Let’s start it !

Uite, ca incepe un nou an, un nou sezon, cu sperante noi si vechi, cu planuri, cu optimismul natural si cu bucuria ca am mai apucat inca un an.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Ce poate fi mai frumos, decat un inceput de an cu un turneu in care se intrec echipe formate dintr-un jucator si dintr-o jucatoare, care joaca atat la simplu cat si impreuna la dublu mixt ? Este vorba despre Cupa Hopman, care se disputa anual in Australia, locul lui de desfasurare fiind Perth, iar locatia turneului fiind situat in Burswood Dome din celebrul Burswood Entertainment Complex. Eu am numit-o “Un Altfel De Cupa Davis”, deoarece este o intrecere inter-tari, care se disputa sub semnul ITF (International Tennis Federation).

Sa amintesc faptul, ca acest turneu a fost numit dupa celebrul Harry Hopman, care a fost unul dintre cei mai de seama jucatori si unul din cei mai de seama antrenori din Australia. Lucy Hopman, a doua sotie al lui Harry, viziteaza anual turneul, venind tocmai din Statele Unite Ale Americii, iar atasarea fanilor de ea se observa si datorita numelui pe care l-au dat acesteia, “Queen Of The Cup“.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Nu demult am aflat, ca Andy Murray va fi antrenat de  celebrul Ivan Lendl. Nu prea stiu despre detaliile acestei decizii al scotianului, dar mi se pare, ca aceasta colaborare va fi extrem de interesanta. Mai ales, ca acest sezon pare ca va fi mai interesant ca anterioarele, deorece cei patru jucatori din fata clasamentului Novak Djokovic, Rafael Nadal, Roger Federer si  Andy Murray, au parca o ambitie in plus pentru a demonstra. Am  spus mereu, ca dupa parerea mea, Andy are cele mai mari sanse sa castige primul lui turneu de Grand Slam la Australian Open, datorita suprafetei de joc, care nefiind nici prea rapida nici prea lenta, i se potriveste de minune. Dar poate va fi si mai greu pentru el, deoarece Djokovic joaca stelar in ultima vreme, Nadal este ca un leu ranit, dupa infrangerile repetate in fata sarbului anul trecut, iar Federer doreste sa demonstreze, ca mai poate fi elvetianul dominator care a fost. Va fi interesant sa vedem ce se va intampla chiar din in saptamana care deschide acest sezon, cand disputa trei turnee ATP (Association Of Tennis Professionals), la Doha, la Brisbane si la Chennai, care ne pot da cateva indicii cu privire la cum  vor evolua lucrurile in acest an.

 

Este si va fi

Dupa teme de tehnica, tactica, echipamente, academii de tenis, legende, etc., etc., iata, ca a venit momentul unui altfel de articol.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Sunt extrem de bucuros, ca dupa aproape doi ani, de cand exista acest blog, incet-incet devine ceea ce am visat la inceput sa devina, si anume un Senat al Tenisului. Pe aceasta cale, doresc sa multumesc celor care vizitati acest blog, si multumesc pentru parerile exprimate si pentru sugestii.  Imi pare nespus de bine, ca in tabara vizitatorilor care-si exprima opiniile prin comentarii la temele dezbatute, se regasesc reprezentanti ai ambelor sexe. Totodata un alt lucru, care ma bucura la sfarsit de an 2011, este ca se leaga conversatii intre mine si voi si chiar si intre voi, ceea ce, prin diversitatea opiniilor duce la o mai ampla perspectiva al subiectelor.

Am spus inca acum doi ani, ca voi fi subiectiv (ceea ce nici nu am dorit sa ascund), cand scriu un articol, pentru ca asa este corect sa-mi expun ideile. Dar prin opiniile voastre, puteti sa-mi spuneti daca cu privire la ceea ce am scris eu aveti alta viziune. Doresc sa REMARC calitatea comentariilor voastre, care chiar onoreaza acest blog.

Incet-incet vin Sarbatorile De Iarna, si va doresc tuturor Craciun Fericit !, La Multi Ani !, Sanatate !, Liniste sufleteasca ! Prosperitate ! Bineinteles, va doresc sa jucati si sa urmariti mult Tenis. Sa se loveasca multe mingi de racordaj :) , sa cada multe picaturi de transpiratie de pe frunte :) si sa se murdareasca multe sosete pe zgura  :) !!!

