Rafael Nadal “a expus” jocul sau excelent tot sezonul pe zgura, culminand cu succesul de la Roland Garros. In finala l-a invins pe suedezul Robin Soderling, cel care anul trecut l-a scos din cursa. Doresc sa mentionez, ca fapt divers ca este interesant faptul ca in 2009 Soderling l-a batut pe Nadal si a pierdut cu Federer, iar anul acesta l-a batut pe Federer si a pierdut in fata lui Nadal.

Nadal a pus in scena un joc agresiv “inchegat” si cu serviciu extrem de bun, nici nu mai vorbesc de loviturile biciuite in stilul caracteristic. Loviturile lui Rafa parca au facut “gauri mari in blindajul consistentei” suedezului. Miscarea din teren fenomenala si ajungerea la mingi aproape imposibile a fost parca alimentata de aerul parizian inspirat, atat de indragit de spaniol. Soderling din nou finalist la acest turneu de Grand Slam, in finala mi-a lasat impresia ca putea face mai mult, atat la agresivitate in general cat si in incercarea mai rapida de finalizare a punctelor in particular, si la fel la serviciu. Mingile de break, care au cam fost in acest meci, neconcretizate de Soderling au fost si ele un factor care au dus la rezultatul final. Ma cam tot intreb acum ce s-ar intampla (si nu ce s-ar fi putut intampla), daca cineva ar ataca loviturile acelea ale lui Nadal care sar asa de inalt, la putin timp dupa impactul cu solul, si nu ar lasa ca mingea sa se inalte asa de mult ? Ar fi greu, dar ma intreb din nou, ce s-ar intampla, sau ce raspuns ar da Nadal la un joc de serviciu-voleu, chiar si pe zgura, avand la baza sau punct de plecare pregatitoare demivoleurile agresive ?