(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mardy Fish parca prinde aripi in aceasta perioada. Atat anul trecut, cat si anul acesta are rezultate extrem de bune in perioada US Open Series. Sa nu uitam, ca anul trecut a fost la un pas sa castige mastersul de la Cincinnati.

Si in aceasta saptamana la Los Angeles joaca extrem de bine. Ca fapt divers mentionez, ca locatia acestui turneu a fost construit pentru a gazdui Olimpiada din 1984.

Dupa cum spuneam, jucatorii americani joaca extrem de bine in general in aceasta perioada. De exemplu, Michael Russell l-a invins pe mai celebrul jucator rus Dmitry Tursunov. Tanara speranta americana, Ryan Harrison a ajuns in top 100, dupa ce a ajuns in semifinale saptamana trecuta la Atlanta. Interesant este, ca in acea semifinala a jucat chiar impotriva lui Mardy Fish, iar in aceasta saptamana la Los Angeles tot in semifinale va juca tot impotriva lui Mardy Fish. Ca un alt exemplu al bunelor rezultate ale americanilor, finala turneului de la Atlanta, atat anul trecut, cat si anul acesta a fost disputat intre doi americani Mardy Fish si John Isner.

Tot in aceasta saptamana in schimb, spaniolii, mai bine zis “armata spaniola de jucatori” se afla la alte doua turnee, care se desfasoara pe zgura lor pretioasa, si cam monopolizeaza aceste turnee. Este vorba despre turneul de la Gstaad (unde Victor Hanescu a castigat in 2008) si turneul de la Umag. Forta jucatorilor spanioli este una incredibila, de exemplu Nicolas Almagro, care in 2011 este jucatorul cu cele mai multe victorii pe zgura, a castigat intr-o zi doua meciuri pentru a ajunge in semifinale la Gstaad. Prima data a incheiat meciul cu Jarkko Nieminen, mai tarziu l-a invins si pe conationalul sau Feliciano Lopez. Nu mai este mult pana cand si “armata spaniola” se va muta pe hard, deoarece incep cele doua masters-uri dinaintea US Open-ului, cele de la Montreal si Cincinnati.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Turneul pe zgura de la Hamburg cu celebra sa istorie, cu traditia lui si cu extrem de frumosul centru de tenis numit Am Rothenbaum, nu numai ca nu mai este un turneu masters, dar a si fost mutat perioada lui de desfasurare din perioada dinaintea Roland Garros-ului, cand cei mai multi jucatori joaca pe zgura, intr-o perioada, cand deja incep pregatirile pentru US Open si cand deja jucatorii incep sa aleaga mai mult turneele pe hard, pentru o pregatire mai buna pentru sezonul de hard american.

Eu nu stiu cauzele acestei schimbari drastice. In orice caz, turneul de la Hamburg nu mai este ce a fost. Totusi, chiar si asa nivelul tenisului a ramas extrem de ridicat. Gilles Simon, un jucator care dupa parerea mea este unul dintre cei mai vicleni jucatori din circuit, a reusit sa-l invinga pe Nicolas Almagro, care are unul din cele mai frumoase lovituri de rever din circuit. Simon este tipul de jucator, care “isi adoarme” adversarul cu lovituri destul de plate si nu foarte puternice. Joaca un joc clasic de “stanga-dreapta”, fara a forta lovituri decisive de multe ori, care induc adversarul de foarte multe ori in eroare, facand-ul sa creada ca “il are la mana pe francez”. Simon, datorita bunei deplasari in teren, si schimbarii permanente a directiei mingii, macina incet-incet opozitia adversarului, si daca adversarul nu reuseste sa rupa ritmul francezului, este foarte probabil sa iasa invins de pe teren. Lui Gilles i-au cam lipsit rezultatele mari in ultima vreme, dar se pare ca tinde din nou spre a revenii printre cei mai buni jucatori din circuit.

Dupa cum ziceam, au inceput deja si turneele US Open Series, pe hard, unde jucatorii se acomodeaza din nou cu suprafata de joc iute. Primul astfel de turneu a fost la Atlanta, unde finala de anul acesta i-a avut finalisti pe aceeasi jucatori ca si anul trecut, Mardy Fish si John Isner, iar castigatorul de anul trecut a fost si castigatorul de anul acesta Mardy Fish. Mardy anul acesta a trebuit sa salveze chiar si mingi de meci pentru a putea sa se impuna in final. Mie imi place acest jucator, pentru ca inafara de serviciul sau bun, are si voleu extrem de bun. Este un jucator care are jocul croit pentru asemenea suprafata, cu un joc rapid si agresiv. Acum, ca au inceput si turneele pe cimentul american, sunt curios cum va evolua in perioada imediat urmatoare.

Totusi, apropo de “semne”, nu demult am discutat despre un tanar jucator pe nume Lukas Lacko, care ince, incet ziceam ca va ajunge foarte sus, a dat inca un “semn” prin care incepe sa confirme spusele mele de mai demult, adica la turneul de la Atlanta a reusit sa-l invinga pe australianul Lleyton Hewitt in numai doua seturi, 6-4, 6-2.

Un alt apropo, de aceasta data apropo de turneul de la Atlanta, Mardy Fish reuseste sa ridice trofeul turneului de la Atlanta, dupa ce a trecut in trei seturi (setul trei castigat la tie break) de compatriotul sau american John Isner, care se pare ca a prins gustul meciurilor lungi, dupa ce a batut recordul  la Wimbledon cu cel mai lung meci de tenis,  avand in decursul turneului un alt meci extrem de lung.

Am ales acest moment sa scriu cate ceva despre acest jucator din cauza ca a reusit sa ajunga in sferturile de finala a turneului de la Atlanta si are sanse bune sa merga si mai in varf. A atinge sferturile de finala a unui turneu ATP este ceva extraordinar sub prisma aspectului peste ce accidentare a trecut cu ceva timp in urma, si cat timp a lipsit din circuit.

Taylor Dent are turnee castigate si are in momentul actual cel mai puternic serviciu executat vreodata la Wimbledon (record stabilit la editia de anul acesta). Dar nu despre palmaresul sau doresc sa vorbesc acum, ci despre faptul enuntat in titlu cum ca ar fi cuprins de tenis. Taylor este cuprins de tenis din mai multe motive din care amintesc ca este fiul celebrului Phil Dent, finalistul Australian Openului din 1974, mama lui, la randul ei este finalista la dublu a unei editii a US Openului, fratele sau vitreg, la randul sau si-a facut prezenta in circuitul ATP, iar sotia lui este Jennifer Hopkins, care a concurat in circuitul feminin WTA, plus din 2002 este primul castigator al unui turneu ATP, care are un tata castigator de turneu ATP.