(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Recunoscut datorita talentului extraordinar pe care-l poseda, a fost si poate mai este capabil sa-i invinga intr-un turneu pe marii Roger Federer si Rafael Nadal, Nalbandian este, fara dar si poate, unul dintre cei mai buni jucatori ai lumii, care n-au castigat niciodata pana acum un titlu de Grand Slam sau Cupa Davis. S-a impus in lumea extrem de competitiva al tenisului prin tehnica ireprosabila, cu ridicarea biomecanicii miscarilor la rang de cea mai frumoasa arta. Pozitionarea la lovituri, dinamica armonioasa al trunchiului si al umerilor la lovituri, flexibilitatea incheieturilor, intelepciunea si viclenia tactica si tehnica, l-au ajutat sa fie si in ziua de azi (cand nu mai este in primii ani de cariera) unul dintre cei mai de temuti adversari. Este unul dintre putinii jucatori, care pot sa joace la fel de bine atat raliurile lungi din spatele terenului, cat si voleurile din fata fileului si loviturile de finete. Totodata, este unul dintre putinii jucatori, care se poate adapta la fel de bine la toate suprafetele de joc. Dovada cea mai buna a versatilitatii lui, poate a fost finala disputata de la Wimbledon in 2002 (daca nu ma insel). Desi, poate multa lume credea, ca prima lui finala de Mare Slem va fi pe zgura, el a uimit atunci cand pe iarba londoneza a ajuns sa joace cu trofeul pe masa.

Nu se stie niciodata, inca nu este prea tarziu, poate va veni si acel moment cand David va ridica si un astfel de trofeu. Este adevarat, ca la capitolul mobilitate, eu zic, ca are ce sa mai adauge la jocul lui datorita constitutiei lui robuste, dar intotdeauna a compensat prin tehnica, inteligenta in joc si forta. Sa speram, ca va fi ocolit si de accidentari pe viitor.

Reverul si lovitura lui de dreapta intotdeauna m-au fascinat. Desi nu sunt fan-ul reverului cu doua maini, trebuie sa afirm, ca are impreuna cu colegul lui de generatie, Marat Safin, unul dintre cele mai frumoase lovituri de rever cu doua maini din lume. Voi ce parere aveti despre cariera de pana acum al lui Nalbandian ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pentru mine, cel putin, sunt cateva lucruri de neinteles. Argentina, care dealtfel a fost pana acum de trei ori in finala Cupei Davis, pe care nu a castigat-o niciodata pana acum, a ales sa joace la simplu cu Juan Martin Del Potro si cu Juan Monaco. Nu inteleg, cum argentinienii, l-au pus sa joace doar la dublu pe experimentatul si versatilul David Nalbandian. Mai ales, ca Argentina a aratat extrem de bine la dublu in ultimul timp cu Juan Ignacio Chela si Eduardo Schwank. Acum se pare, ca Nalbandian va juca cu Schwank la dublu. Monaco chiar a facut senzatie in ultimul timp, dar eu as fi mers pe mana lui Nalbandian. El este un jucator iscusit, viclean tactic, care poate sa-i scoata din mana pe spanioli. Chiar daca deplasarea in teren al lui David, mai ales pe zgura, poate fi inbunatatita, tehnica il recomanda, are un rever cu doua maini natural, cum n-am mai vazut de la Safin, si un forehand extrem de penetrant.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Bineinteles Monaco este si el o alegere excelenta, un luptator desavarsit, un jucator care stie sa poarte raliuri pe zgura, la care va fi supus cu siguranta de jucatorii spanioli.

Spania poate cucerii al cincilea trofeu de Cupa Davis la Sevilia, unde sunt sigur ca spectatorii vor face o atmosfera incredibila. Dupa parerea mea, Spania ca si tara, are cea mai buna echipa de Cupa Davis din lume de cativa ani. Ca si confirmare al spuselor mele, amintesc, ca toate celelalte patru titluri de Cupa Davis castigate pana acum de Spania, au venit in ultimii unsprezece ani.

