De ce arunca mai sus ?

Am observat ceva interesant la serviciul lui Maria Sharapova la aceasta editie al  Australian Open-ului, si anume, ca arunca mingea mai sus decat o facea mai demult.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Eu consider, ca aceasta schimbare se datoreaza faptului,  ca jucatoarea rusa pentru a-si face serviciul mai agresiv , doreste sa aibe mai mult timp pentru a putea impinge mai mult din picioare, cu scopul de a avea un punct de contact mai inalt al mingii cu racheta. Daca se obtine acest punct de contact mai inalt, automat se deschid mai multe unghiuri in careul de serviciu advers, iar unghiurile serviciilor automat pot devenii mai variate si implicit mai agresive.

Chiar daca acest articol este un pic mai tehnic, daca am mentionat de Australian Open, trebuie sa zic, cat de impresionat am fost de jucatorul japonez, Kei Nishikori. A devenit, prin jocul lui in care alterneaza mingile foarte bine in colturi opuse prin care reuseste efectiv sa fugareasca adversarul de pe o parte in alta al terenului, primul japonez din era open care ajunge in sferturile de finala al Australian Open-ului. Totodata, pentru Kei este primul sfert de finala intr-un turneu de asemenea nivel. Are o lovitura de dreapta extrem de rapida, cu o zvacnire extrem de iute al bratului in momentul loviturii. Si vreau sa mai remarc pe cineva.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este vorba despre Andy Murray, care de cand este antrenat de celebrul Ivan Lendl, si-a iutit extrem de mult jocul de picioare, are o deplasare mult -mult mai buna in teren. Incepe bine aceasta colaborare dintre Andy si Ivan.

Aplauze !!!

Cum sa nu-i acord un articol separat lui Horia Tecau, care a castigat impreuna cu Bethanie Mattek-Sands, titlul la dublu mixt la Australian Open ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In sfarsit vine si primul titlu de Grand  Slam pentru Horia, care trebuie sa aibe parte de toata stima si de tot respectul nostru ! Dupa ce impreuna cu Robert Lindstedt au pierdut doua finale la Wimbledon la dublu masculin, iata ca vine acest trofeu la Melbourne, in competitia de dublu mixt, la Australian Open 2012. Chiar si in proba de dublu masculin, Horia si Robert au ajuns pana in semifinale, unde celebrii frati Bryan (Bob si Mike) i-au oprit din drum. De cate ori am avut ocazia am spus-o, si o voi spune si in viitor, ca desi respect decizia lui Horia de a evolua doar la dublu, nu pot sa nu ma intreb ce ar fi daca ar juca si in competitiile de simplu ? Este un jucator atat de complet din punct de vedere tehnic, incat sunt sigur ca ar ajunge foarte sus. Oricum, Bravo Horia !!!  Acest rezultat cu siguranta, este cea mai mare performanta al tenisului din tara in ultimii ani. Apropo de performantele jucatorilor de la noi din tara, la editia din acest an al Australian Open-ului mai vreau sa remarc pe cineva.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este vorba de jucatoarea Csoregi Ilka, o jucatoare din Cluj-Napoca, nascuta in anul 1996, care la Open-ul Australian de  anul acesta, a ajuns pana in semifinalele competitiei de dublu la junioare. Bravo Ilka !!! Aceasta performanta inseamna ceva, sa speram ca va fi urmata de multe alte rezultate foarte bune, iar mai apoi trecerea de la junioare la senioare sa fie cat mai lina. Voi ce spuneti de aceste rezultate ?

S-a mai vazut “filmul” ?

Vine un punct culminant al sezonului 2012 odata cu finala masculina al Australian Open-ului, dintre Novak Djokovic si Rafael Nadal.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este a treia finala consecutiva de Grand Slam care se disputa intre cei doi, dupa finala de la Wimbledon si US Open de anul trecut. Se pare, ca cei doi incep sa monopolizeze cele doua locuri principale in astfel de concursuri. Marea intrebare inaintea finalei este, ca dupa ce in 2011 Novak a decodificat jocul lui Rafa, spaniolul poate in acest nou an, la randul lui, sa descifreze jocul sarbului ? Poate Djokovic din nou sa treaca de un Nadal care a trecut de Federer ?

