Tag Archives: Australian Open

Asteptari de la “Omul de cauciuc”

Postat in data de de catre
14

Gael Monfils, fara indoiala, este poate cel mai atletic jucator de tenis din circuit, si totodata si unul dintre cei mai spectaculosi jucatori din circuit, dar spectacolul nu aduce intotdeauna si rezultatele dorite.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Rar poate fi vazut un om cu asemenea abilitati atletice, cu asemenea lovituri executate din pozitii aproape imposibile. Nici un spectator nu merge dezamagit acasa de la un meci in care a jucat “Lamonf” (cum este poreclit Gael), pentru ca francezul este garantia spectacolului in poate cea mai frumoasa forma al lui. Lovituri din saritura, lovituri din alergare, interceptarea mingilor ce nu mai par de ajuns, profitarea la maxim de elasticitatea corpului, toate fac parte din jocul lui Monfils, care strange o multime de aplauze oriunde joaca.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Chiar daca a castigat recent turneul de la Stockholm, trebuie sa spun, ca in general, eu si poate ca nu numai eu, am asteptari mult mai mari de la Gael in privinta rezultatelor. Daca ne uitam, ca la juniori a fost nr.1 mondial in 2004, cand a castigat Australian Open-ul, Roland Garros-ul si Wimbledon-ul, iar in 2003 a  fost finalist la Orange Bowl, aceste rezultate ne fac sa-i vedem o cariera exceptionala in circuitul de seniori. Din 2005 insa, cand a fost numit de ATP “Newcomer of Year”, rezultatele cele mai mari cum ar fi castigarea vreunui Grand Slam sau un masters, intarzie sa apara.

Jocul lui inca mi se pare inca prea defensiv, chiar daca are toate loviturile in arsenal pentru a deveni un jucator extrem de agresiv (toata lumea cunoaste forehand-ul lui exploziv). Parca doreste acele mingi pe muchie de cutit, unde-si poate dovedi abilitatile atletice. Inca este tanar, si zic, ca din momentul in care va alege mai mult atacul in decursul schimburilor, iar raliurile le va purta mai agresiv, are potential de a deveni un jucator de top 3. Voi cum il vedeti pe francez ?

Care este cel mai greu de castigat ?

Postat in data de de catre
6

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Iar si iar apar dezbateri despre intrebarea eterna, si anume, care turneu de Grand Slam este cel mai dificil de castigat ? Aceasta intrebare va ramane eterna, din punctul meu de vedere, pentru ca fiecare dintre aceste turnee are specificul lui, cu caracteristicile lui. Australian Open-ul si US Open-ul se desfasoara pe suprafete rapide, Roland Garros-ul pe zgura, iar Wimbledon-ul pe iarba, iar asta inseamna ca, in ciuda faptului ca jucatorii care iau parte la aceste turnee sunt in mare aceeasi, majoritatea lor nu vor juca sau vor juca foarte rar la fel, la toate turneele de Mare Slem. Fiecarui jucator ii place o suprafata de joc pe care exceleaza, pe care isi poate impune stilul propriu de joc. Putini sunt acei jucatori care dau acelas randament pe toate suprafetele. Cu asta vreau sa spun, ca raspunsul la intrebare al unui jucator poate fi unul, iar raspunsul altui jucator sa fie altul………

Intr-un articol viitor voi discuta despre fiecare suprafata de joc si ce fel de joc presupune ea. Acum, m-as simti onorat, daca mi-ati raspunde si voi, din punctul vostru de vedere, care turneu de Grand Slam este cel mai greu de castigat ? Sunt curios si cum argumentati raspunsurile voastre………

Trofeu proiectat si castigat :)

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Dupa atatea teme dezbatute despre tehnica si tactica, despre legendele tenisului, despre noutatile din tenis, etc., mi-a venit o idee, pentru un articol mai altfel. Si anume, fiind un jucator de tenis, care in anii copilariei am frecventat si cursuri de arte plastice, ma gandeam, ce ar fi sa proiectez un trofeu, pentru un turneu de tenis ?

Cunoscand in general trofeele atat din circuitul masculin, cat si din cel feminin, trebuie sa recunosc, ca sunt unele care imi plac foarte mult, iar altele nu prea. Printre favoritele mele sunt trofeele de la marile turnee de Grand Slam. Parca acelea denota cel mai fin simt estetic, artistic. Chiar sunt curios, voua care dintre trofeele turneelor de Mare Slem, va place cel mai mult ? Oare care vi se pare cel mai frumos, trofeul de la Australian Open, trofeul de la Roland Garros, trofeul de la Wimbledon, sau trofeul de la US Open ?