Nalbandian – Poveste argentiniana neterminata

Ma gandeam nu demult, ce jucator as alege din cei activi, sa castige un titlu de Mare Slem sau Cupa Davis, dintre cei care pana acum nu au reusit asta. Ei bine, dintr-o data mi-a venit in minte numele jucatorului argentinian, David Nalbandian.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Recunoscut datorita talentului extraordinar pe care-l poseda, a fost si poate mai este capabil sa-i invinga intr-un turneu pe marii Roger Federer si Rafael Nadal, Nalbandian este, fara dar si poate, unul dintre cei mai buni jucatori ai lumii, care n-au castigat niciodata pana acum un titlu de Grand Slam sau Cupa Davis. S-a impus in lumea extrem de competitiva al tenisului prin tehnica ireprosabila, cu ridicarea biomecanicii miscarilor la rang de cea mai frumoasa arta. Pozitionarea la lovituri, dinamica armonioasa al trunchiului si al umerilor la lovituri, flexibilitatea incheieturilor, intelepciunea si viclenia tactica si tehnica, l-au ajutat sa fie si in ziua de azi (cand nu mai este in primii ani de cariera) unul dintre cei mai de temuti adversari. Este unul dintre putinii jucatori, care pot sa joace la fel de bine atat raliurile lungi din spatele terenului, cat si voleurile din fata fileului si loviturile de finete. Totodata, este unul dintre putinii jucatori, care se poate adapta la fel de bine la toate suprafetele de joc. Dovada cea mai buna a versatilitatii lui, poate a fost finala disputata de la Wimbledon in 2002 (daca nu ma insel). Desi, poate multa lume credea, ca prima lui finala de Mare Slem va fi pe zgura, el a uimit atunci cand pe iarba londoneza a ajuns sa joace cu trofeul pe masa.

Nu se stie niciodata, inca nu este prea tarziu, poate va veni si acel moment cand David va ridica si un astfel de trofeu. Este adevarat, ca la capitolul mobilitate, eu zic, ca are ce sa mai adauge la jocul lui datorita constitutiei lui robuste, dar intotdeauna a compensat prin tehnica, inteligenta in joc si forta. Sa speram, ca va fi ocolit si de accidentari pe viitor.

Reverul si lovitura lui de dreapta intotdeauna m-au fascinat. Desi nu sunt fan-ul reverului cu doua maini, trebuie sa afirm, ca are impreuna cu colegul lui de generatie, Marat Safin, unul dintre cele mai frumoase lovituri de rever cu doua maini din lume. Voi ce parere aveti despre cariera de pana acum al lui Nalbandian ?

“Instinctul” Sharapovei – Head Youtek IG Instinct (Marea trecere a rusoaicei de la Prince la Head)

Nu mica mi-a fost mirarea, cand cu ceva timp in urma, nu am mai vazut in mana lui Maria Sharapova un model de racheta Prince, ci un model de Head Youtek IG Instinct.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Toata lumea cunoaste jocul in forta, curajos al Sharapovei. Toata lumea stie, ca are un stil de joc bazat pe instinctul de luptatoare al ei, cu lovituri extrem de puternice dar si extrem de precise, care-si rateaza destul de rar tinta. Acest model de racheta ii confera rusoaicei atat controlul cat si puterea dorita. Racheta cantareste in jur de 309 de grame si are un cap de 100 de inci, greutatea rachetei si marimea capului rachetei aducand forta in lovituri. Controlul este asigurat de faptul, ca greutatea este concentrata mai mult spre manerul rachetei, aceasta fiind un model cu cap usor.

Apropo de control, sa mentionez de asa numitul “material inteligent“, d3o, care face parte din compozitia rachetei, care la impactul cu mingea are caracteristici cum prea putini si-ar putea inchipui. La impact rapid, in forta, moleculele se strang intre ele oferind un raspuns in forta, iar la impact mai moale, de finete, moleculele “retin” impactul  pentru finetea si controlul dorit, oferind  acel “feeling” special loviturii. Din compozitia rachetei mai face parte asa numitul Innegra si grafitul.

Voi ce parere aveti, despre aceasta trecere a Mariei de la modelul Prince (cu care a jucat o foarte lunga perioada de timp) la un model Head ? Multa lume, printre care si eu, cum am mai spus, a fost foarte surprinsa.

