De ce Djokovic in 2011 ?

Mult s-a discutat in jurul performantelor lui Novak Djokovic in 2011, multe explicatii s-au dat cu privire la cauzele care ar fi determinat aceste rezultate.

(Sursa  fotografiei: photobucket.com)

Oricum, o sa insir cativa factori, care, dupa parerea mea, au dus la castigarea printre altele de catre Djokovic a trei turnee de Grand Slam (Australian Open, Wimbledon, US Open) si a mai multor turnee masters in acest an 2011.

Primul lucru pe care l-as evidentia, este pozitia sarbului in teren. Pe Novak l-am putut vedea destul de rar in acest an in decursul meciurilor, ca in decursul punctelor sa se indeparteze, mai bine spus sa se retraga semnificativ in spatele liniei din spatele terenului. Se putea observa, ca sarbul tinea tot timpul sa-si apere cat mai sus jumatatea de teren. Bineinteles acest lucru, a atras dupa sine, si acesta ar fi al doilea factor pe care l-as evidentia, ca Djokovic a lovit foarte des mingile extrem de devreme, din urcare, si datorita pozitiei din teren mentinuta, putea si lua initiativa in puncte. Tot datorita acestei pozitionari, mingile din jumatatea lui de teren ajungeau mai devreme la adversar, iar acestia erau mai tot timpul intr-o criza de timp.

Al treilea factor, pe care-l aduc in discutie este serviciul lui Djokovic, care fara indoiala s-a schimbat extrem de mult. Miscarea, dupa parerea mea, a devenit mai fluenta, spatele lui Novak nu mai trebuie sa reziste la o tensiune extrem de mare, datorita unei arcuiri, zic eu suplimentare, la care a trebuit  sa reziste in trecut. Pozitia spatelui mai naturala la serviciul sarbului, i-a adus si o miscare mai naturala al umarului, care si el astfel a devenit mai eficient. Apropo de eficienta, serviciul a devenit o arma redutabila in jocul sarbului, care in momentele in care a avut nevoie a functionat la cota dorita.

Actualul nr.1 mondial, va avea multe titluri si puncte de aparat anul viitor. Acum el a devenit jucatorul pe care vor sa-l doboare ceilalti jucatori din clasament, lucru care este inca nou pentru Novak. Sunt curios si de parerea voastra, daca aveti si alte pareri cu privire la cauzele, care au determinat ca sarbul sa ajunga pe asa culmi al succesului, sa le impartasiti.

Federer si Forbes

As dori sa discutam despre un subiect, mai bine spus despre o cotare, care mi-a starnit uimirea din momentul in care am aflat de el.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mai exact, este vorba despre faptul ca am auzit ca Brand-ul lui Roger Federer a fost cotat de catre Forbes la 26 de milioane de dolari. Totodata, el ocupa locul doi in top-ul atletilor la acest capitol, dupa prietenul sau celebru, Tiger Woods.

Nu-mi pot sa-mi ascund uimirea, ca fost cotat la DOAR atat !!! Daca este sa ne luam doar dupa numarul titlurilor de Grand Slam castigate de catre elvetian, atunci vorbim totusi de cel mai de succes jucator de tenis din lume. Acest Brand dupa parerea mea, ar trebui sa fie cotat la o valoare mult  mai mare. Stiu, ca Forbes este Forbes si va fi intotdeauna Forbes…….dar daca ma uit de exemplu in lumea fotbalului, atunci acolo vad ca se fac transferuri de jucatori pentru sume mult-mult mai mari, asa ca…….

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Voi ce spuneti, ce parere aveti ?

Asii din maneca

Dintre americani, pe tabloul de simplu masculin de la US Open, in mod surprinzator oarecum, cei care avanseaza cel mai adanc pe tablou, sunt Andy Roddick si John Isner. Acesti doi jucatori, chiar daca sunt diferiti, au foarte multe lucruri in comun.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cei doi americani sunt croiti pentru asemenea suprafata de joc rapida. Ambii se bazeaza pe un serviciu exploziv, pe un joc rapid din spatele terenului. Ambii jucatori lovesc reverul cu doua maini, si ambii jucatori au lovituri destul de plate, care sunt extrem de eficace pe hard-ul american. Sunt doi jucatori carora le place jocul cu un ritm alert.

