(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In primul rand, este extrem de interesant cine si ce fel de jucatori s-au putut adapta cel mai bine, sau mai bine spus, cine si-a putut adapta jocul pe zgura albastra, despre care unii spuneau ca este alunecoasa. Multi se mirau si de cat de rapida este aceasta suprafata de joc, ignorand poate faptul, ca totusi, s-a jucat la o altitudine mai mare de 650 de m., iar acest lucru favorizeaza clar jocul mai rapid. Este interesant si faptul, ca oricat de rapida ar fi zgura albastra, TOTUSI RAMANE ZGURA, iar jucatorii care poate joca cel mai bine pe aceasta suprafata de joc, nu s-au adaptat foarte bine……… Jucatorii care s-au adaptat cel mai bine au fost cei care i-au initiativa devreme in puncte, care incearca sa finalizeze rapid.

Ma bucura nespus, ca jocul de atac, inventiv a  triumfat atat la masculin, cat si la feminin. Roger Federer, care loveste cu racheta atat de frumos si creativ cum picteaza un pictor cu pensula a trecut de un Tomas Berdych aflat intr-o super forma. Ma uitam la jocul lui Berdych in aceasta saptamana si am observat cat de agresiv este cu loviturile lui mai plate care sunt directionate in lung de linie. Chiar daca fileul este mai inalt spre marginile lui, totusi pe aceasta suprafata rapida cautarea unei traiectorii mai scurte al mingii in puncte este esentiala. Iar Berdych a folosit des aceasta tactica.

In competitia feminina nimeni nu a putut sta in calea lui Serena Williams de a castiga trofeul, nici macar revelatia sezonului, Victoria Azarenka. Si la fete, agresivitatea si atacul a invins. Eu raman pe zi ce trece din ce in ce mai uimit cat de mobila poate fi pe teren Serena avand o constitutie asa de atletica. Una peste alta a fost un turneu care mi-a placut foarte mult. Raman cu un semn de intrebare, si anume cum de jucatorii spanioli si cei din America De Sud n-au avut rezultate mai bune.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In primul si primul rand, cel mai important lucru este ca aceasta zgura albastra sa aiba aceleasi caracteristici pe care le are clasica zgura rosie (saritura mingii, etc.). Chiar daca, mai toti spun, ca acest tip de zgura are aceleasi caracteristici ca si zgura rosie, eu astept cu nerabdare opiniile jucatorilor.

Din cate am inteles Roger Federer si Rafael Nadal si-au exprimat o opinie, conform careia ar prefera sa ramana zgura clasica invocand traditia zgurei in tenis. La aceasta opinie al lor, as avea de comentat urmatoarele lucruri. Asa stiu, ca exista un Consiliu Al Jucatorilor, la ale carui dezbateri se pot discuta asemenea chestiuni, cum ar fi parerea jucatorilor despre adoptarea unei noi culori al zgurei la un turneu. Asa ca, daca as fi organizatorul turneului de la Madrid, nu cred ca mi-ar place sa aud asemenea opinii ale jucatorilor exprimate in alte locuri.

Pe de alta parte, cuvantul Traditie, este unul dintre cele mai importante cuvinte in tenis, asa ca schimbarile in sportul alb trebuie facute cu mare grija. Sunt curios, cati ar fi agreat o eventuala idee de a avea la Roland Garros o zgura albastra ? Sincer, nu cred ca multi. Majoritatea jucatorilor, in opinia mea, cand aud cuvantul zgura, automat se gandesc la zgura rosie clasica. In schimb, consider, ca in momentul cand aud cuvantul hard, automat  se gandesc la o paleta larga de culori, pe care aceasta suprafata de joc o poate adopta.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cand joaca cineva cu actuala nr.1 WTA, Victoria Azarenka, trebuie, cel putin, sa stie un lucru. Si anume, ca trebuie sa fie mai agresiva decat aceasta, altfel pierde. Acest lucru a facut Maria pe zgura de la Stuttgart. A contracarat atacurile lui Azarenka, cu lovituri si mai agresive, si mai bine plasate. Acest joc a caracterizat-o in urma cu ceva timp, cred, cel mai bine pe Sharapova, care nu lasa pe nimeni in nici un fel sa conduca jocul. Isi asuma riscul in joc de a incerca sa loveasca decisiv din aproape orice pozitie, lucru pe care foarte putine jucatoare il fac. Desi nu sunt un mare fan al Sharapovei (lucru pe care-l subliniez din nou, pentru ca sa nu fiu inteles gresit), cred ca aceasta jucatoare este una dintre putinele jucatoare din lume, care si cand este condusa nu-si schimba jocul si ramane fidela unui joc in care mingile lovite de ea parca cauta intotdeauna liniile. Este interesant, faptul ca iar s-au intalnit nr.1 si nr.2 din lume in finala unui turneu, iar de data aceasta, pe zgura castiga Sharapova, dupa ce pe suprafata hard Azarenka parea de neoprit. Daca Sharapova va avea un serviciu bun, constant, si deplasarea in teren adaptat la zgura, cum l-a avut la Stuttgart, eu zic, ca are o sansa mare sa castige Roland Garros-ul, singurul turneu de Grand Slam pe care nu l-a castigat inca.

