Michael Chang – “bateria eterna”

L-am numit “bateria eterna” din tenis pe Michael Chang, pentru ca el este definitia cuvantului, de lupta continua, de alegare continua indiferent de scor de situatie, indiferent de orice factor. Spiritul de lupta impreuna cu alergarea continua si agilitatea, l-au facut pe langa talentul extraordinar  unul din legendele sportului alb, facand parte din generatia acea superba a jucatorilor americani din anii ’90, alaturi de Pete Sampras, Andre Agassi, Jim Courier. Nimic nu il oprea din miscarea continua de pe teren care era alimentata de increderea de fier in posibilitatea castigarii oricarui punct, contraataca orice punct intr-o maniera tipica pentru el. Dupa parerea mea cea mai mare realizare a carierei lui a fost castigarea editiei din 1989 a Roland Garros-ului, la varsta de 17 ani, cu care stabilea un record, si anume reusea sa devina  cel mai tanar castigator masculin al unui turneu de Mare Slem. Apropo de tinerete, ca junior a reusit rezultate de  “notat cu majuscule”, multe fiind castigate la varste extrem de fragede, care deveneau tot recorduri, la capitolul varsta la care le-a castigat. Tot la capitolul tineretii  lui pot  sa pun un alt record, si anume a fost cel mai tanar  jucator care castiga un meci de pe tabloul principal al openului american. Deja dadea semne serioase de victorie inca din anul 1988, cand castiga primul titlu, la varsta de 16 ani la San Francisco.

Poate capitolul aparte al carierei si poate cea mai mare satisfatie sportiva al acestui jucator atat de credincios si carismatic dupa cum am mai spus a fost castigarea Roland Garros-ului din 1989, dar mai ales drumul spre victorie al lui Michael este ceea ce ramane in timp. Spun asta amintind doar doua meciuri legendare sustinute de el pe  parcursul acestui turneu, si anume victoria legendara din turul al patrulea in fata lui Ivan Lendl, care la un moment dat conducea cu doi la zero la seturi, si victoria din finala in fata lui Stefan Edberg. Mentionez ca “multe randuri din cartea carierei” lui Chang ocupa rolul jucat in echipa de Cupa Davis, castigatoare a Statelor Unite din anul 1990.   In drumul sau in acest sport a fost antrenat prima data de tatal sau Joe, apoi in timpul castigarii Roland Garros-ului, si “intrarii pe poarta mare a acestui sport” de nimeni altul decat de celebrul Jose Higueras si apoi de fratele mai mare, Carl Chang, castigand 34 de titluri pe trei tipuri de suprafata, adica 21 de titluri pe hard, 9 titluri pe carpeta si patru titluri pe zgura.

Postat luni, 26 aprilie, 2010 la 9:43 pm salvat sub categoria Legendele. Poti sa urmaresti comentariile la acest articol la feedul RSS 2.0. Poti sa lasi un raspuns, sau un trackback de pe site-ul tau.

Lasa un raspuns