Ce a fost si ce este

Am ajuns in calendarul ATP la un turneu, care nu demult a fost un turneu masters, unde se aduna crema tenisului masculin, iar intre timp a devenit un turneu mai mic, ATP500, unde nivelul chiar daca a ramas foarte ridicat, tot nu mai este ce a fost.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Turneul pe zgura de la Hamburg cu celebra sa istorie, cu traditia lui si cu extrem de frumosul centru de tenis numit Am Rothenbaum, nu numai ca nu mai este un turneu masters, dar a si fost mutat perioada lui de desfasurare din perioada dinaintea Roland Garros-ului, cand cei mai multi jucatori joaca pe zgura, intr-o perioada, cand deja incep pregatirile pentru US Open si cand deja jucatorii incep sa aleaga mai mult turneele pe hard, pentru o pregatire mai buna pentru sezonul de hard american.

Eu nu stiu cauzele acestei schimbari drastice. In orice caz, turneul de la Hamburg nu mai este ce a fost. Totusi, chiar si asa nivelul tenisului a ramas extrem de ridicat. Gilles Simon, un jucator care dupa parerea mea este unul dintre cei mai vicleni jucatori din circuit, a reusit sa-l invinga pe Nicolas Almagro, care are unul din cele mai frumoase lovituri de rever din circuit. Simon este tipul de jucator, care “isi adoarme” adversarul cu lovituri destul de plate si nu foarte puternice. Joaca un joc clasic de “stanga-dreapta”, fara a forta lovituri decisive de multe ori, care induc adversarul de foarte multe ori in eroare, facand-ul sa creada ca “il are la mana pe francez”. Simon, datorita bunei deplasari in teren, si schimbarii permanente a directiei mingii, macina incet-incet opozitia adversarului, si daca adversarul nu reuseste sa rupa ritmul francezului, este foarte probabil sa iasa invins de pe teren. Lui Gilles i-au cam lipsit rezultatele mari in ultima vreme, dar se pare ca tinde din nou spre a revenii printre cei mai buni jucatori din circuit.

Dupa cum ziceam, au inceput deja si turneele US Open Series, pe hard, unde jucatorii se acomodeaza din nou cu suprafata de joc iute. Primul astfel de turneu a fost la Atlanta, unde finala de anul acesta i-a avut finalisti pe aceeasi jucatori ca si anul trecut, Mardy Fish si John Isner, iar castigatorul de anul trecut a fost si castigatorul de anul acesta Mardy Fish. Mardy anul acesta a trebuit sa salveze chiar si mingi de meci pentru a putea sa se impuna in final. Mie imi place acest jucator, pentru ca inafara de serviciul sau bun, are si voleu extrem de bun. Este un jucator care are jocul croit pentru asemenea suprafata, cu un joc rapid si agresiv. Acum, ca au inceput si turneele pe cimentul american, sunt curios cum va evolua in perioada imediat urmatoare.

 

Golubev cu prima din doua

Avem un nou castigator de titlu ATP, si anume Andrey Golubev, care reuseste sa se impuna la  turneul de la Hamburg, facand din saptamana in care isi serbeaza ziua de nastere o saptamana de neuitat, in care a reusit sa treaca mai intai de Nicolay Davydenko, iar mai apoi in finala de Jurgen Melzer, aflat intr-o fulminanta forma in ultima vreme. Saptamana stralucitoare a fost oglindita in jocul sau si de un retur de serviciu cu un backhand cu o singura mana slice in cros scurt, cu care a castigat game-ul pe serviciul lui Melzer din primul set al finalei, ajungand astfel la scorul de 5-3, dupa care punctand si cu serviciul si-a adjudecat primul set al finalei. Setul doi a fost castigat de Golubev cu 7-5, Melzer nereusind sa forteze macar un set decisiv. Remarc jocul fulminant al lui Golubev pigmentat cu servicii, backhanduri si forhanduri fulminante si precise. In titlul articolului am spus ca este primul titlu castigat din doua finale disputate pana acum, pentru ca Golubev “dadea semne serioase” ca ar putea castiga titluri ATP inca din 2008,cand a disputat finala turneului de la Saint Petersburg, pe care a pierdut-o in fata lui Andy Murray.

Totusi, apropo de “semne”, nu demult am discutat despre un tanar jucator pe nume Lukas Lacko, care ince, incet ziceam ca va ajunge foarte sus, a dat inca un “semn” prin care incepe sa confirme spusele mele de mai demult, adica la turneul de la Atlanta a reusit sa-l invinga pe australianul Lleyton Hewitt in numai doua seturi, 6-4, 6-2.

Un alt apropo, de aceasta data apropo de turneul de la Atlanta, Mardy Fish reuseste sa ridice trofeul turneului de la Atlanta, dupa ce a trecut in trei seturi (setul trei castigat la tie break) de compatriotul sau american John Isner, care se pare ca a prins gustul meciurilor lungi, dupa ce a batut recordul  la Wimbledon cu cel mai lung meci de tenis,  avand in decursul turneului un alt meci extrem de lung.