Tag Archives: atitudine

Aproape optim in optimi

Postat in data de de catre
7

Nu stiu voi ce ziceti, dar eu  am fost impresionat de parcursul lui Lleyton Hewitt la actuala editie al Australian Open-ului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mi-a parut bine, ca-l vad pe Lleyton, fostul lider mondial si castigator a doua turnee de Mare Slem (US Open si Wimbledon) din nou intr-o optime de finala de turneu de Grand Slam. Chiar daca a pierdut in fata actualului lider mondial Novak Djokovic, pot sa zic, ca australianul a avut un parcurs frumos in acest turneu.

M-a impresionat mai cu seama meciul lui castigat impotriva lui Milos Raonic. Tanarul Raonic cu un serviciu demolator l-a intalnit pe jucatorul cu poate cel mai bun retur din lume, Hewitt. Atitudinea agresiva, super concentrata al lui Hewitt, imi amintea acea finala de la US Open cu aproximativ un deceniu in urma, unde australianul (in acea vreme foarte tanar) invingea un alt jucator cu un serviciu stelar, Pete Sampras. Bineinteles, pe Raonic nu-l compar cu Sampras, dar mi-a venit in minte acea finala, unde Hewitt a castigat primul lui titlu de Grand Slam. Am fost fanul lui Pete, dar i-am admirat intotdeauna si daruirea totala al australianului.

Inca Lleyton are potentialul de a reveni intre jucatorii din varful clasamentului daca va fi ocolit de  accidentari, si daca va putea aduna cateva parcursuri bune la urmatoarele turnee. Pe aceste eventuale parcursuri bune ar putea cladi o revenire intre cei mai buni jucatori din lume. Returul lui de serviciu este inca unul extraordinar, loviturile si atitudinea lui au ramas agresive, piciorele inca-l ajuta, asa ca, eu zic, ca vom mai vedea multe meciuri frumoase cu el. Voi ce ziceti ?

Sweet destroyer Sharapova

Postat in data de de catre
8

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Nu mai sunt multe minute pana la finala feminina de la Wimbledon 2011, asa ca ma gandeam, sa scriu cateva randuri despre jucatoarea, care pare favorita, care a avut tot turneul atitudinea unei campioane si jocul agresiv asemeni unui distrugator rus, Maria Sharapova.

Nick Bollettieri (care a format-o ca jucatoare pe Sharapova) probabil zambeste din nou, vazand jocul Mariei. Iar jucatoarea rusa poate avea, peste putin timp, din nou acel zambet cuceritor, pe care l-a avut la Wimbledon-ul din 2004, la 17 ani, cand a castigat acest turneu.

Atat de dominanta a fost intreg turneul, incat mi-e greu sa cred, ca Petra Kvitova va reusi s-o opreasca in finala. Jocul ei seamana cu un lansator de rachete. Practic, a atacat tot timpul, adversarele ei pana-si dadeau seama ce se intampla ea aproape castigase deja. Daca-i functiona si serviciul, cum ii functioneaza jocul de pe teren, castiga multe seturi la zero in acest turneu. Atat lovitura de dreapta cat si reverul au funtionat asemeni unor torpile reci, care si-au atins de cele mai multe ori foarte precis tinta. Voleurile au fost tot la fel de puternice si curate. Eu spun, ca aceasta jucatoare nu vrea sa cunoasca apararea, ea vrea sa atace din orice pozitie. “She’s born with it”. :)

Singurul aspect din jocul ei, care ridica intrebari (cel putin pentru mine), este serviciul ei, care altadata a fost la fel de precis ca tot jocul ei, iar acum este un pic mai ezitant, care a dus de cateva ori la pierderea serviciului de catre ea prea usor. Daca isi ridica nivelul serviciului, si daca jocul ii va functiona ca pana acum, nu numai ca va castiga Wimbledon-ul, ci va ajunge in curand din nou nr.1 in lume.

Cazi, te ridici si castigi !

Postat in data de de catre
15

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Revenirea Sharapovei, despre care vorbeam si pe care am prevazut-o cu ceva timp in urma :) , iata ca s-a infaptuit. Maria Sharapova a castigat, poate, cel mai important titlu pe zgura din cariera ei la Roma. Astfel, cu atat de putin timp ramas pana la Roland Garros, devine favorita la castigarea titlului parizian.

Modul in care a castigat acest titlu, este unul care cere respect. Aici ma refer la atitudinea, concentrarea si daruirea ei de pe teren. In meciul din semifinale cu Caroline Wozniacki, la o minge, Sharapova dezechilibrandu-se a cazut intr-un mod in care, ma gandesc, ca multe jucatoare n-ar mai fi continuat meciul. Dar rusoaica s-a ridicat, n-a schitat nici o grimasa, nici un gest de durere, nici macar nu s-a straduit prea mult sa stearga de pe rochia ei zgura ramasa, si a continuat jocul impunandu-se la sfarsit. In finala a invins-o pe Samantha Stosur, dar nu neaparat numele mari de care a trecut sunt cel mai important lucru de retinut, ci jocul ei din nou razant cu fileul, hotarat si extrem-extrem de agresiv si precis. Imi place acest joc al ei cu “initiativa rece”, care prabusesc adversarele atat fizic, cat si psihic.