Sorana Cirstea facand pereche cu Anabel Medina Garrigues, reuseste la dublu ce nu a reusit la simplu la Estoril, si anume sa castige titlul. Intr-o zi cu foarte multa ploaie, o ploaie, a carei prezenta a impins jucarea finalei pe un teren de zgura aflata  intr-o intr-o sala.

Apropo de ploaie si de prezenta ei nu a scapat nici Bucurestiul, decalandu-se inceputul meciului din Cupa Davis al lui Victor Hanescu cu Sergiy Stakhovsky.  Cu intarzierea meciului sporea si suspansul in jurul posibilitatii aducerii punctului decisiv de catre Victor pentru a atinge barajului care poate sa ne trimita in grupa mondiala a acestei competitii. Pana la urma Hanescu cu un joc “la obiect”, imbinand eleganta cu forta si alternand loviturile lui lungi in lung de linie mai  cu lovituri de finete si cu retururi de servicii extrem de inteligente si incomode pentru adversar, in trei seturi ne-a adus ce am dorit. Stakhovsky a incercat sa impune un ritm mai fragmentat cu scurte foarte multe aruncate, dar Victor a stiut sa contracareze jocul ucrainianului pigmentand jocul printre altele cu prestatia lui de la fileu. In partea a doua a meciului Hanescu a reusit sa-l plimbe pe jucatorul ucrainian unde a vrut el, in mai toate colturile terenului, impunand un ritm “dizolvant”, de la lovituri razante in forta pana la scurta si cotrepieduri care incetul cu incetul a reusit sa “dizolve opozitia ucrainianului.

Trebuie sa mai aduc aminte si de dublul Hanescu Tecau, in care sub imboldul ultimelor rezultate de exceptie Horia Tecau a reusit dirijeze jocul, si-a valorificat  jocul intr-un joc in care aportul integrant al lui Hanescu (remarc in special jocul sau de la fileu), a fost decisiva obtinerii punctului oferit de cea de a doua zi a intalnirii. Sunt curios daca vom trece de acest baraj sau ramanem in “apele mai volburate” ale acestei competitii.