La Bucuresti, la BRD Nastase Tiriac Trophy , Gilles Simon ne-a aratat cum poti castiga a treia oara turneul bucurestean ATP printr-un joc solid, constant, aproape fara greseli, dar fara a lua prea multe riscuri. Simon, pentru mine, este unul dintre cei mai vicleni jucatori din lume. Nu-si asuma riscuri prea mari prin a cauta des liniile, dar forteaza  oponentul a lovii cat mai multe lovituri, pentru ca pune multe mingi inapoi in teren deranjant de lung, in apropierea liniei din spatele terenului. Este jucatorul care, eu zic, ca se foloseste cel mai bine de puterea cu care vin mingile de la adversar, deoarece contraataca aproape imediat cand este atacat, folosind acea viteza a mingii venita de la adversar. 

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Eu cred, ca Gilles este un jucator care isi poate etala cel mai bine calitatile pe zgura, in raliuri lungi, iar dupa semifinala disputata de la masters-ul de la Monte-Carlo, si trofeul cucerit la Bucuresti, cred ca parcursul lui in urmatoarele turnee pe zgura va fi urmarita cu mult interes.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cu cele doua foste lidere WTA in componenta, echipa Serbiei, invinge Rusia in semifinalele Fed Cup, chiar la Moscova, producand pentru unii o mare surpriza. Trebuie insa sa spun, ca vizionand meciurile acestei intalniri, rezultatul pentru mine nu a reprezentat nici o surpriza. Demult nu le-am vazut in acelas timp intr-o forma atat de buna atat pe Ivanovic cat si pe Jankovic. Vroiam de ceva timp sa remarc lovitura de rever cu doua maini al lui Jankovic, care este una dintre cele mai temute lovituri din circuitul feminin. Este o lovitura care trebuie studiata, pentru ca incepand de la pozitionarea la lovitura cu plasamentul piciorului drept in fata, continuand cu flexarea genunchilor si ajungand pana la rotatia umerilor, este una dintre cele mai estetice si eficace lovituri din lume. Jankovic parca intreg jocul si-l pregateste in asa fel, incat sa ajunga sa loveasca cu backhand-ul.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Si Ana Ivanovic a fost impresionanta pe zgura din Moscova, chiar daca a pierdut meciul cu Svetlana Kuznetsova. A jucat foarte agresiv, incercand sa loveasca de cat mai multe ori decisiv. De fapt, meciul ei cu Svetlana mi s-a parut cea mai atractiva, deoarece ambele jucatoare vroiau sa ia initiativa in schimburi si sa finalizeze punctele. Remarc si prestatia lui Kuznetsova cu loviturile ei directe, razante cu fileul. Svetlana intotdeauna mi s-a parut una dintre cele mai versatile jucatoare din circuitul feminin, cu un bagaj tehnic variat, si cu rezultate excelente atat pe suprafetele lente de joc cat si pe suprafetele rapide de joc. Pot sa spun, ca aceasta intalnire dintre cele doua tari a fost extrem de spectaculoasa.  Acum pentru Serbia vine finala Fed Cup (prima pentru ei) impotriva echipei Cehiei, in a carei componenta va fi probabil si castigatoarea Wimbledonului de anul trecut, Petra Kvitova. Sunt sigur, ca aceasta finala va fi super spectaculoasa. Voi ce parere aveti ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Dar faptul, ca zgura bucuresteana de la Arenele BNR va fi gazda unui nou turneu la care se pare ca vor participa jucatori ca Marcos Baghdatis, Gilles Simon, Jurgen Melzer, etc., nu este singura veste buna de la Bucuresti.

