Soarele fierbe New York-ul, fierband totodata si terenurile de la US Open, care asigura atmosfera incinsa a inclestarilor de la Marele Slem. In aceasta atmosfera incinsa istoria s-a repetat dupa aproximativ 40 de ani, adica jamaicanul Dustin Brown este primul jamaican care dupa aproximativ 40 de ani reuseste sa castige un meci de pe tabloul principal al Grand Slam-ului american, inaintand astfel inca un tur. Si aceasta inaintare a fost asigurata de o victorie faimoasa in fata unui jucator faimos, Ruben Ramirez Hidalgo.
Prima parte a turneului in afara de spectacol a adus si cativa jucatori cu renume eliminati foarte devreme, aici i-as aminti pe Tomas Berdych (finalistul Wimbledonului de anul acesta), invins de Michael Llodra in trei seturi, pe Andy Roddick, invins de Janko Tipsarevic, pe Marcos Baghdatis, pe Marin Cilic, invins de Kei Nishikori. Pe Berdych probabil multi il vedeau ca un jucator care ameninta cu castigarea trofeului, vazand cu ce fel de arsenal a inaintat in celelalte turnee de Mare Slem si vazand rezultatele atinse de acesta. Infrangerea lui Baghdatis este tot extrem de surprinzatoare daca judecam dupa forma si apetitul de joc aratat pe hardurile nord americane.
Mai doresc sa amintesc si sa aduc atentia asupra unui jucator pe nume Denis Istomin, care chiar daca a pierdut meciul sau cu Rafael Nadal, a aratat ca pe viitor ar putea fi unul dintre cei care ar putea domina. Aici subliniez viziunea de joc al lui Istomin, care mi se parea ca la orice punct in care a fost pus in dificultate de Nadal putea gasi raspunsul castigator, atat prin unghiuri neobisnuite si neasteptate, cat si prin tehnicitatea jocului sau. Poseda un serviciu bun, si in schimburi prin viclenia jocului sau atunci isi pune in valoare forta cand este necesara utilizare ei. In amintitul lui meci cu Nadal, soarta i-ar fi putut zambi lui Istomin, daca dupa primul set pierdut ,in setul doi (ajuns la tie break) ar fi putut castiga setul dupa ce a condus cu 5-1 in tie break, iar in setul trei ar mai fi scos cumva lovitura castigatoare la mingile de break avute de el. Aici nu vreau sa inchei fara sa subliniez meritul lui Nadal, care in momentul cand era condus atat de categoric in amintitul set doi, in tie break, a reusit sa adune cele sase puncte care i-au adus si acest set doi, castigand mai apoi meciul cu 3-0 la seturi.

This is a very interesting point of view. Your blog is refreshing, but I wish one could find more content, though. I am looking forward to reading more from you. Keep up the good work. thanks.
Doua intrebari daca se poateȘ
1. Ai nostri au isit din carti toti parca, nu?
2. Mi se pare mie sau Nadal e cam inconstant si altereaza moment de joc extraordinar, cu momente in care pare complet iesit din joc?
Tabloul la simplu mi se pare ca nu mai arata nici un nume din Romania care se mai lupta anul acesta pentru titlu. La intrebarea cu Nadal, doar atat vreau sa spun ca s-a spus despre el ca hardul n-ar fi zgura pentru el, dar totusi mi se pare ca joaca extrem de eficient si pe hard, stie cum sa adune punctele necesare de a invinge, vreau sa mai spun ca orice jucator are fluctuatii, nu poti sa ai pana la nesfarsit aceleasi rezultate. Mobilizarea face ca sa invingi fluctuatiile.