc (asa-l numesc eu) al lui. Din prima lui lovitura este agresiv si pune presiune constanta pe adversar, cu trasoarele trimise ba intr-un colt, ba intr-altul al terenului.

Intr-o alta ordine de idei, saptamana trecuta am avut parte si de alte doua bucurii, si anume de victoria la dublu al lui Horia Tecau si Victor Hanescu la Acapulco, si tot la Acapulco, tot la dublu, dar la feminin, victoria lui Raluca Olaru. Se pare ca in ultima perioada, avem mai multe rezultate bune la dublu, decat la simplu. Eu astept si la simplu asemenea rezultate, pentru ca, fara discutii, am avut, avem si vom avea cu siguranta  jucatori, care sa ne-o aduca. Victoria lui Tecau si Hanescu, are si un mesaj in plus acum, inaintea confruntarii cu Argentina din Cupa Davis. Si anume, poate transmite increderea in fortele proprii, pentru a iesi invingatori din dificila intalnire cu argentinienii.                                                                                                                                  (Sursa fotografiilor: photobucket.com)

Peste baraj in ape adanci ?

Romania in Cupa Davis s-ar putea “scalda” din nou in apele adanci ale Grupei Mondiale  daca trece de barajul in care intalneste Ecuadorul. Ma gandesc ca sperantele de victorie ale Ecuadorului sunt “alimentate” si de prezenta in lotul echipei si a fratilor Lapentti (Nicolas – fost numar 6 mondial, si Giovanni). Anul 2003 a rezervat o intalnire intre Romania si Ecuador, care a fost la inaltime si la propriu si la figurat, desfasurandu-se la Quito, in Ecuador, si terminandu-se cu victoria superba a Romaniei.

Romania poate castiga deja din ziua a doua, daca dupa cele doua puncte aduse de Victor Hanescu si Adrian Ungur din prima zi, perechea de dublu, format probabil din Horia Tecau si Victor Hanescu ar puncta al treilea punct in ziua a doua la Centrul National de Tenis din Bucuresti. Astfel meciurile zilei a treia ar putea fi jucate de catre jucatorii echipei Romaniei fara o eventuala frica a necalificarii.

Vreau  sa amintesc de performanta lui Adrian Ungur, care dupa primul punct adus de Victor Hanescu, a reusit sa contureze punctul al doilea printr-o victorie de rasunet in fata lui Giovanni Lapentti, in cinci seturi, unde a trebuit sa revina dupa primele doua seturi pierdute. Victoria a fost obtinuta de catre Adrian intr-un mod extrem de frumos, aratand un rever controlat, cu accelerari in momente cheie, precis, si o lovitura de dreapta tot la fel de precisa, stabila. Doresc sa amintesc si de serviciul fenomenal, plasat, cu efect si in forta al ecuadorianului, cu care a trebuit sa se lupte Adrian.

Nadal “culege” in iarba o noua “floare” Wimbledon

Rafael Nadal, care in decursul celor doua saptamani in iarba de la Wimbledon a fost “intins” serios de doua ori, a reusit sa-si incununeze incapatanarea de a castiga cu o noua “floare crescuta” in iarba turneului de Grand Slam de la Londra. In finala avuta cu Tomas Berdych, care poate a fost influentat de faptul ca a jucat prima finala de turneu de Mare Slem, sau poate ca nu, nu a putut sa-i “rupa” nici macar un set lui Rafa. Spaniolul dupa cateva mastersuri castigate, cu Roland Garros-ul recastigat anul acesta si acum cu Wimbledonul “cules”, semnaleaza ca “momentul nadalian” continua in tenis.

Trebuie sa amintesc, si sincer imi face placere sa amintesc ca lasarea cortinei la prestigiosului turneu londonez, cred ca lasa in memoria multora prestatia dublului Horia Tecau si Robert Lindstedt, care au reusit sa fie finalisti la Wimbledon, singurii care s-au putut opune castigarii turneului de catre cei doi fiind  dublul Jurgen Melzer si Philipp Petzschner. Oricum prezenta lui Horia in aceasta finala creioneaza o noua pagina de performanta inalbumul tenisului romanesc. Mai doresc sa amintesc de momentul foarte bun prin care trece Jurgen Melzer, care la ultimele Grand Slam-uri a ajuns in fazele finale la simplu iar la dublu  a castigat Wimbledonul, aceste rezultate aducandu-i si o clasare foarte sus in ambele ierarhii (simplu si dublu).