Spania si acum vine in finala cu o echipa incredibila, din care ii amintesc pe Rafael Nadal, David Ferrer, Fernando Verdasco si Feliciano Lopez. Dealtfel Spania si Agentina s-au mai intalnit in finala Cupei Davis, in 2008, la Mar Del Plata, unde au castigat spaniolii, chiar daca s-a jucat pe o suprafata de indoor hard.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Am sa va spun parerea mea, inaintea raspunsurilor voastre.  Sa incepem cu serviciul. Eu zic, ca jucatorul ideal ar trebui sa aibe serviciul top spin al lui Pete Sampras, si serviciul kick al lui Roger Federer. Acel jucator ideal ar trebui sa aibe, dupa parerea mea, lovitura de forehand tot al lui Federer sau al lui Fernando Gonzalez sau chiar a Mariei Sharapova. La capitolul rever, ma vad nevoit sa-l mentionez iar pe Federer, dar Justine Henin are la fel un rever cu o singura mana, pe care orice jucator (indiferent daca din circuitul masculin sau feminin) ar dori sa-l posede. Pentru cei, care prefera reverul cu doua maini, i-as aminti pe Marat Safin, Marcelo Rios, David Nalbandian sau Andre Agassi. Jucatorul ideal ar trebui sa aibe forta mentala al lui Rafael Nadal, dar oricat de bine s-ar misca spaniolul in teren, totusi la pozitionare la lovituri si jocul de picioare tot Federer sta mai bine. Voleul jucatorului ideal ar trebui sa fie cel al lui Pete Sampras fara dar si poate.

Stiu, ca la multe capitole l-am amintit pe Federer, da nu degeaba se spune ca el a fost  cel care a ajuns cel mai aproape de perfectiune. Acum “mingea este in terenul vostru”, vreau sa vad ce veti spune. Ati vazut, ca am adus exemple nu numai din circuitul masculin ci si din cel feminin, pentru ca acele lovituri ale celor doua jucatoare isi gasesc loc oriunde, oricand, asa ca daca considerati sa amintiti si alte nume din circuitul feminin, puteti sa le amintiti.

Cine a vrut sa vada talent in cea mai pura forma, cine a vrut sa vada o inclestare clasica la Wimbledon 2011, l-a putut vedea in meciul Roger Federer impotriva lui David Nalbandian.

Doi dintre cei mai talentati jucatori al acestei perioade, rivali inca de pe vremea junioratului, care n-au mai fost fata in fata de cativa ani, au aratat din plin din talentul lor vestit si au oferit un joc extrem de placut ochiului, cu diverse procedee tehnice, cu o paleta larga de lovituri. A fost interesant de urmarit biomecanica atat de frumoasa ale loviturilor celor doi jucatori, pozitionarea la lovituri si schemele tactice folosite. Oricat de placut ar fi fost ochiului acest meci, totusi a fost presarat si cu multe erori, lucru care luat in perspectiva, nu incurajeaza prea mult sansele de avansare intr-un asemenea turneu. Imi place mai mult stilul si mai agresiv al lui Federer de cand colaboreaza cu Paul Annacone (fostul antrenor al lui Pete Sampras), dar nu pot sa nu observ doza de risc cateodata prea mare asumata in schimburi si implicit numarul cam mare de erori nefortate din jocul din ultima vreme al elvetianului. Oricum, aceasta colaborare imi place in continuare si zic, ca cu un pic mai multa atentie, chiar si cu un pic de motivatie mai mare, elvetianul mai poate uimii lumea.

Urmeaza un meci extrem de interesant pe tabloul masculin, dintre Rafael Nadal si Juan Martin Del Potro. Chiar daca ii consider si pe acesti doi jucatori extrem de talentati, sunt curios ce fel de diferente veti observa intre acest meci si meciul amintit mai sus, din punct de vedere tehnic si poate chiar si tactic ?

Wimbledon-ul este in plina desfasurare, si cu pauze mici cauzate de reprize de ploi londoneze, traditionalul turneu incanta, ca in fiecare an, o lume intreaga. Desi, poate unii s-ar astepta, sa scriu despre evolutia din acest turneu a favoritilor si a favoritelor, momentan vreau sa subliniez parcursul de pana acum in acest turneu al unor jucatori mai experimentati, care n-au avut rezultate uimitoare in ultima vreme, dar candva au fost acolo sus.

Remarc jocul extrem de bun al lui Lleyton Hewitt, care in meciul lui cu Robin Soderling, pe care desi l-a pierdut, dupa ce conducea cu 2-0 la seturi, a aratat de parca ar avea din nou 17-18 ani, cu o dorinta de victorie extraordinara. De la revenirea lui in circuit, dupa o lunga perioada, parca a redevenit acel “copil” tenace cu basca al tenisului, care castiga la US Open si la Wimbledon cu cativa ani in urma. Remarc flexibilitatea din jocul lui, reusind puncte extrem de acrobatice. Acest mereu tanar jucator, dealtfel un desavarsit tactician, a fost extrem de aproape de a trece si de jucatorul suedez. Daca mai rezista sa mentina acel ritm din primele doua seturi, bazate pe o tactica care a funtionat, ar fi avansat si mai mult in turneu. L-a miscat foarte mult in teren pe Soderling, iar slice-urile australianului l-au determinat de multe ori pe  inaltul suedez sa loveasca de foarte de jos, fapt care l-a cam incomodat pe Robin. Cand Soderling a atacat la fileu, Hewitt l-a lobat intr-un mod unic, numai de el stiut. Dealtfel, Hewitt este recunoscut si ca fiind unul dintre jucatorii de tenis care stapanesc cel mai bine acest procedeu tehnic.