Ambii jucatori servesc extrem de multi asi, si joaca incredibil de bine tie-break-urile. Isner de doi ani de zile, conform statisticilor, are cel mai bun palmares la acest capitol. Si Roddick a fost fruntas la acest capitol cu cativa ani in urma. Aceste tie-break-uri sunt foarte importante pe o asemenea suprafata de joc, unde serviciul are o importanta mai mare, deoarece se castiga mai greu impotriva serviciului.

Ca fapt divers, cei doi jucatori chiar si fizic se aseamana, amandoi sunt inalti, amandoi poarta basca in timpul meciurilor.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Palmaresul in ansamblu este de partea lui Andy Roddick deocamdata, dar sunt jucatori din generatii diferite. Roddick, fost castigator la US Open (dealtfel este singurul sau titlu de Grand Slam pana acum), dupa un sezon destul de sters, reapare acolo, unde poate se simte cel mai bine. Sunt curios, daca vor reusi sa treaca de sferturile de finala.

Macar atat pentru Ana

Ce placut surprins am fost de jocul fostei lidere mondiale, si fostei catigatoare de la Roland Garros, Ana Ivanovic la aceasta editie al US Open-lui.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Jocul jucatoarei din Serbia merita amintit, chiar daca a pierdut in optimile de finala in fata Serenei Williams, pentru ca s-a schimbat total. Se vede ardoarea ei de a redeveni nr.1 mondial, doar ca asta va mai dura un pic. Ceea ce vreau sa subliniez in primul rand, este miscarea extraordinara in teren al Anei, deplasarea ei in teren, ceea ce in urma cu ceva timp era un pic mai deficitara. Se vede rodul muncii depuse la antrenamente. Este din ce in ce mai supla, mai dinamica pe teren, ajunge la mingi la care cu ceva timp in urma nu ajungea. Ca fapt divers, cred ca mi-am schimbat parerea cu privire la cine este cea mai frumoasa jucatoare din circuit.  :)

Am vazut in meciul ei cu Serena, ca a devenit extrem de agresiva, intra extrem de mult in teren, chiar si in fata unei jucatoare atat de ofensive ca Serena Williams. Loviturile ei au devenit mai ascutite atat pe backhand, cat si pe forehand. Singurul aspect din jocul ei, care inca lasa de dorit, dupa parerea mea, este serviciul destul de vulnerabil. Am fost un pic atent la miscarea la serviciu al Anei si parca mi se pare un pic rigida aceasta miscare. Trebuie sa mai adauge atat un efect mai accentuat, cat si plasament mai bun acestei lovituri, pentru a deveni extrem de periculoasa. Oricum salut aceasta schimbare in bine al jocului ei.

Apropo de agresivitate, amintesc si de Roger Federer, care pana acum inainteaza extrem de sigur in turneu. Este agresiv, ataca mai tot timpul. In meciul cu Juan Monaco a reusit 42 de lovituri castigatoare in 82 de minute !!! Cred ca aceste cifre spun multe. Oricat de placut ar fi ochiului acest joc al lui Federer, in ultimele luni jocul lui a fost plin cu greseli nefortate, deci nu sunt convins ca va avansa foarte departe pe tabloul turneului pe care l-a castigat de 5 ori pana acum. Va ramane de vazut.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Va veni si pentru Murray ?

Eu nu am mai vazut demult un jucator, care sa fie atat de mult influentat de dispozitia lui de joc de moment, ca Andy Murray.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Interesant este, ca daca un privitor se uita la jocul lui Andy, nu prea vede diferente intre loviturile lui. Aici ma refer, ca loviturile lui de backhand, forehand si serviciul sunt toate cam la acelas nivel. Nu are neaparat o parte mai slaba. Daca ii merge jocul, atunci ii merge tot, daca nu-i merge jocul, nu merge nimic asa cum ar trebui.

Jucatorul, care este in cautarea primului titlu de Grand Slam, este foarte influentat de starea lui psihica de moment. Acest lucru s-a vazut si in meciul dIn turul doi de la US Open, impotriva lui Robin Haase (aflat intr-o forma extrem de buna). Murray a fost condus cu doi la zero la seturi, iar dupa aceea, parca s-a trezit dintr-o amorteala si a inceput incet-incet sa-si impuna jocul. Acest Murray trebuie atacat mai tot timpul variat, altfel celebra sa aparare isi va spune cuvantul, iar pe o suprafata de joc atat de iute ca hard-ul de la US Open, ii ofera si un  avantaj loviturilor lui de atac plate de forehand si backhand.

