Category Archives: Noutati in tenis

Bilant Federer: 70 din 100

Postat in data de de catre
7

Nu o sa rup din context victoria lui Roger Federer la ATP World Tour Finals, si doresc sa vad in perspectiva conotatiile acestei victorii al elvetianului, zic eu istorica.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pana sa ajung la subiectul acestui articol, doresc de pe acum sa afirm, ca Federer pana ce va tine mic numarul erorilor nefortate, pana atunci va castiga turnee, si nu orice turnee ci turnee majore. In timp ce jocul majoritatii jucatorilor din circuit daca stagneaza, la un moment dat ajunge sa fie cat de cat “citit” de adversari, oricat de bun ar fi acela, in schimb jocul lui Roger tot timpul aduce ceva nou, tot timpul surprinde, si nu cred ca va putea fi “citit”. La 30 de ani jocul lui evolueaza inca, devenind din ce in ce mai agresiv, din ce in ce mai la limita (aici ma refer la solutiile tehnice foarte dificile alese). Este clar, cred, pentru toata lumea, ca elvetianul isi poate asuma aceste riscuri pentru ca tehnica, viziunea in joc, si inspiratia il ajuta.

La 30 de ani, si la sfarsitul sezonului 2011, elvetianul poate spune cu mandrie, ca a jucat 100 de finale, din care a castigat 70 (dintre care 16 de Grand Slam). Practic aceasta  victorie, este a sasea victorie la acest turneu, unde se aduna cei mai buni opt jucatori din lume, ceea ce este un nou record. Interesant este, ca a fost a treia Duminica consecutiva, care i-a prins pe Roger Federer si Jo-Wilfried Tsonga infruntandu-se: odata la finala mastersului din Paris, dupa aceea la ATP World Tour Finals in grupe, iar mai apoi tot la turneul din Londra in finala. Trebuie sa afirm, ca imi place ca in final a invins din nou tenisul spectacol.

Ferrer de fier

Postat in data de de catre
7

M-a lasat masca David Ferrer la actuala editie al ATP World Tour Finals, cu jocul lui, pe care-l adapteaza unei suprafete rapide intr-un mod extraordinar.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este impresionant si faptul, ca Ferrer a reusit sa lege doua victorii de senzatie (unul impotriva lui Andy Murray si celalalt impotriva lui Novak Djokovic), dar mai impresionant mi s-a parut modul, in care le-a obtinut.

David Ferrer este si va ramane cred un jucator care construieste mult punctele, este un jucator caruia ii plac raliurile lungi in care sa dicteze fara a-si asuma prea multe riscuri, deci ……. am putea spune ca David este un jucator tipic de zgura. DAR pe o suprafata de joc atat de rapida, cum este la Londra, unde schimburile sunt mai rapide, acest stil de joc, cel putin dupa parerea mea, are putine sanse de izbanda. Iata ca Ferrer schimba tactica, si chiar daca ramane acel “constructor” migalos de puncte, acum o face mai incisiv, loveste de multe ori parca mai plat pentru a adauga iutime loviturilor lui. Inca nu se expune foarte mult, pentru ca loviturile lui de atac chiar daca sunt mai incisive, mai poarta o doza de siguranta prin faptul ca loviturile spaniolului nu cauta neaparat liniile. Cum spuneam, incearca sa “muleze” sau sa adapteze stilul sau de joc pe suprafata rapida indoor de la Londra.

Aceasta agresivitate in general al lui Ferrer ii supune unui test dur pe adversari, pentru ca David sta foarte bine si la capitolul pregatire fizica si este capabil sa alerge poate cat doi. Apropo de agresivitate, in meciul impotriva liderului mondial Novak Djokovic, spaniolul in primul set a avut aproape dublu numarul loviturilor castigatoare, decat cel al sarbului. Acest lucru cred ca spune multe. L-am vazut la Londra pe Ferrer atacand inca de la retur de serviciu si l-am mai vazut si atacand la fileu si lovind voleul extrem de sigur din apropierea fileului. Aceasta schimbare de tactica poate induce multi jucatori in deriva. Voi ce parere aveti ?

