Am ajuns in calendarul ATP la un turneu, care nu demult a fost un turneu masters, unde se aduna crema tenisului masculin, iar intre timp a devenit un turneu mai mic, ATP500, unde nivelul chiar daca a ramas foarte ridicat, tot nu mai este ce a fost.
(Sursa fotografiei: photobucket.com)
Turneul pe zgura de la Hamburg cu celebra sa istorie, cu traditia lui si cu extrem de frumosul centru de tenis numit Am Rothenbaum, nu numai ca nu mai este un turneu masters, dar a si fost mutat perioada lui de desfasurare din perioada dinaintea Roland Garros-ului, cand cei mai multi jucatori joaca pe zgura, intr-o perioada, cand deja incep pregatirile pentru US Open si cand deja jucatorii incep sa aleaga mai mult turneele pe hard, pentru o pregatire mai buna pentru sezonul de hard american.
Eu nu stiu cauzele acestei schimbari drastice. In orice caz, turneul de la Hamburg nu mai este ce a fost. Totusi, chiar si asa nivelul tenisului a ramas extrem de ridicat. Gilles Simon, un jucator care dupa parerea mea este unul dintre cei mai vicleni jucatori din circuit, a reusit sa-l invinga pe Nicolas Almagro, care are unul din cele mai frumoase lovituri de rever din circuit. Simon este tipul de jucator, care “isi adoarme” adversarul cu lovituri destul de plate si nu foarte puternice. Joaca un joc clasic de “stanga-dreapta”, fara a forta lovituri decisive de multe ori, care induc adversarul de foarte multe ori in eroare, facand-ul sa creada ca “il are la mana pe francez”. Simon, datorita bunei deplasari in teren, si schimbarii permanente a directiei mingii, macina incet-incet opozitia adversarului, si daca adversarul nu reuseste sa rupa ritmul francezului, este foarte probabil sa iasa invins de pe teren. Lui Gilles i-au cam lipsit rezultatele mari in ultima vreme, dar se pare ca tinde din nou spre a revenii printre cei mai buni jucatori din circuit.
Dupa cum ziceam, au inceput deja si turneele US Open Series, pe hard, unde jucatorii se acomodeaza din nou cu suprafata de joc iute. Primul astfel de turneu a fost la Atlanta, unde finala de anul acesta i-a avut finalisti pe aceeasi jucatori ca si anul trecut, Mardy Fish si John Isner, iar castigatorul de anul trecut a fost si castigatorul de anul acesta Mardy Fish. Mardy anul acesta a trebuit sa salveze chiar si mingi de meci pentru a putea sa se impuna in final. Mie imi place acest jucator, pentru ca inafara de serviciul sau bun, are si voleu extrem de bun. Este un jucator care are jocul croit pentru asemenea suprafata, cu un joc rapid si agresiv. Acum, ca au inceput si turneele pe cimentul american, sunt curios cum va evolua in perioada imediat urmatoare.
