Pe hard-ul american de la Cincinnati, am putut asista la toata splendoarea desfasurarii atacului furios al lui Roger Federer (in tricou roz elegant) spre cucerirea unui nou titlu de turneu masters ATP. Cu un joc violent insotit de genialul arsenal sau bagaj tehnic, atacand  aproape tot ce-i iesea in cale, n-a putut sa-i stea nimeni in cale nici de aceasta data. Atacurile de la fileu destul de dese aratau parca inca o data mana lui Paul Annacone si parca mi-l aduce in minte un pic si pe Pete Sampras. Cu reverurile top spin atat de sigure parca se vede o  directie  a unui joc si mai frumos expus de Federer. Nici nu mai amintesc de amortizarile ireale ale mingilor  si voleurile de la fileu.

Finala turneului l-a adus in finala si pe americanul Mardy Fish, care aflat in cautarea primului titlu de masters, a oferit o rezistenta extrem de solida, bazata pe un serviciu exploziv, si un joc din teren  extrem de direct. Totusi doresc sa vorbesc un pic de desfasurarea turneului unde, in semifinalele turneului a ajuns un singur jucator (Roger Federer) din cei primii patru jucatori din varful clasamentului mondial. In sferturi Andy Roddick a dispus extrem de sigur de Novak Djokovic, Marcos Baghdatis a trecut la fel  de sigur de Rafael Nadal, Mardy Fish a iesit castigator din infruntarea cu Andy Murray, iar Federer a iesit si el castigator din infruntarea cu Nicolay Davydenko. Aici doresc sa scot in evidenta atat jocul cat si rezultatul obtinut de Baghdatis in meciul cu Nadal, un joc agresiv, cladit pas cu pas, fara graba. Despre Roddick spun o parere personala, si anume ca intotdeauna cand mi se pare ca rezultatele lui scad, intotdeauna revine si arata ca este un jucator de top. Ca sa ajunga in finala turneului, in semifinale Federer a trecut de un Baghdatis intr-o forma extrem de buna, iar Fish a trecut de conationalul sau Andy Roddick, care era atat de aproape de finala in momentul in care ploaia si-a facut simtita prezenta, iar dupa pauza cauzata de aceasta lucrurile n-au mai curs in favoarea lui. Mai doresc sa mentionez cate ceva si de Nadal, care mi s-a parut ca de multe ori a luat tehnica urcarii destul de des spre fileu dupa pregatirea punctelor, desi nu ma asteptam la asta. Oricum s-ar putea sa-i foloseasca in viitor acest procedeu daca se va adauga la jocul alcatuit “bucata cu bucata” atat de bine de sarguinciosul spaniol.