“Stop War, Start Tennis”

Postat in data de de catre
4

ATP World Tour Finals, turneul de sfarsit de sezon se afla in plina desfasurare, unde se “ciocnesc” primii opt jucatori la simplu cat si primele opt echipe de dublu din lume.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Vreau sa va dau cateva informatii, pe care, poate nu le stiati despre acest turneu prestigios, care se desfasoara sub semnul unei inalte elegante, gust si rafinament. Jucatorii sunt tratati regeste, primesc costume special croite pentru Seara De Gala dinaintea turneului, sunt transportati cu feribotul pe Tamisa, ca sa ajunga la O2 Arena, locul de desfasurare al turneului. Fiecare jucator beneficiaza de propriul sau vestiar, etc, etc.

Apropo de imbracaminte, m-a impresionat in mod special mesajul inscriptionat pe imbracamintea echipei de dublu, format din Rohan Bopanna si Aisam-Ul-Haq Qureshi, pe care scrie “Stop War, Start Tennis”.

Novak Djokovic termina anul pe locul 1, dar cu siguranta ar dori sa intregeasca acest an exceptional al sau cu trofeul pus in joc la Londra. Dealtfel nu neg faptul, ca eu cred, ca in fazele finale ale acestui turneu  vor ajunge primii patru jucatori ai lumii (Djokovic, Nadal, Murray, Federer), unde orice se poate intampla. Deja in grupe am putut asista la intalnirea pe care o asteapta o lume intreaga, Federer-Nadal, in care  elvetianul aproape ca a spulberat orice opozitie al ibericului, administrandu-i un sec 6-3, 6-0. Interesant este, ca in acest turneu, in aceasta faza al competitiei o infrangere nu inseamna neaparat si eliminarea din turneu, asa ca intr-o faza avansata al competitiei poate mai vedem inca un meci Federer-Nadal. Ca fapt divers, mentionez, ca Roger Federer i-a luat de trei ori cate un set cu 6-0 lui Rafael Nadal (2006-Wimbledon, 2007-Hamburg, 2011-ATP World Tour Finals), in timp ce ibericul, daca nu ma insel, i-a luat doar un set elvetianului cu acelas scor amintit (2008-Roland Garros).

 

Cerc inchis

Postat in data de de catre
12

Iata, ca a trebuit sa asteptam pana la mastersul de la Paris, ca sa aflam tabloul complet la simplu pentru celebrul ATP World Tour Finals de la Londra, care aduna din nou primii opt jucatori ai lumii, pentru o infruntare de final de an.

(Sursa fotografiei:photobucket.com)

In primul rand, sa remarc din nou prestatia lui Roger Federer, care castiga mastersul de la Paris, de parca ar fi o continuare al turneului recent de la Basel, pe care l-a castigat intr-un mod superb. Si la Paris a continuat demonstratia de forta, care ma face sa afirm, ca elvetianul poate sa faca, la ora actuala, absolut orice cu mingea, din punct de vedere tehnic. Adversarii sunt parca tot timpul in contratimp in schimburi, iar acest lucru, adica dominatia lui Federer, vine din faptul, ca reverul sau top spin cu o singura mana este mai sigur ca niciodata, si poate lua initiativa si cu aceasta lovitura, nu numai cu forehand-ul. Tomas Berdych, din cate am inteles, a spus dupa meciul cu Federer din semifinale, ca Federer este acel Federer de alta data, care castiga cu ceva timp in urma aproape tot. Eu spun, ca acest Federer este mai bun, si acum risca mai mult, si refuza sa suporte nici cea mai mica dominare al adversarului. Castigatorul a 16 turnee de Grand Slam, a reusit sa ajunga cel putin in finalele tuturor turneelor masters, din care a castigat 18, si a pierdut 12.

Cum spuneam, tabloul este complet pentru ATP World Tour Finals, iar cei opt jucatori,care se vor duela la Londra, sunt Novak Djokovic, Rafael Nadal, Andy Murray, Roger Federer, David Ferrer, Jo-Wilfried Tsonga, Tomas Berdych si Mardy Fish. Voi ce parere aveti, despre acest ultim turneu al sezonului, care aduna “crema cremelor” in tenis ?