Trei fete la noi inaltimi

Cine ar fi stiut, ca dupa ce Kim Clijsters a castigat Australian Open-ul la inceputul acestui an, restul de trei turnee de Grand Slam vor fi castigate de jucatoare, care pana atunci n-au mai castigat vreun turneu de Mare Slem ? As dori sa remarc cate ceva la fiecare din aceste trei jucatoare.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

A venit Roland Garros-ul, si a venit randul primei jucatoare din cele trei in ordine cronologica, sa-si adauge in palmares primul turneu de Grand Slam din cariera, este vorba despre Na Li. Ceea ce m-a impresionat in mod deosebit la aceasta jucatoare, a fost jocul extraordinar in unghiuri, cu o constructie a punctelor foarte meticuloasa si un joc de picioare extrem de meticulos. Daca ar fi sa remarc o lovitura din arsenalul ei, as aminti de forehand-ul in lung de linie, care este executat in momente surprinzatoare pentru adversare.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

A doua jucatoare, care a ridicat pentru a intaia oara un trofeu de Mare Slem, a fost Petra Kvitova, la Wimbledon. Petra, printre alte lovituri interesante, are un forehand, care mi-a atras atentia. Imprima un efect top spin accentuat, chiar daca bratul ei nu este intins in momentul impactului rachetei cu mingea. Acoperirea extrem de buna a loviturii, impreuna cu imprimarea efectului, acea “periere a mingii”, fac din acest procedeu tehnic al ei o lovitura de temut, mai ales, daca ea este razanta cu fileul.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Ajungand la a treia jucatoare, care a castigat prima oara in acest an un turneu de Mare Slem, marturisesc, ca m-am bucurat foarte mult de  victoria lui Samantha Stosur de la US Open. Dupa parerea mea, Samantha este una dintre jucatoarele carora le sta extrem de natural racheta in mana. Are lovituri estetice, urcari la fileu finalizate cu voleuri estetice. Nu pot sa nu amintesc de celebrul ei serviciu kick in exterior. Totodata, Stosur este si o fina tacticiana, care pune probleme oricarei adversare din lume.

Nu ma asteptam, ca in 2011 sa avem trei noi castigatoare de turneu de Grand Slam, dar ma bucur, ca aceste trei fete au dovedit, ca pot sa se impuna la astfel de turnee. Voi ce parere aveti ?

De ce Djokovic in 2011 ?

Mult s-a discutat in jurul performantelor lui Novak Djokovic in 2011, multe explicatii s-au dat cu privire la cauzele care ar fi determinat aceste rezultate.

(Sursa  fotografiei: photobucket.com)

Oricum, o sa insir cativa factori, care, dupa parerea mea, au dus la castigarea printre altele de catre Djokovic a trei turnee de Grand Slam (Australian Open, Wimbledon, US Open) si a mai multor turnee masters in acest an 2011.

Primul lucru pe care l-as evidentia, este pozitia sarbului in teren. Pe Novak l-am putut vedea destul de rar in acest an in decursul meciurilor, ca in decursul punctelor sa se indeparteze, mai bine spus sa se retraga semnificativ in spatele liniei din spatele terenului. Se putea observa, ca sarbul tinea tot timpul sa-si apere cat mai sus jumatatea de teren. Bineinteles acest lucru, a atras dupa sine, si acesta ar fi al doilea factor pe care l-as evidentia, ca Djokovic a lovit foarte des mingile extrem de devreme, din urcare, si datorita pozitiei din teren mentinuta, putea si lua initiativa in puncte. Tot datorita acestei pozitionari, mingile din jumatatea lui de teren ajungeau mai devreme la adversar, iar acestia erau mai tot timpul intr-o criza de timp.

Al treilea factor, pe care-l aduc in discutie este serviciul lui Djokovic, care fara indoiala s-a schimbat extrem de mult. Miscarea, dupa parerea mea, a devenit mai fluenta, spatele lui Novak nu mai trebuie sa reziste la o tensiune extrem de mare, datorita unei arcuiri, zic eu suplimentare, la care a trebuit  sa reziste in trecut. Pozitia spatelui mai naturala la serviciul sarbului, i-a adus si o miscare mai naturala al umarului, care si el astfel a devenit mai eficient. Apropo de eficienta, serviciul a devenit o arma redutabila in jocul sarbului, care in momentele in care a avut nevoie a functionat la cota dorita.

