Pe hard-ul american, un hard mai rapid, care nu “sileste” mingea sa sara prea mult, schimburile de mingi vor fi electrizante, care vor aduce in evidenta posibilitatile din ce in ce mai largi a tenismenilor. ” Gladiatorii tenisului” cum i-am numit pe jucatori, vor oferi spectacolul lor pe niste stadioane celebre, dintre care amintesc de Arthur Ashe Stadium (cu tribunele abrupte si magnifice ,care aduc spectatorul mai aproape de joc) si Louis Armstrong Stadium. Nu pot sa nu amintesc de un lucru, ca fapt divers, ca aici, mai bine spus acest turneu a “inramat” cele 14 titluri de Grand Slam, ale americanului Pete Sampras, care aici a castigat atat primul, cat si probabil ultimul titlu de Mare Slem al carierei.

Wimbledon- ul, asa cum duce mai departe tenisul spectacol, an de an, asa duce mai departe traditionalismul si clasicismul acestui sport, aici mentionez doar albul imbracamintii jucatorilor. In anul 2009 a fost folosit acoperisul retractabil al Terenului Central (Center Court), care la randul lui oricat de modern ar fi totusi se alineaza stilului clasic, traditionalist, de o eleganta desavarsita.

Wimbledonul il are in postura de prim castigator al turneului pe W. Spencer Gore, care in 1877, a deschis seria de castigatori celebrii ai turneului, printre care trebuie sa amintesc pe cel mai tanar castigator masculin al turneului, Boris Becker, si pe Pete Sampras ,castigatorul a sapte editii, “celor sapte magice”, adjudecandu-si trofeul in anii 1993, 1994, 1995, 1997, 1998, 1999, 2000. Poate dominatia lui Sampras in acesti sapte ani, cu stilul sau de joc si al comportamentului sau este o oglinda a Wimbledonului.

Apropo de oglinda si de castigatori, oglinda traditionalismului al acestui turneu de Mare Slem se reflecta si in clasicismul atat de frumos si elegant al trofeului la simplu masculin al Wimbledonului, si in frumusetea trofeului la simplu feminin numit si “Venus Rosewater Dish”.

Doresc sa amintesc despre doua arene celebre ale Roland Garros-ului si anume de Philippe Chatrier si Suzanne Lenglen unde multi  francezi asteapta din 1983 de la castigarea lui Yannick Noah al turneului masculin, sa mai castige un francez acest turneu masculin al competitiei din Paris.

Totodata mai doresc sa amintesc de trofeele  care se decerneaza anual, la masculin celebrul “Coupe des Mousquetaires” sau Cupa Muschetarilor, care aminteste de “Cei Patru Muschetari” ai tenisului francez, cu rezultate extraordinare, Jacques Brugnon, Jean Borotra, Henri Cochet si Rene Lacoste. Forma eleganta, clasica si totodata spectaculoasa a trofeului a fost conceputa de celebra familie de bijutieri Mellerio si este din argint, invingatorului fiind dat o copie a acestuia, originalul fiind doar relativ putin timp in mainile celui care castiga. In intrecerea feminina se “pune la bataie” asa numita “Coupe Suzanne Lenglen”.

Detinatorul titlului la masculin este nimeni altul decat Roger Federer, care incearca anul acesta sa “expuna” un joc in zgura celebra, care sa-i permita sa pastreze ceea ce  a castigat anul trecut, chiar daca are in  fata multi  “pradatori ai tenisului” dintre care l-as mentiona pe Rafael Nadal.

Chiar daca pare foarte banal, dar etica o cere sa ma prezint inainte sa postez cate ceva pe aceasta pagina. Ma numesc Szabi, si sunt de ceva vreme jucator de tenis de camp, nu cu foarte mare experienta, (la asta mai lucrez si acum), dar cu o imensa pasiune  pentru acest sport. Avand ocazia, m-am gandit ca ar fi o idee interesanta sa creez aceasta pagina pentru a putea scrie despre sportul fata de care am un imens respect si de a comunica pe teme legate de tenis si nu numai.

Pe acesta cale as dori sa anunt “to feel free” ca oricine sa-si spuna parerea aprobanta, dezaprobanta, critica sau laudativa despre temele aflate in discutie.Temele vor fi variate, ca de exemplu : noutati din lumea tenisului, despre echipamente specifice acestui sport, despre tehnica, tactica si nu in ultimul rand experientele mele din turnee. Sper ca va fi o experienta placuta pentru toata lumea.