Acasa (si geografic si la joc)

Postat in data de de catre
11

Saptamana trecuta s-au disputat doua turnee ATP 500, la Basel si la Valencia. In timp ce in Elvetia lumea astepta victoria lui Roger Federer, in schimb, in Spania nu cred ca prea multa lume l-a vazut castigator inainte de turneu pe Marcel Granollers.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Federer, avand palmaresul pe care-l are, avand linistea unei cariere de exceptie, da din ce in ce mai mult frau liber unui tenis “de avalansa”. De pe toate partile, inclusiv backhand, loveste eliberat, fara nici o retinere in a ataca. Iar aceasta eliberare, impreuna cu fantezia jocului sau, alcatuiesc jocul aproape perfect al elvetianului. Ma intreb, pana unde-l va duce pe Federer acest joc din ce in ce mai agresiv, din ce in ce mai decisiv, si totodata din ce in ce mai spectaculos ?

In ianuarie am scris cate ceva despre Kei Nishikori, unde spuneam, ca acest tanar jucator venit de la celebra Academie de Tenis Nick Bollettieri, va avea rezultate mari, iata, ca acest sezon 2011 mi-a dat dreptate. Ajunge pana in fazele finale la turnee importante (acum finalist la Basel) si se vad si roadele muncii alaturi de Brad Gilbert (fostul antrenor al lui Andre Agassi). Nu este la indemana oricui, sa-i administreze un 6-0 lui Djokovic intr-un set decisiv (cum a facut-o Nishikori in semifinala la Basel). Singurul aspect, care nu-mi place in jocul lui, este ca nu este destul de agresiv (mai ales ca este foarte tanar), desi are toate loviturile din punct de vedere tehnic, lasa poate prea mult initiativa adversarului sau, care-l costa imens.

La Valencia, spaniolul Granollers a trebuit sa-si croiasca drumul spre finala, invingand nume ca Dolgopolov, Cilic, Monfils, Del Potro. Nu pot sa spun, ca m-a impresionat jocul lui Granollers, dar m-au impresionat, cu siguranta, rezultatele lui. Serviciul lui este unul bun, care implica o arcuire mare al spatelui. Este interesant de vazut, ca un jucator inalt ca el, care nu este in varful clasamentului, si care poate nu arata cele mai curate lovituri in tenis (mai ales la forehand si la rever, unde nu flexeaza prea mult genunchii), totusi cat de stabile sunt loviturile lui si nu ezita sa urce la fileu, unde parca se transforma in cu totul alt jucator. Dupa acest parcurs de senzatie al lui in Spania, sunt curios ce va urma pentru el.

Apropo, daca spuneam, ca sunt curios ce va urma pentru Granollers, mai sunt curios ce va urma si pentru Janko Tipsarevic, care nu demult a castigat la Moscova al doilea sau titlu din cariera. Sarbul in ultimul timp a fost extrem de solid in joc (cu un rever care face legea, cu schimbari de ritm, de unghiuri si de putere al loviturilor neasteptate), nici nu este de mirare, ca in acest sfarsit de sezon a castigat si primele lui titluri din cariera.

Cortina turca

Postat in data de de catre
4

La Istanbul s-au adunat primele opt jucatoare ale circuitului WTA, pentru a desemna castigatoarea turneului de sfarsit de sezon, WTA Championships.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pe terenul din Sinan Erdem, le-am putut viziona in meciuri de o incarcatura maxima pe Caroline Wozniacki, Maria Sharapova, Petra  Kvitova, Victoria Azarenka, Na Li, Vera Zvonareva, Samantha Stosur si Agnieszka Radwanska. Interesant este, ca  anul acesta, trei dintre cele patru castigatoare de Grand Slam in 2011, s-au aflat pe tablou. (Na Li castigatoare la  Roland Garros, Petra Kvitova la Wimbledon si Samantha Stosur la US Open). Putem spune, ca lupta a fost una deschisa, pentru ca nu avem o jucatoare sau un grup mai mic de jucatoare, care sa domine autoritar circuitul feminin  la ora actuala. Imi pare bine, ca pana la urma, a castigat o jucatoare agresiva, foarte mobila si foarte inteligenta cu un bagaj tehnic mare. Petra Kvitova si-a reluat acel joc prestat la Wimbledon si a castigat tot in  grupe, iar apoi nu s-a oprit pana nu a pus mana pe trofeu. Serviciul bun, precis, lovit din punct foarte inalt si loviturile executate cu miscari destul de compacte, fara ca bratul sa fie  foarte intins in momentul loviturii, dar totodata foarte agresive, au fost, dupa parerea mea, factorii cheie al succesului Kvitovei. Petra a atacat, a voleat, a variat loviturile si a castigat. Este bine de vazut, ca o jucatoare, care poseda un bagaj tehnic si o inteligenta tactica mare, se impune intr-un asemenea turneu. Voi ce parere aveti ?