In aceasta perioada la Centrul National De Tenis, se va desfasura turneul Dr. Oetker Junior Trophy, un superturneu (ca sa spun asa) pentru juniori, la care se pare ca se vor prezenta in jur de 200 de jucatori. Cred ca nu trebuie sa explic, cat de importante sunt organizarea de asemenea turnee la noi in tara. Acest turneu de Grad 1, care din cate am aflat,  va fi supervizat de o asociatie regionala al Federatiei Internationale De Tenis (ITF), si are o importanta si mai mare deoarece este singurul turneu de acest fel din Sud-Estul Europei, care se desfasoara pe zgura.

As dori sa amintesc de cativa juniori, care au avut rezultate extraordinare si care se pare, ca vor urma drumul marei performante si la seniori si senioare. Un jucator din Cugir, cu rezultate si la nivel european mi-a atras atentia, este vorba de un jucator care loveste forehand-ul cu mana stanga, Bogdan Borza. S-a nascut in 1997, si a fost antrenat de Daniel Dobre (care a mai antrenat jucatori ca Dinu Pescariu, Alexandra Dulgheru). Mai amintesc si de Ioana Loredana Rosca si de Nicolae Frunza, care se pot mandri cu rezultate exceptionale.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Spaniolul va incerca cu siguranta sa forteze din nou, pentru ca zgura ii ofera “cea mai primitoare casa” jocului lui. Chiar daca Novak Djokovic in ultimul timp l-a invins pe toate suprafetele de joc pe iberic, sa nu uitam, faptul ca intr-un an 2011, cand Novak era aproape imbatabil, Rafa a castigat Roland Garros-ul ! … Roland Garros-ul din acest an, care se apropie deja, pare sa fie un fel de “ultima reduta”, care n-a fost cucerita de Djokovic, iar asta il va ambitiona extrem de mult pe sarb. Dar daca vorbim de ambitie, atunci vorbim si de Rafa, care va lupta din toate puterile sa castige din nou prestigiosul trofeu al turneului parizian, pe care va avea ocazia sa-l castige pentru a 7-ea oara (daca nu ma insel).

Un lucru este sigur, si anume, ca Rafa pe aceasta suprafata de joc poate cel mai eficient sa-si utilizeze arsenalul, pe care il imbunatateste constant. Aici are efectul cel mai naucitor top spin-ul si liftul spaniolului, aici are cea mai mare eficienta rezistenta lui uluitoare in raliuri cu jocul lui de picioare croit parca pentru zgura. Interesant este, ca intr-o perioada al tenisului mondial, cand schimburile de mingi tind sa se lungeasca pe toate suprafetele, raman la parerea ca pe Nadal doar atacand foarte agresiv si constant si cu un joc aproape fara erori, il va putea invinge cineva pe zgura. Chiar si Djokovic, care l-a invins pe Nadal in 2011 in cateva turnee masters pe zgura, dupa parerea mea a castigat in primul rand, pentru ca a luat initiativa in schimburi, iar mai apoi datorita faptului ca a rezistat in raliurile din spatele terenului purtate cu Nadal. Si acum zic, ca jocul lui Roger Federer ar fi poate cel mai eficient impotriva lui Rafa, DAR doar daca reverul top spin cu o singura mana si slice-ul elvetianului va functiona fara erori, si constant apasat, incat Nadal sa nu-si poata cladi jocul atacand aceasta parte al elvetianului. Cu toate discutiile despre reverul lui Federer, eu zic, ca in aceasta perioada al turneelor pe zgura reverul lui Nadal va fi atacat poate mai mult ca niciodata, pentru ca aceasta parte (comparativ cu forehand-ul) pare mai atacabila, dar doar daca spaniolul nu ajunge la mingi macar intr-un oarecare echilibru ca sa poata pasa decisiv, sau sa imprime un top spin accentuat, lung, si sa ia initiativa (ceea ce se intampla foarte rar). Rafa a fost invins o data la Roland Garros (2009), dar vom vedea daca aceasta va fi singura lui infrangere la Marele Slem din Paris. Chiar daca se apropie Roland Garros-ul, mai sunt cateva turnee pe zgura foarte importante inaintea acestuia cum ar fi turneele masters de la Monte Carlo, Madrid, Roma, unde deja ne vom putea da seama intr-o oarecare masura de cum stau lucrurile.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In Cupa Davis, dupa ce au trecut de elvetieni cu ceva timp in urma chiar pe zgura, unde John Isner trecea chiar si de Roger Federer, iata ca tot pe zgura acum americanii mai lasa in urma o echipa, care poate mi se parea mai buna ca acestia (mai ales pe aceasta suprafata de joc), si anume Franta. Isner a iesit iar invingator intr-un meci epic, acum impotriva lui Jo-Wilfried Tsonga, si deja acest jucator pare din ce in ce mai bun pe aceasta suprafata si nu numai, si ceea ce este si mai surprinzator, ca reuseste aceste rezultate cu un stil de joc poate mai putin specific acestei suprafete lente de joc, cu serviciu-voleu in unele momente, cu serviciu urias, dar cu un joc in ansamblu agresiv, cu veniri dese la fileu. Este uimitor, cum acest jucator inalt poate sa aibe un joc de picioare atat de bun, mai ales pe zgura, si cat de bine se pozitioneaza la lovituri pentru a lovi cat mai decisiv. Sa nu uitam, ca anul trecut (daca nu ma insel), John a fost extrem-extrem de aproape sa-l invinga pe Rafael Nadal chiar la Roland Garros……… Dar si intr-o competitie feminina, a mai venit un succes american.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

