Tag Archives: ATP

Bilant Federer: 70 din 100

Postat in data de de catre
7

Nu o sa rup din context victoria lui Roger Federer la ATP World Tour Finals, si doresc sa vad in perspectiva conotatiile acestei victorii al elvetianului, zic eu istorica.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pana sa ajung la subiectul acestui articol, doresc de pe acum sa afirm, ca Federer pana ce va tine mic numarul erorilor nefortate, pana atunci va castiga turnee, si nu orice turnee ci turnee majore. In timp ce jocul majoritatii jucatorilor din circuit daca stagneaza, la un moment dat ajunge sa fie cat de cat “citit” de adversari, oricat de bun ar fi acela, in schimb jocul lui Roger tot timpul aduce ceva nou, tot timpul surprinde, si nu cred ca va putea fi “citit”. La 30 de ani jocul lui evolueaza inca, devenind din ce in ce mai agresiv, din ce in ce mai la limita (aici ma refer la solutiile tehnice foarte dificile alese). Este clar, cred, pentru toata lumea, ca elvetianul isi poate asuma aceste riscuri pentru ca tehnica, viziunea in joc, si inspiratia il ajuta.

La 30 de ani, si la sfarsitul sezonului 2011, elvetianul poate spune cu mandrie, ca a jucat 100 de finale, din care a castigat 70 (dintre care 16 de Grand Slam). Practic aceasta  victorie, este a sasea victorie la acest turneu, unde se aduna cei mai buni opt jucatori din lume, ceea ce este un nou record. Interesant este, ca a fost a treia Duminica consecutiva, care i-a prins pe Roger Federer si Jo-Wilfried Tsonga infruntandu-se: odata la finala mastersului din Paris, dupa aceea la ATP World Tour Finals in grupe, iar mai apoi tot la turneul din Londra in finala. Trebuie sa afirm, ca imi place ca in final a invins din nou tenisul spectacol.

Cerc inchis

Postat in data de de catre
12

Iata, ca a trebuit sa asteptam pana la mastersul de la Paris, ca sa aflam tabloul complet la simplu pentru celebrul ATP World Tour Finals de la Londra, care aduna din nou primii opt jucatori ai lumii, pentru o infruntare de final de an.

(Sursa fotografiei:photobucket.com)

In primul rand, sa remarc din nou prestatia lui Roger Federer, care castiga mastersul de la Paris, de parca ar fi o continuare al turneului recent de la Basel, pe care l-a castigat intr-un mod superb. Si la Paris a continuat demonstratia de forta, care ma face sa afirm, ca elvetianul poate sa faca, la ora actuala, absolut orice cu mingea, din punct de vedere tehnic. Adversarii sunt parca tot timpul in contratimp in schimburi, iar acest lucru, adica dominatia lui Federer, vine din faptul, ca reverul sau top spin cu o singura mana este mai sigur ca niciodata, si poate lua initiativa si cu aceasta lovitura, nu numai cu forehand-ul. Tomas Berdych, din cate am inteles, a spus dupa meciul cu Federer din semifinale, ca Federer este acel Federer de alta data, care castiga cu ceva timp in urma aproape tot. Eu spun, ca acest Federer este mai bun, si acum risca mai mult, si refuza sa suporte nici cea mai mica dominare al adversarului. Castigatorul a 16 turnee de Grand Slam, a reusit sa ajunga cel putin in finalele tuturor turneelor masters, din care a castigat 18, si a pierdut 12.

Cum spuneam, tabloul este complet pentru ATP World Tour Finals, iar cei opt jucatori,care se vor duela la Londra, sunt Novak Djokovic, Rafael Nadal, Andy Murray, Roger Federer, David Ferrer, Jo-Wilfried Tsonga, Tomas Berdych si Mardy Fish. Voi ce parere aveti, despre acest ultim turneu al sezonului, care aduna “crema cremelor” in tenis ?

Acasa (si geografic si la joc)

Postat in data de de catre
11

Saptamana trecuta s-au disputat doua turnee ATP 500, la Basel si la Valencia. In timp ce in Elvetia lumea astepta victoria lui Roger Federer, in schimb, in Spania nu cred ca prea multa lume l-a vazut castigator inainte de turneu pe Marcel Granollers.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Federer, avand palmaresul pe care-l are, avand linistea unei cariere de exceptie, da din ce in ce mai mult frau liber unui tenis “de avalansa”. De pe toate partile, inclusiv backhand, loveste eliberat, fara nici o retinere in a ataca. Iar aceasta eliberare, impreuna cu fantezia jocului sau, alcatuiesc jocul aproape perfect al elvetianului. Ma intreb, pana unde-l va duce pe Federer acest joc din ce in ce mai agresiv, din ce in ce mai decisiv, si totodata din ce in ce mai spectaculos ?

