Reverul, doua modalitati, un singur scop
Vroiam sa deschid acest subiect pentru ca reverul in tenis a dus si la dezvoltarea a doua teorii cu privire la executarea acestuia. Acum nu doresc sa discut despre tipurile reverului, despre asta voi aminti cu alta ocazie, acum voi vorbi strict despre reverul cu o singura mana si reverul cu doua maini, ca modalitati de lovire.
Probabil sunt subiectiv cand imi exprim parerea despre superioritatea reverului executat cu o singura mana, argumentand cu fluiditatea, naturaletea, eleganta si poate in primul rand cu tehnicitatea loviturii. Poate pentru unii, este mult mai convenabil a lovi cu doua maini, nu neg asta, poate pentru acestia, intr-o balanta, avantajele atarna in partea lovirii reverului cu doua maini. Chiar initiez o conversatie pe fondul argumentelor asupra acestei teme.
Sunt campioni care folosesc reverul cu o singura mana si campioni care folosesc reverul cu doua maini, dar mi se pare ca cei care folosesc reverul cu o singura mana joaca sau au jucat un tenis mai tehnic, mai bogat, mai variat, si parca si numarul acestor campioni a fost mai mare, aici amintesc de Roger Federer, Pete Sampras, Ilie Nastase, Edberg, Becker. Nu imi inchei aceste randuri fara cativa campioni cu reverul cu doua maini, Bjorn Borg, Jimmy Connors, Marat Safin, Marcelo Rios.
18 ianuarie, 2010 la 11:21 pm
De dragul unora sa nu il uiti pe Rafael Nadal cand vorbesti despre campionii reverului cu doua maini
22 martie, 2010 la 8:12 pm
Multumesc pentru un blog interesant
22 martie, 2010 la 8:45 pm
Cu mare placere, si apropo, placerea e de partea mea ca pot oferi ceva placut vizitatorilor