Raspunsul, din punctul meu de vedere, va fi dat de pozitionarea celor doi in teren. Cel care va urca in teren, va impune si ritmul schimburilor si va si castiga. Lui Nadal nu-i va ajunge sa-l atace pe rever pe Djokovic (cum face cu alti jucatori), pentru ca sarbul loveste  extrem de devreme mingea si a gasit de anul trecut cheia efectului biciuit al spaniolului. Sarbul poate sustine raliurile cu Nadal, asa ca Rafa va trebui sa schimbe ceva, pentru ca daca n-o va face, finala va fi “un film pe care l-am vazut si anul trecut”. Nadal a optat ca racheta lui sa fie mai grea anul acesta decat a fost anul trecut, iar acest lucru l-ar putea ajuta sa fie mai agresiv.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In competitia feminina, la simplu, deja stim un nou nume de castigatoare de Mare  Slem, aceasta fiind Victoria Azarenka, care incet-incet s-a maturizat si a dozat jocul ei de atac dezlantuit si cu multa inteligenta tactica. In finala a trecut de Maria Sharapova chiar folosindu-se de “armele” rusoaicei. A atacat tot ce venea din jumatatea de teren a Mariei, iar cand doua jucatoare pur sange ofensive se intalnesc, acolo cu siguranta “sar scantei”. Faptul, ca Azarenka este capabila cand este atacata, sa revina din defensiva in ofensiva cu o singura lovitura, a ajutat-o mult. Este o situatie interesanta acum in lumea tenisului feminin, toate turneele de Grand Slam fiind detinute de jucatoare pentru care aceste trofee rerezinta primul lor succes la asemenea nivel. Azarenka infara de titlu mai preia si fotoliul de lidera mondiala.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

(Sursa foografiei: photobucket.com)

 

Federer-Nadal – Nu va mai fi la fel

Trebuie sa spun in acest articol, ce nu vroiam sa spun, ce aproape o lumea intreaga nu vrea s-o spuna: rivalitatea dintre Roger Federer si Rafael Nadal nu va mai fi la fel.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cu prilejul acestei semifinale al Australian Open-ului 2012, in opinia mea, aceasta infruntare clasica, poate infruntarea cea mai buna pe care o poate da tenisul sau chiar sportul in general, pe viitor in eventualitatea altor intalniri nu cred ca va fi la fel de frumoasa ca pana acum. Desi sunt fanul si voi ramane fanul lui Roger, nu cred ca elvetianul ii va mai pune probleme serioase mult mai tanarului sau rival. Pe Federer, indiferent de acele infrangeri dureroase impotriva lui Nadal, am observat (poate gresesc aici), ca mai multa lume l-a vazut sau l-ar fi dorit sa-l vada favorit pe elvetian decat pe spaniol in aceste intalniri directe in decursul timpului. Federer poate ca este cel mai bun jucator din toate timpurile, poate ca este aproape de inima unei intregi lumi, poate vrajeste aceasta lume cu jocul lui, DAR tabela nu cred ca-i va fi prietenoasa in meciurile foarte importante.

Ultimul meci dintre cei doi, care s-a ridicat la asteptarile mele, a fost finala Roland Garros-ului 2011, unde Federer a fost mai aproape de a castiga decat poate a crezut-o chiar el. Intotdeauna am considerat, ca rezultatul acestor meciuri dintre cei doi depinde de reverul (top spin) al lui Federer. Daca acesta functioneaza, consideram ca va castiga, si daca nu functioneaza, atunci va pierde. Reverul superb cu o singura mana al lui Roger in decursul timpului de multe ori nu fost cum as fi dorit sa fie, si asta NU din cauza tehnicii, ci din cauza ezitarii, poate a neincrederii in fortele proprii la nivelul dorit, zic eu. Fara indoiala, fiecare om oricat de mare campion ar fi, are punctul lui vulnerabil, iar “punctul vulnerabil” pentru Federer a fost Nadal. Mi-as dori sa-l mai vad pe Federer jucand la un Grand Slam atat de increzator impotriva lui Rafa, cum o facea la inceputul intalnirilor lor directe, dar poate ca acest ultim rezultat il va apasa prea mult pe geniul elvetian.

Aproape optim in optimi

Nu stiu voi ce ziceti, dar eu  am fost impresionat de parcursul lui Lleyton Hewitt la actuala editie al Australian Open-ului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mi-a parut bine, ca-l vad pe Lleyton, fostul lider mondial si castigator a doua turnee de Mare Slem (US Open si Wimbledon) din nou intr-o optime de finala de turneu de Grand Slam. Chiar daca a pierdut in fata actualului lider mondial Novak Djokovic, pot sa zic, ca australianul a avut un parcurs frumos in acest turneu.