La Charleston, pe celebra zgura verde, unde Chris Evert a castigat 8 titluri la simplu (1974-1978, 1981, 1984-1985), Serena Williams isi face reaparitia in circuit in stil mare (ca intotdeauna). Cine s-ar mai uita la vreun punct mai slab al jocului americancei, dupa ce trece in semifinale de Samantha Stosur cu 6-1, 6-1, si in finala de  Lucie Safarova cu 6-0, 6-1 ? Despre zgura verde, care mai este cunoscut si sub denumirea “rubico” am mai scris, este un fel de trecere de la hard la zgura, aceasta suprafata de joc fiind mai lenta ca hard-ul, dar mai rapida ca zgura rosie.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Chiar daca victoria lui Novak Djokovic (ca de altfel victoriile lui de circa un an si jumatate) cred ca nu a mai surprins pe nimeni, totusi in turneul feminin am asistat la ceva la ce nu m-am asteptat. Ma refer la faptul, ca in superbul Tennis Center At Crandon Park din Miami, a venit si prima infrangere din acest an a liderei mondiale Victoria Azarenka, care parea (la cat de dominanta a fost), ca va avea un sir de victorii la fel de lung macar ca al lui  Djokovic de anul trecut. Dar………

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Aceasta infrangere i-a fost cauzata de Marion Bartoli, o jucatoare despre care s-a vorbit mult. Este o jucatoare, care loveste cu doua maini atat forehand-ul, cat si backhand-ul, lucru rar in circuit, si care automat imi aduce aminte de celebra Monica Seles, care lovea si ea de pe ambele parti cu doua maini.

Bartoli are in lovituri o stabilitate iesita din comun, datorita pozitionarii cu pasi marunti la lovituri si datorita pozitiei mult departate al piciorelor in momentul loviturii, care sporesc sprijinul adecvat. Controlul loviturilor mai este sporit si de faptul, ca bratele ii sunt destul de apropiate de corp in momentul loviturii, astfel contactul cu mingea se face la o departare mica de corp.

De cand a ajuns in finala turneului de la Wimbledon in 2007, am inceput sa fiu mai atent la jocul acestei jucatoare extrem de energice, care chiar si intre puncte exerseaza loviturile, face sarituri de incalzire, este intr-o continua miscare. S-a vorbit mult despre serviciul ei, despre care pot spune si eu, ca din punct de vedere al esteticii miscarii nici pe mine nu m-a impresionat, insa este o lovitura eficace pe care Marion se poate baza.

