Marat Safin personifica talentul si explozia interioara a unui jucator de tenis. Fiind cunoscut ca un om, in primul rand, onest si plin de umor, iar in al doilea rand, un jucator de tenis agresiv, vulcanic, si ambitios, hotarat. Poate chiar caracteristica lui principala este hotararea ca jucator de tenis. Carismaticul  jucator rus a castigat doua titluri de Mare Slem in doua secvente diferite ale carierei lui, primul in 2000, la US Open, invingandu-l in finala pe Pete Sampras, iar apoi la o distanta considerabila de cinci ani, adica in 2005 la Australian Open, dupa o semifinala de amintit impotriva lui Roger Federer, si o finala impotriva lui Lleyton Hewitt. Amintesc si cele cinci titluri de Masters castigate, iar un loc magic ocupa in cariera lui si cele doua titluri de Cupa Davis castigate in 2002 si 2006. A detinut locul intai in clasamentul ATP, ca si sora lui, Dinara Safina in clasamentul WTA.

Este caracterizat de un joc extrem de agresiv, cu lovituri puternice, dar si  de finete. Serviciul asemenea  unui bombardier rus, si reverul sau celebru cu doua maini distrugeau oponentul de multe ori. Mixtura dintre talent si forta la Marat Safin este naturala, fluenta. Mult amintita nervozitate a lui si ruperea atator rachete erau, dupa parerea mea, reprezentarea daruirii si hotararii  lui nu neaparat o slabiciune psihica.

In sirul anilor carierei lui Marat Safin  a avut multi antrenori celebrii, care au adus cate ceva in desfasurarea jocului  acestuia, dintre care amintesc aici pe Peter Lundgren, Hernan Gumy, si Shamil Tarpischev.