Murray a avut de la inceputul turneului adversari extrem de dificili, si se pare ca se descurca bine pana acum. In turul intai, l-a infruntat pe Somdev Devvarman, in turul doi pe Robin Haase, iar in turul trei va intalni un jucator spaniol mai atipic, Feliciano Lopez. Cand vorbesti de jucatori spanioli, automat te duce gandul la jucatori cu un joc din spatele terenului bazat pe anduranta, cu reverul cu doua maini, care se simt cel mai bine pe zgura. Feliciano Lopez este chiar opusul. Este un jucator care practica un serviciu-voleu, cu rever cu o singura mana destul de plat, cu slice de rever bun, voleu bun, iar suprafata rapida de la US Open ii convine de minune. Va fi interesanta infruntarea celor doi sub privirile americanilor, care suta la suta vor primi show-ul pe care-l doresc.

Cel ce i-a dat nume : Arthur Ashe

Ce ar fi mai potrivit sa fie subiectul unui articol inaintea inceperii US Open-ului, daca nu un articol despre mandria americanilor, marele Arthur Ashe.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Arthur Ashe, care a castigat trei titluri de Grand Slam, in 1968 US Open-ul, in 1969 Australian Open-ul, iar in 1975 Wimbledon-ul, a fost, este si va fi unul dintre cei mai respectati jucatori de tenis din intreaga lume, nu numai pentru activitatea din teren ci si dinafara acestuia.

Posesorul unui serviciu slice extrem de bun, al unui voleu taios si al unui retur de serviciu de exceptie, Arthur Ashe a fost unul dintre cei mai eleganti jucatori de tenis. A fost practicantul unui stil curat de serviciu-voleu. Arthur Ashe Stadium, cel mai mare stadion de tenis din lume si totodata arena principala al US Open-ului, ii poarta cu mandrie numele. A fost antrenat si de celebrul Robert Walter Johnson, cel care a calauzit-o in cariera si pe faimoasa Althea Gibson.

Arthur Ashe Kids’ Day, celebrul eveniment, care se desfasoara in fiecare an din 1993, cu o zi inaintea inceperii US Open-ului, este organizat in memoria dorintei celebrului american de a-i invata tenis pe copii. Participantii au ocazia sa vada sau chiar sa si participe la meciuri de tenis cu staruri ale tenisului mondial si nu numai, pe celebra arena al US Open-ului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

 

Cifre rotunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este o editie si mai speciala a Wimbledon-ului, cea din acest an (chiar daca toate sunt speciale), datorita faptului, ca este cea de a 125-a editie al prestigiosului turneu londonez.

Toata lumea incearca sa anticipeze ce se va intampla, dar in primul rand, ar trebui analizat contextul, in care se va desfasura acest turneu de Grand Slam. Sa ne uitam un pic la jucatori si la numere. Daca castiga Roger Federer, atunci va fi al saptelea sau titlu, daca castiga Rafael Nadal, atunci va al treilea titlu pentru spaniol. Numere rotunde, nu ? Novak Djokovic intra in acest turneu avand o singura infrangere in tot anul pana acum. Oare va reusi sarbul sa egaleze performanta lui Martina Navratilova, care in tot anul 1983 a avut o singura infrangere la simplu ? Oare Andy Roddick dupa trei finale pierdute, se va putea din nou reinventa, pentru a castiga acest turneu ?

Daca ma gandesc la turneul feminin, ma intreb, daca nu se va lungi si mai mult perioada de dominare al acestui turneu de catre surorile Williams ? In ultimii 10 ani au dominat destul de autoritar. Sunt extrem de curios, cum va evolua recenta castigatoare a Roland Garros-ului, Na Li, care pana acum, in acest an, a fost prezenta in ultimul act la ambele turnee majore. ………Sunt extrem de multe intrebari, care-si asteapta raspunsul de la acest turneu, sa vedem care vor fi raspunsurile.

Vezi pe ce calci

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Acum ceva timp, am scris un articol, in care prezentam cam ce inseamna turneul de Grand Slam, Wimbledon. In acest articol doresc sa scriu, despre faimoasa iarba londoneza, pe care calca jucatorii.