In ianuarie am scris cate ceva despre Kei Nishikori, unde spuneam, ca acest tanar jucator venit de la celebra Academie de Tenis Nick Bollettieri, va avea rezultate mari, iata, ca acest sezon 2011 mi-a dat dreptate. Ajunge pana in fazele finale la turnee importante (acum finalist la Basel) si se vad si roadele muncii alaturi de Brad Gilbert (fostul antrenor al lui Andre Agassi). Nu este la indemana oricui, sa-i administreze un 6-0 lui Djokovic intr-un set decisiv (cum a facut-o Nishikori in semifinala la Basel). Singurul aspect, care nu-mi place in jocul lui, este ca nu este destul de agresiv (mai ales ca este foarte tanar), desi are toate loviturile din punct de vedere tehnic, lasa poate prea mult initiativa adversarului sau, care-l costa imens.

La Valencia, spaniolul Granollers a trebuit sa-si croiasca drumul spre finala, invingand nume ca Dolgopolov, Cilic, Monfils, Del Potro. Nu pot sa spun, ca m-a impresionat jocul lui Granollers, dar m-au impresionat, cu siguranta, rezultatele lui. Serviciul lui este unul bun, care implica o arcuire mare al spatelui. Este interesant de vazut, ca un jucator inalt ca el, care nu este in varful clasamentului, si care poate nu arata cele mai curate lovituri in tenis (mai ales la forehand si la rever, unde nu flexeaza prea mult genunchii), totusi cat de stabile sunt loviturile lui si nu ezita sa urce la fileu, unde parca se transforma in cu totul alt jucator. Dupa acest parcurs de senzatie al lui in Spania, sunt curios ce va urma pentru el.

Apropo, daca spuneam, ca sunt curios ce va urma pentru Granollers, mai sunt curios ce va urma si pentru Janko Tipsarevic, care nu demult a castigat la Moscova al doilea sau titlu din cariera. Sarbul in ultimul timp a fost extrem de solid in joc (cu un rever care face legea, cu schimbari de ritm, de unghiuri si de putere al loviturilor neasteptate), nici nu este de mirare, ca in acest sfarsit de sezon a castigat si primele lui titluri din cariera.

3 din 3 si locul 3

Postat in data de de catre
10

Masters-ul  ATP de la Shanghai ii aduce lui Andy Murray, nu numai trofeul mult ravnit, ci si locul trei in ierarhia mondiala, dupa trei turnee castigate una dupa alta in acest tur asiatic (Bangkok, Tokyo, Shanghai).

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este interesant acest tur de forta al lui Andy in acest sfarsit de sezon, mai ales dupa un sezon cu multe de inghitit pentru scotian. Incet-incet pare sa-si dea seama, ca este mai bine a da in minge fara a te gandi prea mult. Poate ca Murray nu are reverul sau agilitatea lui Novak Djokovic, cu al carui stil de joc se aseamana jocul lui cel mai mult dintre cei patru din fruntea clasamentului, dar cu siguranta, dupa parerea mea, are un joc mai inteligent si are si o intuitie mai buna . Privind prin acest aspect, Murray, daca-si ordoneaza mai mult gandurile, s-ar putea ca sezonul 2012 sa-i aduca primul lui titlu de Grand Slam.

As dori sa insist asupra unui alt lucru petrecut la masters-ul de la Shanghai. Exista un obicei, si anume acela, ca invingatorul turneului BRD Nastase Tiriac Trophy sa aibe mai departe rezultate frumoase in circuit. Prin performanta lui Florian Mayer de-al scoate din competitie pe Rafael Nadal, avem un nou exemplu care confirma acest obicei. Acest german, care a castigat anul acesta la Bucuresti, cu jocul lui atipic, cu reverul slice executat cu doua maini, cu voleul de rever executat cu doua maini si cu variatia de efecte folosite, incomodeaza extrem de mult orice adversar. Pe deasupra mai are si un serviciu extrem de bun, la executarea caruia, am observat ca Mayer isi foloseste poate mai mult mobilitatea incheieturii mainii, decat alti jucatori, adaugand atat mai mult efect, cat si mai multa putere loviturii.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Una peste alta, acest “popas” facut de ATP in Asia a fost interesant, frumos si exotic, ca de fiecare data. Urmeaza cateva turnee in Europa inaintea terminarii sezonului, cu mult asteptatul ATP World Tour Finals la Londra.