Actualul nr.1 mondial, va avea multe titluri si puncte de aparat anul viitor. Acum el a devenit jucatorul pe care vor sa-l doboare ceilalti jucatori din clasament, lucru care este inca nou pentru Novak. Sunt curios si de parerea voastra, daca aveti si alte pareri cu privire la cauzele, care au determinat ca sarbul sa ajunga pe asa culmi al succesului, sa le impartasiti.

“La Roja” din Sevilia

Am ajuns si la mult asteptata finala al Cupei Davis dintre Spania si Argentina. Zgura Stadionului Olimpic din Sevilia va oferi suprafata de joc al acestei finale de maxima intensitate.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pentru mine, cel putin, sunt cateva lucruri de neinteles. Argentina, care dealtfel a fost pana acum de trei ori in finala Cupei Davis, pe care nu a castigat-o niciodata pana acum, a ales sa joace la simplu cu Juan Martin Del Potro si cu Juan Monaco. Nu inteleg, cum argentinienii, l-au pus sa joace doar la dublu pe experimentatul si versatilul David Nalbandian. Mai ales, ca Argentina a aratat extrem de bine la dublu in ultimul timp cu Juan Ignacio Chela si Eduardo Schwank. Acum se pare, ca Nalbandian va juca cu Schwank la dublu. Monaco chiar a facut senzatie in ultimul timp, dar eu as fi mers pe mana lui Nalbandian. El este un jucator iscusit, viclean tactic, care poate sa-i scoata din mana pe spanioli. Chiar daca deplasarea in teren al lui David, mai ales pe zgura, poate fi inbunatatita, tehnica il recomanda, are un rever cu doua maini natural, cum n-am mai vazut de la Safin, si un forehand extrem de penetrant.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Bineinteles Monaco este si el o alegere excelenta, un luptator desavarsit, un jucator care stie sa poarte raliuri pe zgura, la care va fi supus cu siguranta de jucatorii spanioli.

Spania poate cucerii al cincilea trofeu de Cupa Davis la Sevilia, unde sunt sigur ca spectatorii vor face o atmosfera incredibila. Dupa parerea mea, Spania ca si tara, are cea mai buna echipa de Cupa Davis din lume de cativa ani. Ca si confirmare al spuselor mele, amintesc, ca toate celelalte patru titluri de Cupa Davis castigate pana acum de Spania, au venit in ultimii unsprezece ani.

Spania si acum vine in finala cu o echipa incredibila, din care ii amintesc pe Rafael Nadal, David Ferrer, Fernando Verdasco si Feliciano Lopez. Dealtfel Spania si Agentina s-au mai intalnit in finala Cupei Davis, in 2008, la Mar Del Plata, unde au castigat spaniolii, chiar daca s-a jucat pe o suprafata de indoor hard.

Bilant Federer: 70 din 100

Nu o sa rup din context victoria lui Roger Federer la ATP World Tour Finals, si doresc sa vad in perspectiva conotatiile acestei victorii al elvetianului, zic eu istorica.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pana sa ajung la subiectul acestui articol, doresc de pe acum sa afirm, ca Federer pana ce va tine mic numarul erorilor nefortate, pana atunci va castiga turnee, si nu orice turnee ci turnee majore. In timp ce jocul majoritatii jucatorilor din circuit daca stagneaza, la un moment dat ajunge sa fie cat de cat “citit” de adversari, oricat de bun ar fi acela, in schimb jocul lui Roger tot timpul aduce ceva nou, tot timpul surprinde, si nu cred ca va putea fi “citit”. La 30 de ani jocul lui evolueaza inca, devenind din ce in ce mai agresiv, din ce in ce mai la limita (aici ma refer la solutiile tehnice foarte dificile alese). Este clar, cred, pentru toata lumea, ca elvetianul isi poate asuma aceste riscuri pentru ca tehnica, viziunea in joc, si inspiratia il ajuta.

La 30 de ani, si la sfarsitul sezonului 2011, elvetianul poate spune cu mandrie, ca a jucat 100 de finale, din care a castigat 70 (dintre care 16 de Grand Slam). Practic aceasta  victorie, este a sasea victorie la acest turneu, unde se aduna cei mai buni opt jucatori din lume, ceea ce este un nou record. Interesant este, ca a fost a treia Duminica consecutiva, care i-a prins pe Roger Federer si Jo-Wilfried Tsonga infruntandu-se: odata la finala mastersului din Paris, dupa aceea la ATP World Tour Finals in grupe, iar mai apoi tot la turneul din Londra in finala. Trebuie sa afirm, ca imi place ca in final a invins din nou tenisul spectacol.