M-a impresionat mai cu seama meciul lui castigat impotriva lui Milos Raonic. Tanarul Raonic cu un serviciu demolator l-a intalnit pe jucatorul cu poate cel mai bun retur din lume, Hewitt. Atitudinea agresiva, super concentrata al lui Hewitt, imi amintea acea finala de la US Open cu aproximativ un deceniu in urma, unde australianul (in acea vreme foarte tanar) invingea un alt jucator cu un serviciu stelar, Pete Sampras. Bineinteles, pe Raonic nu-l compar cu Sampras, dar mi-a venit in minte acea finala, unde Hewitt a castigat primul lui titlu de Grand Slam. Am fost fanul lui Pete, dar i-am admirat intotdeauna si daruirea totala al australianului.

Inca Lleyton are potentialul de a reveni intre jucatorii din varful clasamentului daca va fi ocolit de  accidentari, si daca va putea aduna cateva parcursuri bune la urmatoarele turnee. Pe aceste eventuale parcursuri bune ar putea cladi o revenire intre cei mai buni jucatori din lume. Returul lui de serviciu este inca unul extraordinar, loviturile si atitudinea lui au ramas agresive, piciorele inca-l ajuta, asa ca, eu zic, ca vom mai vedea multe meciuri frumoase cu el. Voi ce ziceti ?

Agresivitate in mai multe feluri

Aproape de finalul saptamanii intai al Grand Slam-ului australian, meciuri mari de tot urmeaza sa se dispute, dat fiind faptul, ca foarte putini mari favoriti sau favorite au pierdut pana acum.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

De mai multe ori, poate chiar cu fiecare ocazie, mi-am exprimat admiratia pentru tenisul agresiv, pentru tenisul inventiv, pentru reverul cu o singura mana. In turul trei de la Australian Open, mi-a fost dat sa vad un nou meci exceptional, in care un astfel de jucator, care practica tenisul care-mi place, pe nume Feliciano Lopez, a reusit sa invinga tanara speranta americana, John Isner.

Paradoxal, spaniolii in marea lor majoritate prefera zgura, prefera jocul din spatele terenului cu raliuri lungi si folosesc reverul cu doua maini. O fi si Feliciano spaniol, dar are un joc total diferit. Este printre putinii care mai practica un joc de serviciu-voleu frumos, agresiv cu lovituri poate mai plate, cu un rever cu o singura mana de toata frumusetea si cu paleta larga de executii tehnice de pe orice parte al terenului. Isner, eu zic, ca face parte din acel grup de jucatori tineri, despre care vorbeam intr-un articol recent, care deocamdata nu ma impresioneaza decat la capitolul serviciu, lovituri tari din spatele terenului si ambitie. Isner  a intalnit in persoana lui Feliciano Lopez un jucator, care il supune sa execute mai multe tipuri de lovituri decat un jucator tipic din spatele terenului, iar asta l-a scos din zona lui de confort, si implicit l-a scos din ritmul schimburilor atat de necesar lui. Apropo de agresivitate, sa trec un pic la tabloul feminin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Victoria Azarenka pare foarte nerabdatoare sa castige primul ei trofeu de Grand Slam. Impresioneaza de la inceputul acestui sezon, nici nu este de mirare ca in primele ei doua meciuri de la Openul Australian a castigat cu acelas scor categoric de 6-1, 6-0, impotriva lui Heather Watson si Casey Dellacqua. Desi, sunt de parere, ca jocul agresiv al Victoriei inca trebuie dezvoltat pentru a castiga un turneu de asemenea nivel, trebuie sa spun, ca-mi place extrem de mult cum transforma aceasta jucatoare apararea in atac. Ea este capabila cu o singura lovitura sa transforme defensiva in atac datorita faptului, ca sta bine in teren. Azarenka se avanta foarte frumos si furibund in atac, dar aceste atacuri mi se par cateodata mai putin gandite decat ar putea fi, poate mult prea instinctuale. Se vede in atitudinea ei cat de nerabdatoare este sa castige si ea un astfel de turneu.

 

 

Asa da, Sorana !