Tipsarevic(torios) pentru prima data

Postat in data de de catre
2

V-am mai zis eu si anul trecut, ca in momentul cand circuitul ATP ajunge in Asia, atmosfera este una aparte, speciala, un pic chiar misterioasa, iar meciurile curg un pic mai altfel. Kuala Lumpur, Bangkok, Tokyo, Beijing si Shanghai vor fi gazdele acestei parti fascinante din circuit.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Nimeni nu poate nega faptul, ca de cand Serbia a castigat Cupa Davis in 2010, jucatorii din aceasta tara fac lucruri uimitoare in circuit. Bineinteles, primul gand ne duce la Novak Djokovic, care in 2011 a cucerit 3 trofee de Grand Slam, dar un alt jucator, care intr-o forma buna este capabil sa bata orice jucator, Janko Tipsarevic a avut si el un sezon 2011 bun pana acum, si a reusit sa ridice in sfarsit primul lui trofeu ATP din cariera (dupa mai multe finale pierdute).

Iata, ca primul trofeu al acestui jucator extrem de darz, Janko Tipsarevic, vine tocmai in Kuala Lumpur, unde in finala a trecut de Marcos Baghdatis. Tipsarevic este un jucator special, are un joc placut ochiului, agresiv, dar care parca isi poate pierde dintr-un moment in altul concentrarea, iar tot ceea ce cladeste in timpul unui meci, il poate pierde extrem de rapid. Primul lui serviciu este aproape imparabil. Isi arunca mingea mult inainte, astfel acopera mai mult mingea, asa poate accentua mult forta loviturii. Are in bagajul tehnic si loviturile razante cu fileul, care il pun mai tot timpul in pozitie de atac. Fizic este bine pregatit, insa, nu mi se pare inca un jucator, care poate sa duca un meci intreg la acelas nivel. Totusi, el a fost pana acum singurul jucator din top 20, care nu a castigat pana acum nici un trofeu ATP, dar asta s-a schimbat la Kuala Lumpur anul acesta. Cum am mai spus, Tipsarevic poate sa invinga pe oricine, cand se afla intr-o forma buna,  asa ca nu m-ar mira sa castige si turnee mai mari in viitorul apropiat.

Ultima septembrie la BRD Nastase Tiriac Trophy

Postat in data de de catre
9

Ce zile de septembrie frumoase au spus ramas bun turneului BRD Nastase Tiriac Trophy, care se muta de anul viitor in luna aprilie, in plina perioada de zgura al sezonului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com.)

Florian Mayer devine si el castigatorul unui titlu ATP chiar la Bucuresti, cu ajutorul unui joc demn de un jucator de top 10 mondial (indraznesc sa spun). Rar se poate vedea un jucator, care poate varia jocul cum o faca germanul. Stilurile de joc, efectele folosite, si intensitatea loviturilor le schimba intr-un ritm ametitor, care fac ca un adversar sa nu-si prea poata construi un plan tactic impotriva lui inainte de meci.

De cand Andre Agassi s-a retras, n-am mai vazut pe cineva returnand servicii atat de agresiv si atat de plasat. Chiar daca nu sunt un mare fan al germanului, trebuie sa recunos, ca are un joc extrem de solid pe toate suprafetele. Remarc slice-ul lui de rever cu doua maini, care este atat de bine executat, incat chiar daca adversarul o returneaza, nu o poate returna agresiv. Toata gama de efecte folosita de german il ajuta mult pe acesta, care nu are o explozie foarte mare in lovituri. Totusi, cand doreste sa accelereze, il ajuta miscarea extrem de ampla mai ales pe forehand. Pablo Andujar pierde a doua finala consecutiva la Bucuresti, dar zic, ca are si el potential ca in viitor sa castige acest turneu. Anul trecut a fost invins de Juan Ignacio Chela, pe care anul acesta Andujar l-a invins in semifinale.

Per ansamblu a fost un turneu extrem de bun. Am fost impresionat de reverul cu o singura mana al unui alt jucator din semifinale, Filippo Volandri. Mai rar se poate vedea o lovitura atat de tehnica si atat de curata de rever cu o singura mana. Reverul top spin al italianului executat atat de curajos de fiecare data, a fost pentru mine o adevarata incantare de urmarit.