Sorana aduce titlul la dublu de la Estoril, echipa de Cupa Davis aduce barajul

Sorana Cirstea facand pereche cu Anabel Medina Garrigues, reuseste la dublu ce nu a reusit la simplu la Estoril, si anume sa castige titlul. Intr-o zi cu foarte multa ploaie, o ploaie, a carei prezenta a impins jucarea finalei pe un teren de zgura aflata  intr-o intr-o sala.

Apropo de ploaie si de prezenta ei nu a scapat nici Bucurestiul, decalandu-se inceputul meciului din Cupa Davis al lui Victor Hanescu cu Sergiy Stakhovsky.  Cu intarzierea meciului sporea si suspansul in jurul posibilitatii aducerii punctului decisiv de catre Victor pentru a atinge barajului care poate sa ne trimita in grupa mondiala a acestei competitii. Pana la urma Hanescu cu un joc “la obiect”, imbinand eleganta cu forta si alternand loviturile lui lungi in lung de linie mai  cu lovituri de finete si cu retururi de servicii extrem de inteligente si incomode pentru adversar, in trei seturi ne-a adus ce am dorit. Stakhovsky a incercat sa impune un ritm mai fragmentat cu scurte foarte multe aruncate, dar Victor a stiut sa contracareze jocul ucrainianului pigmentand jocul printre altele cu prestatia lui de la fileu. In partea a doua a meciului Hanescu a reusit sa-l plimbe pe jucatorul ucrainian unde a vrut el, in mai toate colturile terenului, impunand un ritm “dizolvant”, de la lovituri razante in forta pana la scurta si cotrepieduri care incetul cu incetul a reusit sa “dizolve opozitia ucrainianului.

Trebuie sa mai aduc aminte si de dublul Hanescu Tecau, in care sub imboldul ultimelor rezultate de exceptie Horia Tecau a reusit dirijeze jocul, si-a valorificat  jocul intr-un joc in care aportul integrant al lui Hanescu (remarc in special jocul sau de la fileu), a fost decisiva obtinerii punctului oferit de cea de a doua zi a intalnirii. Sunt curios daca vom trece de acest baraj sau ramanem in “apele mai volburate” ale acestei competitii.

Casablanca- titlu la dublu Tecau, finala la simplu Hanescu

Saptamana buna de primavara se termina bine pentru jucatorii romani, aducand  cu ea rezultate bune. Horia Tecau castiga al doilea titlu la dublu, dupa cel de la Auckland, facand pereche de aceasta data cu Robert Lindstedt si triumfand dupa o finala mai mult decat intensa. Finala a adus adversari extrem de puternici in fata lui Tecau si Lindstedt, acestia fiind Rohan Bopanna si Aisam-Ul-Haq Qureshi, care dupa primul set pierdut, au revenit, castigand al doilea set, si depunand un efort extraordinar, pentru a nu pierde pe cel de al treilea, care a revenit in final perechii din care facea parte Tecau.

Saptamana buna cu rezultatele bune este reprezentat si de finala facuta tot aici la Casablanca, la simplu, de Victor Hanescu, chiar daca a pierdut finala cu elvetianul Stanislas Wawrinka, pe care a reusit sa-l invinga in celelalte doua intalniri anterioare. Oricum acest asa numit “long run” al lui Hanescu a adus victorii in fata unor jucatori foarte buni ca Jarkko Nieminen, Richard Gasquet si Florent Serra. Imi pare rau ca Victor nu si-a putut sarbatori al doilea titlu la simplu dupa ce-l castigat la Gstaad, cum si-a sarbatorit Tecau al doilea sau titlu la dublu, dupa cel de la Auckland, ar fi fost ceva si mai si sa avem castigatori la ambele probe, simplu si dublu, ale turneului de la Casablanca.