Sunt nespus de bucuros, ca pot sa scriu in acest articol, despre un succes imens al unei jucatoare din tara.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Poate deja ati ghicit, este vorba despre victoria din turul intai de la Australian Open, al Soranei Cirstea in fata australiancei Samantha Stosur, castigatoarea US Open-ului din 2011. Nu numai rezultatul ma incanta, ci poate mai mult faptul cum a fost obtinut aceasta victorie. Demult n-am mai vazut-o pe Sorana jucand atat de curajos. A intalnit extrem-extrem de devreme mingea, mai ales pe partea de forehand, si a putut pune astfel o presiune continua pe Stosur, mingea intorcandu-se foarte rapid in jumatatea de teren al jucatoarei din Australia. Victoria Soranei in doar doua seturi a fost o incantare pentru mine, mi-au placut raliurile purtate fara nici o ezitare, fara retineri din partea Soranei, chiar daca stiu, ca nu trebuie sa ma entuziasmez prea mult, meciul fiind doar din turul intai al competitiei de Grand Slam. Cu un joc similar si pe viitor, zic ca Sorana ar putea ajunge departe in aceasta competitie, dar trebuie sa aibe grija la constanta, pentru ca la astfel de turnee orice greseala poate insemna infrangerea. Sa speram, ca o vom vedea jucand cat mai mult pe celebra Rod Laver Arena din Melbourne pe Sorana.

Deviind un pic de la subiect, doresc sa atrag atentia, cat de importante sunt aceste turnee de Mare Slem. La aceste turnee foarte putini favoriti si foarte putine favorite pierd in prima saptamana al competitiilor de asemenea nivel. Ca exemplu, putem sa luam si rezultatele, in general, si de la actuala editie al Australian Open-ului, unde jucatorii ca Djokovic, Federer, Nadal castiga lejer si categoric, pot sa zic, primele lor meciuri, si asta este valabil si in competitia feminina. Ce parere aveti despre meciurile din primele tururi ale actualei editii al Australian Open-ului ?

Se merge in Australia

In sfarsit vine si primul turneu de Grand Slam al anului 2012, Australian Open. Pe un teren albastru, sub un cel albastru, vom fi martori la un nou eveniment insorit al tenisului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Inaintea acestui turneu doresc, sa scriu cateva randuri despre  jucatorii tineri, care ar vrea sa puna probleme jucatorilor consacrati. Deocamdata, inafara de Juan Martin Del Potro si Alexandr Dolgopolov, nu prea cred, ca pot aduce alte exemple in momentul de fata, care sa poata sa invinga un jucator ca Roger Federer sau Rafael Nadal, intr-un turneu de Mare Slem.  Mai toti jucatorii tineri incearca sa loveasca tare din spatele terenului, fara sa foloseasca o gama foarte variata de lovituri. Se vede orientarea acestora spre a-si dezvolta un super-serviciu, un forehand si un backhand (daca se poate) cat mai puternic, dar paleta tehnica uzitata parca este una prea restransa pentru un asa nivel. Ca exemplu, il amintesc Milos Raonic, tanara speranta canadiana, care a castigat recent turneul de la Chennai si are toata admiratia mea pentru jocul prestat. Dar mi se pare un jucator prea static, cand nu se aseaza suficient de bine sau nu are suficient timp sa se aseze suficient de bine la minge si sa apese lovitura, poate sa greseasca usor. Tinerii jucatori nu joaca atat de variat in ziua de azi, cum mi-ar place mie sa joace. Del Potro si Dolgopolov mi se par cei doi tineri, care au planuri de joc tactice si tehnice suficient de bune, dintre jucatorii tineri, incat sa poata chiar castiga un asemenea turneu.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Foarte putin timp mai este pana la inceperea turneului, iar jucatorii se pregatesc pe plexicushion-ul australian, o suprafata de joc hard, rapida, dar nu la fel de rapida ca hard-ul New York-ez de la US Open. Australienii probabil isi pun sperantele mai mult in Samantha Stosur (castigatoarea US Open-ului din 2011) la feminin, si tot in Lleyton Hewitt, zic eu, la masculin, chiar daca tanarul Bernard Tomic (care, dupa parerea mea, se inscrie intr-un fel in tipologia jucatorilor tineri despre care am scris mai sus), a facut senzatie la Wimbledon-ul de anul trecut. Hewitt, “eternul copil teribil al tenisului” cat timp va juca, va avea un cuvant greu de spus, indiferent de varsta lui. El a castigat de 4 ori turneul de la Sydney (care precede Open-ul Australian) dar niciodata nu a castigat pana acum acest turneu de Grand Slam din tara cangurilor. A fost in finala in 2005, dar a pierdut in fata lui Marat Safin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Fiind o suprafata de joc acrilica rapida, cea de la Australian Open, schimburile vor fi probabil mai scurte si mai rapide in comparatie cu schimburile de mingi de pe zgura, si zic eu, si mai tehnice. Oricum, va fi un spectacol pe cinste, si as vrea sa stiu si parerile voastre cu privire la acest turneu.

 

 

De ce Djokovic in 2011 ?