Fiind vorba de jucatori experimentati, remarc parcursurile lui Fernando Gonzalez si David Nalbandian. Gonzalez, dupa o lunga perioada in care a fost fortat de o accidentare sa lipseasca din circuit, abia revenit, inainteaza in turneu destul de sigur. Daca lovitura de dreapta faimoasa al lui va da randamentul pe care l-a dat in urma cu cativa ani, fiind numit si “bombardierul”, iar lovitura de rever cu o singura mana va fi constant buna, fara mari fluctuatii, va putea revenii in primii jucatori ai lumii. Nalbandian, tot un fost jucator de top 10, care dupa parerea mea, este unul dintre cei mai talentati jucatori ai lumii, n-ar cauza o mare surpriza (pentru mine cel putin) nici daca ar castiga turneul. Desi in ultima perioada nu a avut rezultate extrem de bune, daca prinde doua saptamani intr-o forma buna, poate castiga orice turneu de Grand Slam. Este vestita adaptabilitatea lui pe orice suprafata, si a mai aratat, ca poate trece intr-un singur turneu atat de Federer cat si de Nadal……… Totusi va fi greu, dar niciodata imposibil.

Am observat de ceva vreme, ca se acorda o deosebita importanta serviciului si un pic mai putina atentie returului. Returul de serviciu este un element foarte important al jocului, oferind jucatorului aflat la primire posibilitatea de a neutraliza avantajul serviciului adversarului. Este o eroare majora nealocarea importantei cuvenite acestui aspect al jocului, asa ca, in urmatoarele randuri schitez cateva idei importante de luat in seama de cel care se afla la primire.

In primul rand, doresc sa clarific, ca returul de serviciu poate fi ofensiv sau defensiv, iar luarea hotararii de catre primitor, daca va folosi un retur ofensiv sau defensiv, se face dupa executarea serviciului, si nu inaintea lui !! In al doilea rand, consistenta returului trebuie intotdeauna sa primeze in fata agresivitatii lui.

Trebuie acordat o deosebita atentie pozitiei de retur. Priza de asteptare este cea continentala, care se modifica dupa executarea serviciului de catre adversar, si dupa ce s+a luat hotararea de catre primitor de a fi ofensiv sau defensiv. Totodata trebuie acordat o deosebita atentie rapiditatii returului. Alte caracteristici importante de retinut, ar fi, ca retragerea rachetei la retur, este una mai mica, mentinerea cat mai ferma a incheieturii la impactul rachetei cu mingea, si regruparea, acoperirea terenului cat mai rapida, dupa executarea returului. Se zice, ca este mai eficient folosirea returului ofensiv contra unui jucator, care inainteaza la fileu agresiv dupa ce a executat serviciul, si folosirea returului defensiv contra unui jucator, care ramane pe linia din spatele terenului.

Se spune, ca unul dintre cei mai buni jucator la retur ar fi Andre Agassi, iar alti jucatori pe care i+as insira printre cei mai buni la acest capitol, ar fi David Nalbandian si Marat Safin.

Inaintea inceperii Australian Open-ului, m-am gandit, sa ma uit un pic pe tablourile principale, atat al intrecerii masculine, cat si feminine, sa vad cine cu cine a cazut sa joace in primul tur. Nu mica mi-a fost uimirea, cand am vazut, ca dublul castigator de turnee Grand Slam, Lleyton Hewitt va trebui sa-l infrunte pe David Nalbandian. Cu ceva timp in urma, daca nu ma insel in 2002, cei doi jucau finala de la Wimbledon, iar acum in 2011 se infrunta in turul 1 la Australian Open. Personal, imi place mai mult jocul lui Nalbandian, cu loviturile de dreapta si rever atat de curate si agresive, si cu o inteligenta iesita din comun,  dar inconstanta de multe ori l-a tras inapoi in cariera. Nici Hewitt nu mai arata ce a aratat cand castiga turneele de Mare Slem, si cand era lider mondial. Oricum, acest meci va fi un show total, pentru ca cele mai mari scene ale tenisului sunt de obicei locurile unde iese ce-i mai bun dintr-un jucator de tenis, indiferent de context. Pentru mine favorit este David Nalbandian, un jucator absolut imprevizibil, care intr-o pasa buna nu stiu daca poate fi oprit.