La anul, cand turneul se va desfasura inaintea Roland Garros-ului, ma astept la un turneu si mai tare, si sunt sigur ca vom urmarii meciuri, cum poate n-au mai fost demult in Bucuresti. O intrebare as avea pentru voi: ce jucatori ati dori sa vedeti  jucand in viitor la BRD Nastase Tiriac Trophy ?

 

Ieri BCR Open Romania, azi BRD Nastase Tiriac Trophy

Postat in data de de catre
9

Saptamana aceasta avem privilegiul de a vedea la Bucuresti, la Arenele BNR, un turneu pe zgura, din cadrul ATP World Tour 250 Series.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Acest turneu, care si-a schimbat denumirea din BCR Open Romania in BRD Nastase Tiriac Trophy, este prezent in calendarul ATP din anul 1993. De atunci multi jucatori celebrii au pasit pe zgura bucuresteana, printre castigatorii la simplu al turneului, numarandu-se de exemplu: Goran Ivanisevic (fost castigator la Wimbledon), Thomas Muster (fost castigator la Roland Garros), David Ferrer, Gilles Simon, si anul trecut Juan Ignacio Chela.

Chiar daca la simplu inca nu avem un castigator din tara, mentionez ca in anul 1998 Andrei Pavel si Gabriel Trifu au castigat la dublu BCR Open Romania.

Din 2012, acest turneu bucurestean se va muta in calendarul competitional, si se va desfasura in perioada de primavara al anului si nu in perioada de toamna al anului ca pana acum. Dupa cum am mai spus, dupa parerea mea, aceasta mutare va fi de bun augur, deoarece in acea perioada in care se va desfasura turneul de anul viitor, se desfasoara foarte multe turnee pe zgura, fiind totodata perioada in care se face pregatirea jucatorilor pentru celebrul Grand Slam pe zgura, Roland Garros. Si pana acum am putut vedea la lucru jucatori celebrii din lumea tenisului, dar anticipez, ca de la anul numarul acestora pe tablou se va marii semnificativ.

Cincinnati cu domiciliul stabil

Postat in data de de catre
Raspunde

Abia a inceput turneul masters de la Cincinnati si deja fanii lui Roger Federer au si avut emotii. Si nici nu este de mirare, deoarece elvetianul deja in primul lui meci la acest  turneu a avut un adversar tare de tot, Juan Martin Del Potro.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Federer a recunoscut, ca una dintre cele mai dureroase sale infrangeri din cariera i-a fost administrata chiar de catre argentinian, in finala US Open-ului din 2009, unde elvetianul a fost atat de aproape de victorie, asa ca acest meci a fost prilejul unei “revanse”. De aceasta data Federer a reusit sa dejoace planul lui Del Potro cu trasoare destul de plate trimise dintr-un unghi in altul al terenului de catre argentinian. Nefiind deranjat prea mult de loviturile lui Del Potro, Federer a reusit sa impuna un ritm, prin care sa-l miste mult pe argentinian, pentru a-l forta pe acesta sa loveasca din miscare si astfel de a reduce din agresivitatea loviturilor acestuia. Ceea ce am observat interesant, este ca Federer a incercat mai mult sa apese loviturile de slice, oferind loviturii o doza mai mare de agresivitate.

Fara indoiala acest meci a fost capul de afis al inceputului acestui turneu. Un turneu, dealtfel, cu o traditie extrem de bogata. Este cel mai vechi turneu din Statele Unite, care se desfasoara in continuare in orasul de nastere al sau. Turneul de la Cincinnati face parte din turneele US Open Series, si este interesant faptul ca la inceputurile lui s-a jucat pe zgura, mai apoi din 1979 s-a trecut pe suprafata hard.Turneul se desfasoara intr-o baza extrem de cocheta, numita Lindner Family Tennis Center, si eu zic, ca in saptamana aceasta ne va da posibilitatea sa vedem un tenis extrem de frumos atat la baieti cat si la fete.

Unde sunt nr.2, 3, 4 ?

Postat in data de de catre
2

Suntem in saptamana masters-ului ATP de la Montreal, unde se intampla lucruri cam ciudate inca de la inceput.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Vorbesc de lucruri ciudate, pentru ca inafara de noul nr.1 mondial, Novak Djokovic (care dealtfel si el s-a chinuit in meciul lui de debut cu Nikolay Davydenko, revenind de la 1-4 in primul set), ceilalti jucatori din careul de asi al circuitului masculin n-au aratat jocul pe care-l asteptam.