Mult s-a discutat in jurul performantelor lui Novak Djokovic in 2011, multe explicatii s-au dat cu privire la cauzele care ar fi determinat aceste rezultate.

(Sursa  fotografiei: photobucket.com)

Oricum, o sa insir cativa factori, care, dupa parerea mea, au dus la castigarea printre altele de catre Djokovic a trei turnee de Grand Slam (Australian Open, Wimbledon, US Open) si a mai multor turnee masters in acest an 2011.

Primul lucru pe care l-as evidentia, este pozitia sarbului in teren. Pe Novak l-am putut vedea destul de rar in acest an in decursul meciurilor, ca in decursul punctelor sa se indeparteze, mai bine spus sa se retraga semnificativ in spatele liniei din spatele terenului. Se putea observa, ca sarbul tinea tot timpul sa-si apere cat mai sus jumatatea de teren. Bineinteles acest lucru, a atras dupa sine, si acesta ar fi al doilea factor pe care l-as evidentia, ca Djokovic a lovit foarte des mingile extrem de devreme, din urcare, si datorita pozitiei din teren mentinuta, putea si lua initiativa in puncte. Tot datorita acestei pozitionari, mingile din jumatatea lui de teren ajungeau mai devreme la adversar, iar acestia erau mai tot timpul intr-o criza de timp.

Al treilea factor, pe care-l aduc in discutie este serviciul lui Djokovic, care fara indoiala s-a schimbat extrem de mult. Miscarea, dupa parerea mea, a devenit mai fluenta, spatele lui Novak nu mai trebuie sa reziste la o tensiune extrem de mare, datorita unei arcuiri, zic eu suplimentare, la care a trebuit  sa reziste in trecut. Pozitia spatelui mai naturala la serviciul sarbului, i-a adus si o miscare mai naturala al umarului, care si el astfel a devenit mai eficient. Apropo de eficienta, serviciul a devenit o arma redutabila in jocul sarbului, care in momentele in care a avut nevoie a functionat la cota dorita.

Actualul nr.1 mondial, va avea multe titluri si puncte de aparat anul viitor. Acum el a devenit jucatorul pe care vor sa-l doboare ceilalti jucatori din clasament, lucru care este inca nou pentru Novak. Sunt curios si de parerea voastra, daca aveti si alte pareri cu privire la cauzele, care au determinat ca sarbul sa ajunga pe asa culmi al succesului, sa le impartasiti.

Asteptari de la “Omul de cauciuc”

Gael Monfils, fara indoiala, este poate cel mai atletic jucator de tenis din circuit, si totodata si unul dintre cei mai spectaculosi jucatori din circuit, dar spectacolul nu aduce intotdeauna si rezultatele dorite.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Rar poate fi vazut un om cu asemenea abilitati atletice, cu asemenea lovituri executate din pozitii aproape imposibile. Nici un spectator nu merge dezamagit acasa de la un meci in care a jucat “Lamonf” (cum este poreclit Gael), pentru ca francezul este garantia spectacolului in poate cea mai frumoasa forma al lui. Lovituri din saritura, lovituri din alergare, interceptarea mingilor ce nu mai par de ajuns, profitarea la maxim de elasticitatea corpului, toate fac parte din jocul lui Monfils, care strange o multime de aplauze oriunde joaca.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Chiar daca a castigat recent turneul de la Stockholm, trebuie sa spun, ca in general, eu si poate ca nu numai eu, am asteptari mult mai mari de la Gael in privinta rezultatelor. Daca ne uitam, ca la juniori a fost nr.1 mondial in 2004, cand a castigat Australian Open-ul, Roland Garros-ul si Wimbledon-ul, iar in 2003 a  fost finalist la Orange Bowl, aceste rezultate ne fac sa-i vedem o cariera exceptionala in circuitul de seniori. Din 2005 insa, cand a fost numit de ATP “Newcomer of Year”, rezultatele cele mai mari cum ar fi castigarea vreunui Grand Slam sau un masters, intarzie sa apara.

Jocul lui inca mi se pare inca prea defensiv, chiar daca are toate loviturile in arsenal pentru a deveni un jucator extrem de agresiv (toata lumea cunoaste forehand-ul lui exploziv). Parca doreste acele mingi pe muchie de cutit, unde-si poate dovedi abilitatile atletice. Inca este tanar, si zic, ca din momentul in care va alege mai mult atacul in decursul schimburilor, iar raliurile le va purta mai agresiv, are potential de a deveni un jucator de top 3. Voi cum il vedeti pe francez ?