 

Asteptari de la “Omul de cauciuc”

Postat in data de de catre
14

Gael Monfils, fara indoiala, este poate cel mai atletic jucator de tenis din circuit, si totodata si unul dintre cei mai spectaculosi jucatori din circuit, dar spectacolul nu aduce intotdeauna si rezultatele dorite.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Rar poate fi vazut un om cu asemenea abilitati atletice, cu asemenea lovituri executate din pozitii aproape imposibile. Nici un spectator nu merge dezamagit acasa de la un meci in care a jucat “Lamonf” (cum este poreclit Gael), pentru ca francezul este garantia spectacolului in poate cea mai frumoasa forma al lui. Lovituri din saritura, lovituri din alergare, interceptarea mingilor ce nu mai par de ajuns, profitarea la maxim de elasticitatea corpului, toate fac parte din jocul lui Monfils, care strange o multime de aplauze oriunde joaca.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Chiar daca a castigat recent turneul de la Stockholm, trebuie sa spun, ca in general, eu si poate ca nu numai eu, am asteptari mult mai mari de la Gael in privinta rezultatelor. Daca ne uitam, ca la juniori a fost nr.1 mondial in 2004, cand a castigat Australian Open-ul, Roland Garros-ul si Wimbledon-ul, iar in 2003 a  fost finalist la Orange Bowl, aceste rezultate ne fac sa-i vedem o cariera exceptionala in circuitul de seniori. Din 2005 insa, cand a fost numit de ATP “Newcomer of Year”, rezultatele cele mai mari cum ar fi castigarea vreunui Grand Slam sau un masters, intarzie sa apara.

Jocul lui inca mi se pare inca prea defensiv, chiar daca are toate loviturile in arsenal pentru a deveni un jucator extrem de agresiv (toata lumea cunoaste forehand-ul lui exploziv). Parca doreste acele mingi pe muchie de cutit, unde-si poate dovedi abilitatile atletice. Inca este tanar, si zic, ca din momentul in care va alege mai mult atacul in decursul schimburilor, iar raliurile le va purta mai agresiv, are potential de a deveni un jucator de top 3. Voi cum il vedeti pe francez ?

3 din 3 si locul 3

Postat in data de de catre
10

Masters-ul  ATP de la Shanghai ii aduce lui Andy Murray, nu numai trofeul mult ravnit, ci si locul trei in ierarhia mondiala, dupa trei turnee castigate una dupa alta in acest tur asiatic (Bangkok, Tokyo, Shanghai).

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este interesant acest tur de forta al lui Andy in acest sfarsit de sezon, mai ales dupa un sezon cu multe de inghitit pentru scotian. Incet-incet pare sa-si dea seama, ca este mai bine a da in minge fara a te gandi prea mult. Poate ca Murray nu are reverul sau agilitatea lui Novak Djokovic, cu al carui stil de joc se aseamana jocul lui cel mai mult dintre cei patru din fruntea clasamentului, dar cu siguranta, dupa parerea mea, are un joc mai inteligent si are si o intuitie mai buna . Privind prin acest aspect, Murray, daca-si ordoneaza mai mult gandurile, s-ar putea ca sezonul 2012 sa-i aduca primul lui titlu de Grand Slam.

As dori sa insist asupra unui alt lucru petrecut la masters-ul de la Shanghai. Exista un obicei, si anume acela, ca invingatorul turneului BRD Nastase Tiriac Trophy sa aibe mai departe rezultate frumoase in circuit. Prin performanta lui Florian Mayer de-al scoate din competitie pe Rafael Nadal, avem un nou exemplu care confirma acest obicei. Acest german, care a castigat anul acesta la Bucuresti, cu jocul lui atipic, cu reverul slice executat cu doua maini, cu voleul de rever executat cu doua maini si cu variatia de efecte folosite, incomodeaza extrem de mult orice adversar. Pe deasupra mai are si un serviciu extrem de bun, la executarea caruia, am observat ca Mayer isi foloseste poate mai mult mobilitatea incheieturii mainii, decat alti jucatori, adaugand atat mai mult efect, cat si mai multa putere loviturii.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Una peste alta, acest “popas” facut de ATP in Asia a fost interesant, frumos si exotic, ca de fiecare data. Urmeaza cateva turnee in Europa inaintea terminarii sezonului, cu mult asteptatul ATP World Tour Finals la Londra.

