Agresivitate in mai multe feluri

Aproape de finalul saptamanii intai al Grand Slam-ului australian, meciuri mari de tot urmeaza sa se dispute, dat fiind faptul, ca foarte putini mari favoriti sau favorite au pierdut pana acum.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

De mai multe ori, poate chiar cu fiecare ocazie, mi-am exprimat admiratia pentru tenisul agresiv, pentru tenisul inventiv, pentru reverul cu o singura mana. In turul trei de la Australian Open, mi-a fost dat sa vad un nou meci exceptional, in care un astfel de jucator, care practica tenisul care-mi place, pe nume Feliciano Lopez, a reusit sa invinga tanara speranta americana, John Isner.

Paradoxal, spaniolii in marea lor majoritate prefera zgura, prefera jocul din spatele terenului cu raliuri lungi si folosesc reverul cu doua maini. O fi si Feliciano spaniol, dar are un joc total diferit. Este printre putinii care mai practica un joc de serviciu-voleu frumos, agresiv cu lovituri poate mai plate, cu un rever cu o singura mana de toata frumusetea si cu paleta larga de executii tehnice de pe orice parte al terenului. Isner, eu zic, ca face parte din acel grup de jucatori tineri, despre care vorbeam intr-un articol recent, care deocamdata nu ma impresioneaza decat la capitolul serviciu, lovituri tari din spatele terenului si ambitie. Isner  a intalnit in persoana lui Feliciano Lopez un jucator, care il supune sa execute mai multe tipuri de lovituri decat un jucator tipic din spatele terenului, iar asta l-a scos din zona lui de confort, si implicit l-a scos din ritmul schimburilor atat de necesar lui. Apropo de agresivitate, sa trec un pic la tabloul feminin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Victoria Azarenka pare foarte nerabdatoare sa castige primul ei trofeu de Grand Slam. Impresioneaza de la inceputul acestui sezon, nici nu este de mirare ca in primele ei doua meciuri de la Openul Australian a castigat cu acelas scor categoric de 6-1, 6-0, impotriva lui Heather Watson si Casey Dellacqua. Desi, sunt de parere, ca jocul agresiv al Victoriei inca trebuie dezvoltat pentru a castiga un turneu de asemenea nivel, trebuie sa spun, ca-mi place extrem de mult cum transforma aceasta jucatoare apararea in atac. Ea este capabila cu o singura lovitura sa transforme defensiva in atac datorita faptului, ca sta bine in teren. Azarenka se avanta foarte frumos si furibund in atac, dar aceste atacuri mi se par cateodata mai putin gandite decat ar putea fi, poate mult prea instinctuale. Se vede in atitudinea ei cat de nerabdatoare este sa castige si ea un astfel de turneu.

 

 

Smash it !

Este vara, este caldura, este energie, asa ca azi voi scrie despre o lovitura plina de energie: Smash-ul. Smash-ul este o lovitura agresiva, care se loveste cu intentia (de obicei) de a termina punctul (de multe ori ca raspuns al unui lob al adversarului), care are punctul de lovire deasupra capului si se aseamana cu serviciul, doar ca se loveste din interiorul terenului.

Priza la aceasta lovitura poate fi atat priza continentala, cat si priza estica (eastern forehand grip). Cu priza continentala, sau cum i se mai spune “priza ciocan” se castiga la capitolul putere, iar cu priza estica se castiga la capitolul efect. Mingea se loveste deasupra capului sau un pic mai din spatele ei cu bratul de lovire in maxima extensie in momentul lovirii, pentru ca centrul de greutate sa fie in fata. De aceea ajustarea pasilor este foarte importanta, si se face cu pasi mici. Pozitionarea trebuie sa fie laterala, iar greutatea va fi lasata pe piciorul din spate. Pentru gasirea mai usoara al punctului ideal de lovire, mana in care nu este racheta ajuta prin intinderea ei spre mingea care este in aer inainte de lovire.

Sunt doua moduri de a lovi un smash, si anume smash-ul care se loveste fara ca mingea sa fie lasata sa cada, si  smash-ul care se loveste dupa ce mingea a fost lasata sa cada.  De exemplu, un lob, care se poate lovi inaintea liniei de serviciu este mai bine sa fie lovit fara ca mingea sa cada, pentru ca pozitia jucatorului este indeajuns de buna pentru a lovi precis, iar un lob care se poate lovi doar dupa linia de serviciu sa fie lovit dupa ce mingea a cazut, pentru o mai mare siguranta, o pozitionare mai buna si o lovitura mai sigura.

