(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In sfarsit vine si primul titlu de Grand  Slam pentru Horia, care trebuie sa aibe parte de toata stima si de tot respectul nostru ! Dupa ce impreuna cu Robert Lindstedt au pierdut doua finale la Wimbledon la dublu masculin, iata ca vine acest trofeu la Melbourne, in competitia de dublu mixt, la Australian Open 2012. Chiar si in proba de dublu masculin, Horia si Robert au ajuns pana in semifinale, unde celebrii frati Bryan (Bob si Mike) i-au oprit din drum. De cate ori am avut ocazia am spus-o, si o voi spune si in viitor, ca desi respect decizia lui Horia de a evolua doar la dublu, nu pot sa nu ma intreb ce ar fi daca ar juca si in competitiile de simplu ? Este un jucator atat de complet din punct de vedere tehnic, incat sunt sigur ca ar ajunge foarte sus. Oricum, Bravo Horia !!!  Acest rezultat cu siguranta, este cea mai mare performanta al tenisului din tara in ultimii ani. Apropo de performantele jucatorilor de la noi din tara, la editia din acest an al Australian Open-ului mai vreau sa remarc pe cineva.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este vorba de jucatoarea Csoregi Ilka, o jucatoare din Cluj-Napoca, nascuta in anul 1996, care la Open-ul Australian de  anul acesta, a ajuns pana in semifinalele competitiei de dublu la junioare. Bravo Ilka !!! Aceasta performanta inseamna ceva, sa speram ca va fi urmata de multe alte rezultate foarte bune, iar mai apoi trecerea de la junioare la senioare sa fie cat mai lina. Voi ce spuneti de aceste rezultate ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este a treia finala consecutiva de Grand Slam care se disputa intre cei doi, dupa finala de la Wimbledon si US Open de anul trecut. Se pare, ca cei doi incep sa monopolizeze cele doua locuri principale in astfel de concursuri. Marea intrebare inaintea finalei este, ca dupa ce in 2011 Novak a decodificat jocul lui Rafa, spaniolul poate in acest nou an, la randul lui, sa descifreze jocul sarbului ? Poate Djokovic din nou sa treaca de un Nadal care a trecut de Federer ?

Raspunsul, din punctul meu de vedere, va fi dat de pozitionarea celor doi in teren. Cel care va urca in teren, va impune si ritmul schimburilor si va si castiga. Lui Nadal nu-i va ajunge sa-l atace pe rever pe Djokovic (cum face cu alti jucatori), pentru ca sarbul loveste  extrem de devreme mingea si a gasit de anul trecut cheia efectului biciuit al spaniolului. Sarbul poate sustine raliurile cu Nadal, asa ca Rafa va trebui sa schimbe ceva, pentru ca daca n-o va face, finala va fi “un film pe care l-am vazut si anul trecut”. Nadal a optat ca racheta lui sa fie mai grea anul acesta decat a fost anul trecut, iar acest lucru l-ar putea ajuta sa fie mai agresiv.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In competitia feminina, la simplu, deja stim un nou nume de castigatoare de Mare  Slem, aceasta fiind Victoria Azarenka, care incet-incet s-a maturizat si a dozat jocul ei de atac dezlantuit si cu multa inteligenta tactica. In finala a trecut de Maria Sharapova chiar folosindu-se de “armele” rusoaicei. A atacat tot ce venea din jumatatea de teren a Mariei, iar cand doua jucatoare pur sange ofensive se intalnesc, acolo cu siguranta “sar scantei”. Faptul, ca Azarenka este capabila cand este atacata, sa revina din defensiva in ofensiva cu o singura lovitura, a ajutat-o mult. Este o situatie interesanta acum in lumea tenisului feminin, toate turneele de Grand Slam fiind detinute de jucatoare pentru care aceste trofee rerezinta primul lor succes la asemenea nivel. Azarenka infara de titlu mai preia si fotoliul de lidera mondiala.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

(Sursa foografiei: photobucket.com)

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mi-a parut bine, ca-l vad pe Lleyton, fostul lider mondial si castigator a doua turnee de Mare Slem (US Open si Wimbledon) din nou intr-o optime de finala de turneu de Grand Slam. Chiar daca a pierdut in fata actualului lider mondial Novak Djokovic, pot sa zic, ca australianul a avut un parcurs frumos in acest turneu.