Daca toamna s-ar prelungi pentru Murray

Postat in data de de catre
4

Vroiam de ceva vreme, sa spun, ca pentru Andy Murray, cel mai probabil, castigarea mult ravnitului prim titlu de Grand Slam, va veni cel mai probabil, la una dintre editiile urmatoare ale Australian Open-ului. Va voi spune si de ce cred asta.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cum a venit toamna, cum au si venit din nou rezultatele bune pentru Murray. Incet-incet incepe sezonul indoor, unde suprafata de joc chiar daca este una rapida, nu este la fel de rapida precum in turneele pe hard outdoor. Iar Andy cand simte o stabilitate adecvata sub picioare, poate scoate un joc de o exceptionala calitate, chiar si de atac, mai ales ca nu este o mare diferenta de calitate in loviturile lui de dreapta si de rever. Deja au venit doua titluri in doua saptamani pentru el. Primul la Bangkok cu aproximativ o saptamana in urma, iar acum la Tokyo, unde aproape l-a spulberat pe Rafael Nadal  (mai ales in setul decisiv), unde s-a impus cu scorul de 3-6, 6-2, 6-0. Bucuria este si mai mare in familia Murray, pentru ca la dublu in cadrul aceluias turneu de la Tokyo, Andy s-a impus impreuna cu fratele lui Jamie Murray.

Daca aceasta forma pentru Andy ar continua si in inceputul de sezon urmator, atunci scotianul ar deveni un candidat extrem de serios la castigarea Australian Open-ului, pentru ca suprafata de joc al turneului australian nu este cea mai rapida suprafata hard. Si prin prizma celor doua finale jucate deja de scotian la turneul de Mare Slem australian, ne pot determina sa gandim astfel.

La Beijing, tot in aceasta saptamana, mi-a atras atentia Tomas Berdych, cu jocul lui destul de plat, rapid, in unghiuri, cu care a reusit sa se impuna, trecand si de Fernando Verdasco (cu 6-1, 6-0 !!!), Jo-Wilfried Tsonga si Marin Cilic. Jocul de contraatac a dat roade. Totusi, nu pot sa spun, ca m-a impresionat in mod deosebit Berdych, pentru ca foarte usor poate fi scos din ritm, dupa parerea mea. Un joc variat il scoate prea usor din acea zona de confort, de unde contraataca lung. Este insa pe un drum bun, iar un eventual loc printre primii opt jucatori ai lumii la sfarsitul sezonului ar fi pe deplin meritat.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cand ? Unde ?

Postat in data de de catre
12

Este interesant contextul, in care scriu acest articol. Turneul WTA de la Beijing iar ne pune pe ganduri, iar ne face sa visam, si iar ne face sa analizam.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Monica Niculescu a reusit s-o invinga la acest turneu pe nimeni alta, decat castigatoarea de anul acesta al Roland Garros-ului, Na Li, cu scorul de 6-4, 6-0. Fiind primul meci al lui Na Li de dupa infrangerea din primul tur al US Open-ului de anul acesta, tot in fata unei jucatoare din tara, Simona Halep, rezultatul devine si mai interesant, si ma determina sa-mi pun intrebari.

Daca doua jucatoare din tara au reusit sa invinga campioana de la Roland Garros, CAND va castiga o jucatoare sau un jucator de la noi din nou un titlu de Grand Slam ? Cand se vor lega evolutiile cuiva in asa fel pe durata a doua saptamani, incat sa ridice trofeul la final ? A doua intrebare UNDE ar putea veni acest triumf, pe sol australian (Australian Open), pe sol francez (Roland Garros), pe sol englez (Wimbledon) sau pe sol american (US Open) ?

Ca sa ma intorc la victoria de exceptie a lui Monica Niculescu in fata lui Na Li, aceasta vine dupa ce Monica inca nu a reusit pana acum sa invinga nici o jucatoare de top 10 mondial…

Acest subiect al articolului de azi, iar ma face sa ma gandesc, cat de aproape au fost Horia Tecau si Robert Lindstedt in 2010 si 2011 sa castige Wimbledon-ul la dublu,cand au ajuns pana in marea finala.