Asa ca, in timpul liber o sa am o ocupatie :) Cine stie, poate cuiva o sa-i placa ce o sa realizez. Si daca e sa visez, atunci de ce sa nu-l castig intr-o buna zi chiar eu :) , sau de ce sa nu-l ridice cineva ca Roger Federer sau Rafael Nadal ?…….

“Djokovictorie de gheata” in caldura australiana

Postat in data de de catre
2

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mi-a inselat asteptarile finala masculina de la Australian Open, unde Novak Djokovic a castigat al doilea sau turneu de Grand Slam, in fata unui Andy Murray, care psihic a clacat in fata unui meci de asemenea miza (din nou). Ma asteptam la o finala plina de tensiune, in care atmosfera sa fie “incendiata” de jocul celor doi finalisti, de la care ma asteptam la o desfasurare de tactica si tehnica, pe masura ce se inainta in meci. Dar nu a fost asa. Doar tensiune a fost la un nivel foarte ridicat. Djokovic, de altfel merituosul castigator, a atacat mai mult, a impus ritmul sau de joc in ughiuri, cu mingi grele, dar nevariat foarte mult, la care asteptam un joc contraatacator al lui Murray, care nu a venit. Djokovic a atacat, dar s-a si aparat bine, dar jocul sau a fost totusi alimentat de psihicul lui castigator, construit prin victoria din Cupa Davis. Sunt de parere, ca acest meci, acest intreg turneu a fost castigat de moralul sau bun alimentat de castigarea recenta a Cupei Davis. Andy Murray a fost “paralizat” de miza, si a devenit extrem de incordat, executand lovituri aproape fara flexare a genunchilor, care au dus la un val de greseli neprovocate. Pasivitatea scotianului a indemnat jucatorul sarb la agresivitate. Eu ma asteptam la o altfel de finala, mai ales dupa spectacolul din prima saptamana al turneului. Deocamdata asa arata o finala de turneu de Mare Slem fara Roger Federer sau Rafael Nadal. Jocul frumos al sarbului trebuie laudat pentru ca a gasit rezolvarea tuturor situatiilor cu adevarat grele din acest turneu, jucand un joc placut ochiului, disciplinat tactic si chiar bogat tehnic. A fost cel care a meritat acest trofeu si l-a si castigat.

In schimb, finala feminina a fost un deliciu, in care Kim Clijsters a invins-o extrem de greu pe Na Li, intr-o finala, in care la un moment dat jucatoarea chineza parea scapata in castigatoare. Clijsters a dovedit ca este una din acele jucatoare (despre care scriam in articolul “Invinge infrangere !”), care sunt capabile sa renasca intr-un meci. Dupa un set pierdut, si la scorul de 3-3 in setul doi, Clijsters vazand ca nu-i merge jocul, a avut acel instinct de a incerca sa ramana destul de aproape de adversara pe tabela de scor,  si asemenea unei pradatoare, sa astepte momentul oportun unui asalt gen “totul sau nimic”. Acel moment a venit in setul doi, la scorul de 3-3, unde Na Li, a slabit un pic ritmul distrugator, iar belgianca a simtit, a atacat si a castigat setul doi. Acea ezitare a lui Na Li a costat-o pana la urma finala, pentru ca, dupa ce a fost egalata la seturi, nu mai reusit sa opuna o rezistenta capabila sa opreasca iuresul lui Kim Clijsters.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Na Li(bera) in finala

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Aproximativ, in aceasta perioada al anului trecut, scriam de prezenta “rosului chinez” in fazele superioare ale Australian Open-ului. Mai exact, de performanta rasunatoare ale jucatoarelor Na Li si Jie Zheng, care au ajuns pana in semifinalele editiei trecute ale competitiei. Azi scriu, ca Na Li a facut inca un pas inainte, care inseamna ca va juca in marea finala la simplu feminin, fapt care este o premiera absoluta pentru tenisul chinez. Poate multi nu au luat niciodata in serios posibilitatea castigarii de catre ea a macar unui titlu de Grand Slam, desi, inafara Roland Garros-ului a ajuns macar pana in sferturi la toate competitiile de Mare Slem. In finala va trebui s-o infrunte pe Kim Clijsters, pe care cu putina vreme in urma a invins-o in finala turneului de la Sydney. Aceasta victorie recenta a ei impotriva belgiencei, din punctul meu de vedere, in afara de faptul, ca poate ii da o incredere suplimentara, si o mai buna cunoastere a jocului belgiencei, nu prea va avea o influenta asupra finalei. Clijsters nu este genul de jucatoare, care sa se lase afectata de o infrangere. Jucatoarea chineza, va fi in fata unei oportunitati imense de a castiga un titlu major, dar ca sa reuseasca, va trebui aproape sa se autodepaseasca. Contracararea jocului atat de agresiv al belgiencei, eu zic, ca ar putea-o realiza doar printr-un joc si mai ofensiv, si anume, a nu o lasa pe Kim sa ia initiativa in puncturi, si sa elaboreze un joc prin care sa o miste cat mai mult pe teren. Un joc constant de bun in unghiuri extreme, pigmentat prin scurte precise, ar putea da roade.