Pete Sampras a uimit lumea cu celebrele lui lovituri de smash si celebrele lui lovituri de smash din saritura. Aceste lovituri de smash din saritura, care sunt numite si slam dunk, ii dau acestei lovituri atat un plus de agresivitate, cat si unghiuri mai variate pentru plasamentul loviturii, deoarece se loveste dintr-un punct mai inalt. Un alt jucator pe care il putem vedea executand smash-uri spectaculoase si chiar si slam dunk-uri este Roger Federer, care executa extrem de bine si lovitura de smash din saritura cu reverul. Aceste lovituri necesita un imens talent si se pot vedea in cea mai frumoasa forma a lor la jucatorii cei mai talentati.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Sweet destroyer Sharapova

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Nu mai sunt multe minute pana la finala feminina de la Wimbledon 2011, asa ca ma gandeam, sa scriu cateva randuri despre jucatoarea, care pare favorita, care a avut tot turneul atitudinea unei campioane si jocul agresiv asemeni unui distrugator rus, Maria Sharapova.

Nick Bollettieri (care a format-o ca jucatoare pe Sharapova) probabil zambeste din nou, vazand jocul Mariei. Iar jucatoarea rusa poate avea, peste putin timp, din nou acel zambet cuceritor, pe care l-a avut la Wimbledon-ul din 2004, la 17 ani, cand a castigat acest turneu.

Atat de dominanta a fost intreg turneul, incat mi-e greu sa cred, ca Petra Kvitova va reusi s-o opreasca in finala. Jocul ei seamana cu un lansator de rachete. Practic, a atacat tot timpul, adversarele ei pana-si dadeau seama ce se intampla ea aproape castigase deja. Daca-i functiona si serviciul, cum ii functioneaza jocul de pe teren, castiga multe seturi la zero in acest turneu. Atat lovitura de dreapta cat si reverul au funtionat asemeni unor torpile reci, care si-au atins de cele mai multe ori foarte precis tinta. Voleurile au fost tot la fel de puternice si curate. Eu spun, ca aceasta jucatoare nu vrea sa cunoasca apararea, ea vrea sa atace din orice pozitie. “She’s born with it”. :)

Singurul aspect din jocul ei, care ridica intrebari (cel putin pentru mine), este serviciul ei, care altadata a fost la fel de precis ca tot jocul ei, iar acum este un pic mai ezitant, care a dus de cateva ori la pierderea serviciului de catre ea prea usor. Daca isi ridica nivelul serviciului, si daca jocul ii va functiona ca pana acum, nu numai ca va castiga Wimbledon-ul, ci va ajunge in curand din nou nr.1 in lume.

Cazi, te ridici si castigi !

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Revenirea Sharapovei, despre care vorbeam si pe care am prevazut-o cu ceva timp in urma :) , iata ca s-a infaptuit. Maria Sharapova a castigat, poate, cel mai important titlu pe zgura din cariera ei la Roma. Astfel, cu atat de putin timp ramas pana la Roland Garros, devine favorita la castigarea titlului parizian.

Modul in care a castigat acest titlu, este unul care cere respect. Aici ma refer la atitudinea, concentrarea si daruirea ei de pe teren. In meciul din semifinale cu Caroline Wozniacki, la o minge, Sharapova dezechilibrandu-se a cazut intr-un mod in care, ma gandesc, ca multe jucatoare n-ar mai fi continuat meciul. Dar rusoaica s-a ridicat, n-a schitat nici o grimasa, nici un gest de durere, nici macar nu s-a straduit prea mult sa stearga de pe rochia ei zgura ramasa, si a continuat jocul impunandu-se la sfarsit. In finala a invins-o pe Samantha Stosur, dar nu neaparat numele mari de care a trecut sunt cel mai important lucru de retinut, ci jocul ei din nou razant cu fileul, hotarat si extrem-extrem de agresiv si precis. Imi place acest joc al ei cu “initiativa rece”, care prabusesc adversarele atat fizic, cat si psihic.