Din anul 1991, cel care este in functia cea mai importanta, dintre acei oameni care se ocupa cu suprafata de joc, este Eddie Seaward. Functia lui este Head Groundsman. El vegheaza de multi ani, ca jucatorii sa fie multumiti de calitatea terenurilor. Iarba pe care se joaca la Wimbledon, este numita Perennial Ryegrass, acoperind terenurile din anul 2001. Acest tip de iarba a fost ales datorita durabilitatii ei, putand face fata jocului intens pe intreaga perioada al turneului. Lungimea ierbii din anul 1995, este de 8 mm, expertii aratand ca aceasta este lungimea ideala pe care se poate juca cel mai bine. Cand vorbim de suprafata de joc de la Wimbledon, trebuie sa amintim nu numai de iarba ci si de sol. Acest sol trebuie sa fie uscat si tare, pentru a nu se strica terenul din cauza uzurii. Cat de tare este solul si cum sare mingea pe ea, sunt masurate zilnic de experti.

In timpul turneului, pe toate terenurile se traseaza liniile zilnic. Trasarea liniilor se face printr-o singura trecere a unei roti care transfera o “compozitie alba”, in locul demarcat. Daca am amintit de linii, trebuie sa va spun, ca toate liniile sunt de 50 de mm, cu exceptia celor doua linii de fund, care sunt de 100 de mm.

Care este cel mai greu de castigat ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Iar si iar apar dezbateri despre intrebarea eterna, si anume, care turneu de Grand Slam este cel mai dificil de castigat ? Aceasta intrebare va ramane eterna, din punctul meu de vedere, pentru ca fiecare dintre aceste turnee are specificul lui, cu caracteristicile lui. Australian Open-ul si US Open-ul se desfasoara pe suprafete rapide, Roland Garros-ul pe zgura, iar Wimbledon-ul pe iarba, iar asta inseamna ca, in ciuda faptului ca jucatorii care iau parte la aceste turnee sunt in mare aceeasi, majoritatea lor nu vor juca sau vor juca foarte rar la fel, la toate turneele de Mare Slem. Fiecarui jucator ii place o suprafata de joc pe care exceleaza, pe care isi poate impune stilul propriu de joc. Putini sunt acei jucatori care dau acelas randament pe toate suprafetele. Cu asta vreau sa spun, ca raspunsul la intrebare al unui jucator poate fi unul, iar raspunsul altui jucator sa fie altul………

Intr-un articol viitor voi discuta despre fiecare suprafata de joc si ce fel de joc presupune ea. Acum, m-as simti onorat, daca mi-ati raspunde si voi, din punctul vostru de vedere, care turneu de Grand Slam este cel mai greu de castigat ? Sunt curios si cum argumentati raspunsurile voastre………

Roland Garros – “Piramida” turneelor pe zgura

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Roland Garros 2011 bate la usa ! Incepe din nou lupta apriga pe zgura rosie pariziana, pentru unul dintre cele mai ravnite trofee din lume. Din nou o sa “arda” zgura incinsa de focul luptei pentru glorie si pentru un loc in istorie.

Apropo de istorie, doream sa amintesc si eu despre recentele discutii despre o eventuala mutare al turneului de la Porte d’Auteuil. Din fericire s-a luat decizia ca Roland Garros-ul sa ramana in aceeasi locatie, in inima Parisului :) . Acest turneu nu poate fi mutat ! Are prea multa istorie, prea multa eleganta, prea mult farmec francez, ca sa fie mutat. E ca si cum, am dori sa mutam Piramidele din Egipt. Nici nu-mi pot inchipui Roland Garros-ul fara Arena Philippe Chatrier, sau Arena Suzanne Lenglen, sau fara celebra Place des Mousquetaires. Nu numai ca, acest turneu de Grand Slam va ramane in aceeasi locatie, dar se va si extinde si se va si moderniza. De exemplu Arena Philippe Chatrier va avea acoperis retractabil. Roland Garros-ul in noua lui forma va fi inaugurat in anul 2016.

Mai doresc sa amintesc de un lucru, si anume, la editia din acest an, s-au acordat wild card-uri si acelor juniori, care au castigat turneul la juniori in 2010, atat la baieti cat si la fete. Mi se pare o idee extraordinara. Anul trecut la juniori baieti, a castigat argentinianul Agustin Velotti, despre care vreau sa spun, ca are o tehnica extrem de buna de lovire a mingii si sta foarte bine in teren. La juniori fete a castigat anul trecut Elina Svitolina din Ucraina. Sunt sigur, ca nu vor dezamagii nici pe tabloul unde dau de cele mai grele nume din tenis. Let the game begin !