Finala masculina la simplu ii va avea in teren pe Andy Murray si Novak Djokovic. De cand am scris cat de mult s-a schimbat jocul lui Murray, acesta evolueaza constant si devine din ce in ce mai agresiv si din ce in ce mai stabil. Este a treia finala de Grand Slam pentru Murray, dupa doua pierdute in fata lui Roger Federer. Amintesc asta, pentru ca, in acele doua finale de Grand Slam, a intalnit un jucator extrem de inventiv, cu un joc extrem de variat tehnic si tactic, acum  va intalni un jucator, care se bazeaza pe stabilitate si pe un joc cu o cautare continua mai neriscanta a oportunitatilor. Djokovic a mai castigat Australian Open-ul (in 2008, fiind pana acum, singurul lui titlu de Grand Slam), si recent a castigat Cupa Davis, care i-a dat o incredere extraordinara in joc. Cheia meciului, eu zic, ca va consta in agresivitatea lui Murray si in tipul jocului lui Djokovic. Adica, Murray poate castiga printr-un joc agresiv, cu o atacare constanta, atat a migilor joase cat si inalte si cu cat mai putine greseli nefortate. Djokovic poate castiga daca variaza jocul foarte mult, fapt care l-ar putea deranja pe scotian.

Intre prieteni

Postat in data de de catre
2

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Australian Open-ul a intrat in cea de a doua saptamana de competitie si lucrurile incep sa “fiarba”, cum incet-incet se ajunge la fazele de sus ale competitiei (pentru ca “incinse” au fost inca de la inceput). La un moment dat mi-a atras atentia un lucru interesant,si anume, in sferturile de finala ale competitiei masculine , doua din cele patru sferturi are combatanti din aceeasi tara, care in Cupa Davis sunt chiar coechipieri. Aici vorbesc de intalnirile dintre Roger Federer impotriva lui Stanislas Wawrinka (ambii elvetieni) si Rafael Nadal impotriva lui David Ferrer (ambii spanioli). Si ca sa fie si mai interesanta aceasta situatie, tot intre doi coechipieri in Cupa Davis, s-a mai disputat la Australian Open un meci, despre care vreau sa mentionez, dar intr-o faza anterioara a competitiei, cea intre Novak Djokovic si Viktor Troicki (sarbii fiind chiar castigatorii editiei din 2010 a Cupei Davis). Eu zic, ca asemenea intalniri sunt aprig disputate, si pentru ca rivalitatea poate este si mai mare intre cei doi adversari, nici nu mai vorbesc despre faptul, ca, fiind si coechipieri in alta competitie, isi cunosc extrem de bine unul altuia jocul, tendintele in joc, filosofia jocului, punctele forte, etc.

Asemenea meciuri sunt extrem de interesante tactic, pentru ca fiecare jucator va incerca sa surprinda prin ceva adversarul. Va incerca sa aduca ceva nou in jocul sau, la care sa nu se astepte adversarul, indifirent cat de bine acesta i-ar cunoaste jocul.

Ca fapt divers, amintesc, ca vazand tabloul masculin al competitie din sferturi, si mai ales vazand jocul celor patru jucatori despre care vorbesc, am o presimtire, ca semifinalistii vor fi “Cei 4 fantastici”, Roger Federer, Rafael Nadal, Novak Djokovic si Andy Murray, fapt, care va aduce un finish extrem de palpitant al turneului.

“No easy way out”

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Un meci recent incheiat la Australian Open, mi-a amintit, ca ar trebui sa scriu o completare la un articol recent, “Invinge infrangerea !”, care se poate gasi usor, in categoria “Despre tehnica si tactica”. Ca sa schitez cadrul, in care doresc sa-mi exprim ideile, mentionez ca meciul la care fac referire este cel dintre Venus Williams si Sandra Zahlavova, care s-a terminat cu scorul de 6-7, 6-0, 6-4, pentru Venus.