Pe tabloul feminin, mi-a atras atentia meciul dintre Kim Clijsters si Dinara Safina, alte jucatoare din finale de turnee de Mare Slem, care se infrunta in turul 1 al competitiei. Daca privim cele intamplate in ultima vreme, Clijsters, recenta castigatoare de la US Open, mi se pare favorita intalnirii, dar eu n-as subestima-o nici pe Safina, care in ultima perioada parca a intrat intr-un con de umbra, dar este o fosta lidera mondiala in a carei vene curge acelas sange ca si in venele celebrului ei frate, Marat Safin. Clijsters pare mai mobila ca niciodata, mai isteata ca niciodata in luarile de decizii pe teren, dar daca Safina trece cu bine pentru ea de acest meci, atunci ar putea fi un semn al revenirii ei in elita tenisului feminin, si s-ar putea sa mearga pana la capat in acest turneu, cum ar zice americanii: “all the way through”.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Apropo de hotarare, dupa ce remarcam nu demult jocul si succesul lui  David Nalbandian la Washington, primesc si confirmarile prin rezultatele sale si de la Toronto, la afirmatia ca va incerca sa fie un “baraj extrem de greu de trecut” de catre jucatorii renumiti, trecand pana acum la Toronto de jucatori ca David Ferrer si Tommy Robredo (scorul cu Robredo 6-3, 6-0).

Doresc sa remarc cateva rezultate tot din aceasta saptamana dar din circuitul feminin WTA, de la Cincinnati, unde Anei Ivanovic, frumoasei jucatoare, parca ii revine jocul, care mi se parea pierdut de la castigarea de cativa ani a Roland Garros-ului, Ana castigand meciul cu Victoria Azarenka cu 2-6, 7-6, 6-2, dupa ce la un moment dat tabela indica un 6-2, 5-3 pentru Azarenka. Mentionez  si de o alta intalnire, tot de la Cincinnati, Maria Sharapova contra Svetlana Kuznetsova, o intalnire intre doua jucatoare din Rusia. Experimentata si extrem de inteligenta Kuznetsova, care nu demult a reusit o victorie de rasunet la San Diego, desi foarte hotarata sa castige, nu a reusit sa se opuna avansarii Sharapovei mai departe in turneu. Tabela la sfarsit indica scorul de 6-4, 1-6, 6-2, in favoarea Sharapovei, care impreuna cu invinsa ei din acest meci dau semne serioase cu privire la intentiile lor la apropiatul US Open. Kim Clijsters da si ea semne de inentiile ei, prin castigarea meciului ei de la Cincinnati cu fosta lidera mondiala Dinara Safina.

Victoria lui David  Nalbandian pe suprafata  hard  a Washingtonului, si modul impunerii acestuia la acest turneu, ma face sa ma intreb in cazul in care va juca la fel, ce fel de spectacol poate oferii  cu Roger Federer sau Rafael Nadal sau ce bariera poate pune celor mai mari nume ale circuitului la viitoarele turnee disputate tot pe suprafete hard,  din America de Nord (Toronto, Cincinnati), nici nu vorbind in cazul in care miza va creste la inaltimea stelelor, la apropiatul US Open.

Am amintit de turneele din America de Nord asa ca trebuie sa amintesc si de un fapt interesant care se va petrece la turneul masters de la Toronto, si anume de intelegerea primilor doi jucatori din clasamentul mondial actual la simplu (Rafael Nadal si Novak Djokovic),  sa-si uneasca fortele in competitia de dublu a acestui turneu. Ma intreb cum ar arata la dublu sa fie intr-o singura parte a fileului Roger Federer si Rafael Nadal ?

Dintre atributele rachetei amintesc de capul relativ mic al rachetei, de 93, conferand precizie si exactitate, totodata fiind si o racheta cu cap usor, controlul ocupand un loc fruntas in calitatile rachetei. Alt atribut despre care amintesc este de greutatea rachetei de 343 grame, cu ajutorul caruia utilizatorul poate crea lovituri penetrante, spinoase din spatele terenului. Materialele care alcatuiesc cadrul elastic al rachetei sunt: High Modulus Graphite, Elastic Titanium, CS Carbon Nanotube, iar pe manerul rachetei se gaseste gripul: Yonex Cushion Grip.

Din tehnologia producerii acestei rachete amintesc de denumirea de “Isometric Square Head Shape”, o forma aparte a capului rachetei, care confera un sweetspot mai mare si implicit control mai mare, mai amintesc de denumirea de “Hexagon Cross Section”, care ajuta utilizatorul in a manui racheta cu mai multa sensibilitate, si “Elastic Ti”, insemnand un amalgam, o imbinare a elasticitatii si a puterii in racheta amintita.