Ferrer de fier

M-a lasat masca David Ferrer la actuala editie al ATP World Tour Finals, cu jocul lui, pe care-l adapteaza unei suprafete rapide intr-un mod extraordinar.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este impresionant si faptul, ca Ferrer a reusit sa lege doua victorii de senzatie (unul impotriva lui Andy Murray si celalalt impotriva lui Novak Djokovic), dar mai impresionant mi s-a parut modul, in care le-a obtinut.

David Ferrer este si va ramane cred un jucator care construieste mult punctele, este un jucator caruia ii plac raliurile lungi in care sa dicteze fara a-si asuma prea multe riscuri, deci ……. am putea spune ca David este un jucator tipic de zgura. DAR pe o suprafata de joc atat de rapida, cum este la Londra, unde schimburile sunt mai rapide, acest stil de joc, cel putin dupa parerea mea, are putine sanse de izbanda. Iata ca Ferrer schimba tactica, si chiar daca ramane acel “constructor” migalos de puncte, acum o face mai incisiv, loveste de multe ori parca mai plat pentru a adauga iutime loviturilor lui. Inca nu se expune foarte mult, pentru ca loviturile lui de atac chiar daca sunt mai incisive, mai poarta o doza de siguranta prin faptul ca loviturile spaniolului nu cauta neaparat liniile. Cum spuneam, incearca sa “muleze” sau sa adapteze stilul sau de joc pe suprafata rapida indoor de la Londra.

Aceasta agresivitate in general al lui Ferrer ii supune unui test dur pe adversari, pentru ca David sta foarte bine si la capitolul pregatire fizica si este capabil sa alerge poate cat doi. Apropo de agresivitate, in meciul impotriva liderului mondial Novak Djokovic, spaniolul in primul set a avut aproape dublu numarul loviturilor castigatoare, decat cel al sarbului. Acest lucru cred ca spune multe. L-am vazut la Londra pe Ferrer atacand inca de la retur de serviciu si l-am mai vazut si atacand la fileu si lovind voleul extrem de sigur din apropierea fileului. Aceasta schimbare de tactica poate induce multi jucatori in deriva. Voi ce parere aveti ?

“Stop War, Start Tennis”

ATP World Tour Finals, turneul de sfarsit de sezon se afla in plina desfasurare, unde se “ciocnesc” primii opt jucatori la simplu cat si primele opt echipe de dublu din lume.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Vreau sa va dau cateva informatii, pe care, poate nu le stiati despre acest turneu prestigios, care se desfasoara sub semnul unei inalte elegante, gust si rafinament. Jucatorii sunt tratati regeste, primesc costume special croite pentru Seara De Gala dinaintea turneului, sunt transportati cu feribotul pe Tamisa, ca sa ajunga la O2 Arena, locul de desfasurare al turneului. Fiecare jucator beneficiaza de propriul sau vestiar, etc, etc.

Apropo de imbracaminte, m-a impresionat in mod special mesajul inscriptionat pe imbracamintea echipei de dublu, format din Rohan Bopanna si Aisam-Ul-Haq Qureshi, pe care scrie “Stop War, Start Tennis”.

Novak Djokovic termina anul pe locul 1, dar cu siguranta ar dori sa intregeasca acest an exceptional al sau cu trofeul pus in joc la Londra. Dealtfel nu neg faptul, ca eu cred, ca in fazele finale ale acestui turneu  vor ajunge primii patru jucatori ai lumii (Djokovic, Nadal, Murray, Federer), unde orice se poate intampla. Deja in grupe am putut asista la intalnirea pe care o asteapta o lume intreaga, Federer-Nadal, in care  elvetianul aproape ca a spulberat orice opozitie al ibericului, administrandu-i un sec 6-3, 6-0. Interesant este, ca in acest turneu, in aceasta faza al competitiei o infrangere nu inseamna neaparat si eliminarea din turneu, asa ca intr-o faza avansata al competitiei poate mai vedem inca un meci Federer-Nadal. Ca fapt divers, mentionez, ca Roger Federer i-a luat de trei ori cate un set cu 6-0 lui Rafael Nadal (2006-Wimbledon, 2007-Hamburg, 2011-ATP World Tour Finals), in timp ce ibericul, daca nu ma insel, i-a luat doar un set elvetianului cu acelas scor amintit (2008-Roland Garros).