Ceea ce nu am mentionat in articolul trecut, este aspectul jocului, sau mai bine spus reactia unui jucator sau unei jucatoare de clasa cand sufera de o accidentare. Ca sa tragem niste concluzii logice, mai amintesc de faptul ca in meciul amintit, Venus suferea de o accidentare extrem de puternica, a pierdut primul set, a facut o pauza medicala, iar dupa revenirea pe teren, parca netinand cont de starea ei fizica, de suferinta chinuitoare, a spulberat visele unei eventuale victorii de rasunet ale adversarei, faurindu-si pentru ea una cu rasunet.  O leoaica ranita este cea mai periculoasa leoaica. Asemenea unei leoaice, unui jucator sau unei jucatoare de clasa, in momentul in care este ranit sau ranita, i se ascut la un nivel aproape supraomenesc simturile si instinctele, bazandu-se extrem de mult pe ele. In acele momente cand sufera, unui jucator i se ascute si instinctul de supravietuire (in acest caz de supravietuire in meci, de a nu pierde), si automat va ataca din orice pozitie, cu ivirea oricarei ocazii .Va vedea mai multe posibilitati, mai multe cai castigatoare, si le va incerca sa le puna in practica cu o viteza cat mai mare, stiind ca prelungirea jocului ii poate cauza o suferinta fizica prelungita, care sa-i diminueze drastic sansele de a castiga. Venus Williams este exact exemplul, care-mi trebuia pentru acest articol, pentru ca ea este o jucatoare de cea mai inalta clasa (a fost dovedit de mult timp acest lucru), care dupa pierderea primului set, parca ignorand durerea fizica simtita, a pornit un iures, un adevarat asalt asupra adversarei, care pana la urma nu a putut face fata.

Zbor frant

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Unele rezultate ale primului tur de la Australian Open, dovedesc cat de usor se poate ajunge, in general, de la victorie la infrangere. Fosta castigatoare de turneu de Grand Slam, Ana Ivanovic, de la cucerirea celui mai prestigios trofeu al ei, Roland Garros, cu ceva ani in urma, parca nu mai poate cu adevarat sa fie amenintatoare in turneele de Mare Slem. La un moment dat, cand castiga Roland Garros-ul, domina tenisul feminin atat prin joc, cat si prin frumusete, avea toata lumea la picioare. La numai cativa ani de atunci, nu mai trece de prea multe tururi in turneele majore. Ce s-o fi intamplat, poate nici ea nu o stie, cert este ca si la editia din acest an de la Australian Open iese din primul tur. Sunt curios unde s-a rupt firul succesului pentru ea. Chiar daca sfarsitul de sezon 2010 i-a adus cateva rezultate promitatoare, din nou apare acest insucces major, care nu-i face bine deloc la capitolul incredere.

Daca vorbesc de paradoxuri, trebuie sa amintesc si de iesirea din competitie din primul tur, si al lui Nikolay Davydenko. Inceputul de an fiind senzational pentru jucatorul rus, care la Doha, in semifinale l-a invins pe Rafael Nadal, pierzand numai in finala turneului in fata lui Roger Federer, aici la Melbourne germanul Florian Mayer l-a facut din primul tur deja s-a dispara din cartile posibililor castigatori ai Openului Australian.

Interesant mi se pare acest jucator german, Florian Mayer, care deja de la sfarsitul anteriorului sezon, si pe parcursul inceputului acestui an aducea rezultate, care sa-l faca de temut pentru oricine. Vazandu-i stilul de joc atat de diferit tehnic si chiar tactic, si rigurozitatea continua, nu m-au mirat rezultatele lui. Mai multe procedee tehnice ale lui mi-au atras atentia. Miscarea lui de  serviciu parca se opreste inaintea lovirii mingii, germanul oprindu-se din miscare la un moment dat, apoi deja fiind pregatit din prima parte a miscarii, la momentul oportun, cand mingea aruncata ajunge la punctul dorit, loveste mingea. Slice-ul de rever al lui este o alta lovitura mai aparte, care-i implica ambele maini in executarea acestuia, iar lovitura de dreapta al lui este una foarte ampla, rotatia bratului incepand de foarte sus, pozitia cotului la inceputul miscarii fiind foarte indepartat de corp, si acceleratia devreme a miscarii facand si din aceasta lovitura o caracteristica aparte al jocului germanului. Si aceste caracteristici, si deciziile surpinzatoare ale lui tactice, poate neobisnuite, ii aduc rezultate bune in ultima perioada, si s-ar putea ca Nikolay Davydenko sa nu fie singurul nume mare eliminat din competitie de el.