Cum spuneam, chiar si Novak Djokovic a avut destul de multe ezitari in meciul cu Nikolay Davydenko, impunandu-se pana la urma cu 7-5, 6-1. Rafael Nadal a si parasit deja turneul de la Montreal din primul sau meci, impotriva lui Ivan Dodig, unde croatul s-a impus dupa ce Nadal a luat primul set cu 6-1, scorul final fiind 1-6, 7-6, 7-6 pentru Dodig. Roger Federer chiar daca a mers mai departe, nici el nu a aratat un joc prea bun in meciul cu noua vedeta canadiana Vasek Pospisil (care a trecut cu un tur mai devreme de Juan Ignacio Chela). Desi s-a vorbit mult de acest Pospisil, pe mine nu m-a convins inca. Loviturile lui sunt inca destul de haotice, executate parca fara un plan tactic solid. Chiar daca Federer a fost mult de tot sub nivelul lui obisnuit, canadianul nu a putut face fata. Un sfat pe care l-as da oricarui jucator dupa acest meci ar fi: sa nu-l ataci pe Federer pe forehand, cand ai o mare parte din teren descoperit !

Al patrulea jucator al lumii Andy Murray a avut si el o prestatie destul de modesta, fata de ceea ce ma asteptam in meciul lui cu Kevin Anderson. Procentajul lui la primul serviciu in meciul acesta nu a atins nici macar 50%. Se pare, ca acea forma extrem de slaba de dupa pierderea finalei de la Australian Open se prelungeste (asa cum am anticipat). Murray astfel paraseste si el turneul deja dupa primul meci disputat. Pacat, pentru ca la sfarsitul anului trecut Murray a aratat ca poate fi nu numai un antidot pentru jocul adversarilor, ci si un jucator de atac veritabil.

Iata, ca acest masters ofera prilejul, ca si alti jucatori, mai putin cunoscuti sa se ridice la un nivel mai inalt. Acum, depinde si de acesti jucatori, daca pot sa se ridice la nivelul la care vor ei.

Serena in misiunea Stanford

Postat in data de de catre
3

Imi era dor in circuitul feminin WTA de surorile Williams. Mai ales dupa acea indelungata absenta a lor din circuit, mi-a parut extrem de bine sa le revad. Putine jucatoare sunt, care sa joace atat de direct, atat de agresiv. Serena Williams a oferit un tenis la turneul de la Stanford, cum nu am mai vazut demult, dar care mi-ar face placere sa-l vad mai des in circuit.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Atata determinare in jocul Serenei, la doar al treilea ei turneu de la revenire, este extrem de placut de vazut. Acel joc al ei direct, cu multe mingi decisive, cu atitudine agresiva i-a adus fara probleme (zic eu) titlul, chiar daca a trecut de jucatoare, ca Maria Kirilenko, Maria Sharapova (6-1,6-3), Sabine Lisicki (6-1,6-2) si Marion Bartoli. Atat serviciul, cat si returul au functionat la cote foarte inalte. In meciul cu Sharapova a returnat serviciile rusoacei pulverizator, facandu-si meciul destul de usor. Nici macar Sabine Lisicki, cea care mi-a lasat o impresie extrem de buna la Wimbledon cu jocul ei in cros scurt si cu miscarea la serviciu atat de naturala, “nu a putut misca pe teren” in fata Serenei. Jucatoarea americana a castigat titlul la Stanford, intr-un mod atat de convingator, incat ma face sa spun, ca daca joaca asa multipla campioana de Grand Slam si la apropiatul US Open, nu prea vad cine sa-i stea in calea titlului.

La Umag, in turneul masculin ATP, Alexandr Dolgopolov in sfarsit a castigat primul sau titlu. Multi asteptau deja de mult timp de la aceasta tanara speranta sa ridice primul sau trofeu. Ceea ce-mi place extrem de mult la acest jucator, este ca in ciuda varstei foarte fragede joaca un tenis extrem de matur tactic. Gaseste foate inteligent in jocul adversarului punctele mai slabe pe care le poate exploata. Dupa ce in sezonul de zgura si cel de iarba evolutiile lui au lasat un pic de dorit, iata ca  turneul de zgura croat i-a adus primul sau titlu chiar inaintea intoarcerii pe suprafata hard.