Serviciu-voleu – uitat ?
Ma gandeam de ceva vreme, de ce vedem atat de putin serviciu-voleu astazi in tenis. Unii arunca explicatia ca in tenisul “modern” sunt asa de buni pasatori, incat rareori te poti apropia de plasa fara sa fi pasat. Eu personal nu sunt de acord cu aceasta explicatie motivand ca tot asa, cum s-au dezvoltat “pasatorii” (de regula acestia fiind jucatori de pe fundul terenului), asa s-a dezvoltat si jocul de atac, agresiv, efectuat in apropierea fileului. Alta “mancare de peste” este ca in tenis in ultima vreme s-a pus accentul pe siguranta defensivei in primul rand si dupa aceea pe atac, pentru o mai putina expunere in fata riscului de a pierde. Tot asa este adevarat ca jocul la fileu necesita o fantezie si indemanare aparte, cu fineturi, si abilitatea de a improviza a unui jucator, cu o paleta mai “colorata de lovituri”, decat a unui jucator care sta la cutie, robotizat, si care da in minge cat mai tare si cu efect, daca este posibil.
In orice caz chiar daca acest stil de joc are ca prim factor serviciul bun, un joc agresiv se poate initia chiar si dupa un serviciu acceptabil, urmand cu atacarea returului (daca se poate)
sau atacarea a unei alte lovituri al adversarului in asa fel incat sa se poata urca la fileu. Bineinteles, doza de risc este mare, dar si doza de castig este mai mult decat tentanta. Oricum, poate nu se mai accepta aceasta doza de risc, ca in anii trecuti, dar neuitati ai tenisului, din cauza neincrederii a jucatorului in propria mana si in propriile posibilitati.
Doresc sa mai vad si copii incercand la antrenamente acest stil de joc, exersand nu numai loviturile tipice unui jucator de pe fundul terenului, de multe ori enervante, ci si lovituri mai “colorate”, care sa puna in valoare si sa arate posibilitatile date de racheta , minge si teren in toata splendoarea lor.
18 februarie, 2010 la 8:17 pm
Traiasca Sergio Tachinni