Candva in finala, acum in turul 1

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Inaintea inceperii Australian Open-ului, m-am gandit, sa ma uit un pic pe tablourile principale, atat al intrecerii masculine, cat si feminine, sa vad cine cu cine a cazut sa joace in primul tur. Nu mica mi-a fost uimirea, cand am vazut, ca dublul castigator de turnee Grand Slam, Lleyton Hewitt va trebui sa-l infrunte pe David Nalbandian. Cu ceva timp in urma, daca nu ma insel in 2002, cei doi jucau finala de la Wimbledon, iar acum in 2011 se infrunta in turul 1 la Australian Open. Personal, imi place mai mult jocul lui Nalbandian, cu loviturile de dreapta si rever atat de curate si agresive, si cu o inteligenta iesita din comun,  dar inconstanta de multe ori l-a tras inapoi in cariera. Nici Hewitt nu mai arata ce a aratat cand castiga turneele de Mare Slem, si cand era lider mondial. Oricum, acest meci va fi un show total, pentru ca cele mai mari scene ale tenisului sunt de obicei locurile unde iese ce-i mai bun dintr-un jucator de tenis, indiferent de context. Pentru mine favorit este David Nalbandian, un jucator absolut imprevizibil, care intr-o pasa buna nu stiu daca poate fi oprit.

Pe tabloul feminin, mi-a atras atentia meciul dintre Kim Clijsters si Dinara Safina, alte jucatoare din finale de turnee de Mare Slem, care se infrunta in turul 1 al competitiei. Daca privim cele intamplate in ultima vreme, Clijsters, recenta castigatoare de la US Open, mi se pare favorita intalnirii, dar eu n-as subestima-o nici pe Safina, care in ultima perioada parca a intrat intr-un con de umbra, dar este o fosta lidera mondiala in a carei vene curge acelas sange ca si in venele celebrului ei frate, Marat Safin. Clijsters pare mai mobila ca niciodata, mai isteata ca niciodata in luarile de decizii pe teren, dar daca Safina trece cu bine pentru ea de acest meci, atunci ar putea fi un semn al revenirii ei in elita tenisului feminin, si s-ar putea sa mearga pana la capat in acest turneu, cum ar zice americanii: “all the way through”.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Si cangurii merg la Australian Open

Postat in data de de catre
2

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Iata, in calendar se apropie ziua cand va incepe primul turneu de Grand Slam al anului (in ordine cronologica). Sa speram ca si la editia din acest an va stralucii atat soarele, cat si jocul celor mai buni tenismeni.

Prima editie al Openului Australian a avut loc in 1905, si in decursul anilor prestigiosul turneu de Mare Slem,  a fost gazduit de mai multe orase, printre care Melbourne, Sydney, Adelaide, etc. Orasul Melbourne fiind acel oras, care a dat casa de cele mai multe ori pana acum acestui turneu. Shimbarile locatiilor turneului nu a fost singurul lucru lucru, care s-a schimbat in decursul timpului. Un alt lucru fiind si schimbarea suprafetei de joc. Intre anii 1905 – 1987, s-a jucat pe iarba, mai apoi pe o suprafata hard. In prezent, asa numitul plexicushion, o suprafata foarte moderna, acrilica, despre care am mai scris mai pe larg, se asterne sub picioarele jucatorilor si jucatoarelor. Trebuie sa amintesc de performanta lui Mats Wilander, care va ramane in istoria Australian Openului singurul jucator, care a castigat trofeul atat pe iarba, cat si pe hard.

Melbourne Park, fostul Flinders Park, construit pentru editia din 1988 al turneului, este locatia exacta, unde jucatorii ofera jocul aproape supra omenesc, pe suprafetele rapide ale terenurilor. Ca si fapt divers, amintesc de succesul acestui Melbourne Park, inca de la inaugurare, care a adus la un plus 90%  la numarul celor, care au asistat la primul turneu tinut in aceasta locatie, fata de editia precedenta. Cele doua mari stadioane de la Australian Open, despre care doresc sa amintesc sunt Rod Laver Arena si Hisense Arena, locurile unde publicul va putea fi martor la purul spectacol.

 

(Sursa fotografiei: photobucket.com)