Chiar daca jucatoarea franceza a invins-o pe Azarenka, pana la urma n-a reusit  sa castige si turneul. Trofeul i-a revenit lui Agnieszka Radwanska, care devine pe zi ce trece o jucatoare tot mai amenintatoare pentru jucatoarele din varful ierarhiei mondiale.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Acest turneu american pe suprafata de joc rapida a oferit prilejul revenirii in circuit a celebrelor surori Williams, care au lipsit vreme destul de indelungata din circuit. Venus Williams (care nu a mai participat la vreun turneu mare de la US Open-ul anului trecut) a fost cea care a lasat o impresie mai buna, trecand atat nr.3 mondial Petra Kvitova, cat si de Ana Ivanovic. A reusit sa ajunga pana in sferturile de finala, unde a fost invinsa de Agnieszka Radwanska, care de o vreme face lucruri extrem de frumoase in circuit. Desi le-a invins atat pe Kvitova, cat si pe Ivanovic, care sunt jucatoare care ataca foarte mult cu lovituri care vor sa fie decisive, totusi a fost invinsa de o jucatoare care nu este atat de agresiva ca si cele doua jucatoare amintite mai devreme. Este placut sa revad acel joc de risc aproape maxim al lui Venus, cu acele servicii si forehand-uri precise si puternice care parca intotdeauna cauta linia. Acest turneu din Key Biscayne, Florida, poate sa fie inceputul unei noi ascensiuni in ierarhia mondiala a celebrelor surori, pentru ca inca mai pot sa dicteze ritmul schimburilor de mingi. Daca la Miami am asistat la reveniri, am asistat si la o despartire despre care am scris mai detaliat cu ceva vreme in urma.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este vorba despre retragerea lui Fernando Gonzalez. Si-a incheiat cariera de jucator profesionist in zona in care s-a antrenat cu multi ani in urma la o varsta frageda. Fiind copil s-a antrenat la Academia lui Patricio Apey de la Key Biscayne. Am scris  intr-un articol recent despre performantele lui Gonzalez, asa ca nu ma voi repeta, dar repet ca imi va lipsi mult sa vad jocul splendid al unui caracter mare. In orice caz, acel parcurs de la Open-ul Australian din 2007 (unde cred ca a jucat cel mai bun tenis al lui) imi va ramane intiparit in minte.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Inca o victorie de rasunet al lui Swiss Maestro la mastersul de la Indian Wells, il face pe elvetian sa ajunga la 19 turnee masters castigate in cariera (la egalitate cu Rafael Nadal la acest tip de turnee). Bineinteles, pentru mine punctul culminant al turneului a fost reprezentat de intalnirea din semifinale al lui Roger cu Rafa. Nu a fost un secret, ca Nadal in decursul timpului in intalnirile cu Federer ataca mai mult reverul elvetianului. In acest episod al rivalitatii lor celebre mi s-a parut, ca s-a intamplat un lucru extrem de interesant, si anume, ca Roger a insistat mult sa atace el pe partea de rever al spaniolului. Si a functionat, pentru ca a castigat in doua seturi. Mi-au placut cum a alternat loviturile plasate lung cu cele plasata mai scurt, ceea ce a facut ca adversarul sa nu se acomodeze cu un traseu constant pe care trebuia sa-l urmeze pentru a returna mingile. Aceata alternare este extrem de incomoda pentru adversar, deoarece il scoate pe acesta din ritmul punctului si il determina sa faca un efort suplimentar.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pentru mine a fost o surpriza prezenta lui John Isner in finala acestui turneu, mai ales ca in semifinale a trecut de actualul lider mondial, Novak Djokovic. Demult n-am mai vazut pe cineva servind, cum a facut-o americanul, si de mult nu l-am vazut pe Djokovic atat de afectat de serviciile unui jucator, cum a fost de cele ale lui Isner. Lovituri mai plate directe si serviciul ca din tun l-au ajutat pe american sa intre in top10 mondial. Totusi, nu stiu cat timp va petrece John in primii zece jucatori ai lumii. Deocamdata bravo lui pentru ce a realizat.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In competitia feminina nu cred ca a surprins pe nimeni victoria lui Victoria Azarenka. Aceasta jucatoare tine extrem de ferm fraiele conducerii clasamentului mondial. Rar vezi pe cineva returnand atat de apasat, atat de agresiv ca ea. Plus, rar vezi un rever ca al ei, care dupa parerea mea, este chiar mai bun decat forehand-ul ei. Sunt din ce in ce mai convins ca Victoria va ramane foarte mult timp pe prima pozitie al clasamentului mondial.