M-a impresionat mai cu seama meciul lui castigat impotriva lui Milos Raonic. Tanarul Raonic cu un serviciu demolator l-a intalnit pe jucatorul cu poate cel mai bun retur din lume, Hewitt. Atitudinea agresiva, super concentrata al lui Hewitt, imi amintea acea finala de la US Open cu aproximativ un deceniu in urma, unde australianul (in acea vreme foarte tanar) invingea un alt jucator cu un serviciu stelar, Pete Sampras. Bineinteles, pe Raonic nu-l compar cu Sampras, dar mi-a venit in minte acea finala, unde Hewitt a castigat primul lui titlu de Grand Slam. Am fost fanul lui Pete, dar i-am admirat intotdeauna si daruirea totala al australianului.

Inca Lleyton are potentialul de a reveni intre jucatorii din varful clasamentului daca va fi ocolit de  accidentari, si daca va putea aduna cateva parcursuri bune la urmatoarele turnee. Pe aceste eventuale parcursuri bune ar putea cladi o revenire intre cei mai buni jucatori din lume. Returul lui de serviciu este inca unul extraordinar, loviturile si atitudinea lui au ramas agresive, piciorele inca-l ajuta, asa ca, eu zic, ca vom mai vedea multe meciuri frumoase cu el. Voi ce ziceti ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

De mai multe ori, poate chiar cu fiecare ocazie, mi-am exprimat admiratia pentru tenisul agresiv, pentru tenisul inventiv, pentru reverul cu o singura mana. In turul trei de la Australian Open, mi-a fost dat sa vad un nou meci exceptional, in care un astfel de jucator, care practica tenisul care-mi place, pe nume Feliciano Lopez, a reusit sa invinga tanara speranta americana, John Isner.

Paradoxal, spaniolii in marea lor majoritate prefera zgura, prefera jocul din spatele terenului cu raliuri lungi si folosesc reverul cu doua maini. O fi si Feliciano spaniol, dar are un joc total diferit. Este printre putinii care mai practica un joc de serviciu-voleu frumos, agresiv cu lovituri poate mai plate, cu un rever cu o singura mana de toata frumusetea si cu paleta larga de executii tehnice de pe orice parte al terenului. Isner, eu zic, ca face parte din acel grup de jucatori tineri, despre care vorbeam intr-un articol recent, care deocamdata nu ma impresioneaza decat la capitolul serviciu, lovituri tari din spatele terenului si ambitie. Isner  a intalnit in persoana lui Feliciano Lopez un jucator, care il supune sa execute mai multe tipuri de lovituri decat un jucator tipic din spatele terenului, iar asta l-a scos din zona lui de confort, si implicit l-a scos din ritmul schimburilor atat de necesar lui. Apropo de agresivitate, sa trec un pic la tabloul feminin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Victoria Azarenka pare foarte nerabdatoare sa castige primul ei trofeu de Grand Slam. Impresioneaza de la inceputul acestui sezon, nici nu este de mirare ca in primele ei doua meciuri de la Openul Australian a castigat cu acelas scor categoric de 6-1, 6-0, impotriva lui Heather Watson si Casey Dellacqua. Desi, sunt de parere, ca jocul agresiv al Victoriei inca trebuie dezvoltat pentru a castiga un turneu de asemenea nivel, trebuie sa spun, ca-mi place extrem de mult cum transforma aceasta jucatoare apararea in atac. Ea este capabila cu o singura lovitura sa transforme defensiva in atac datorita faptului, ca sta bine in teren. Azarenka se avanta foarte frumos si furibund in atac, dar aceste atacuri mi se par cateodata mai putin gandite decat ar putea fi, poate mult prea instinctuale. Se vede in atitudinea ei cat de nerabdatoare este sa castige si ea un astfel de turneu.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Poate deja ati ghicit, este vorba despre victoria din turul intai de la Australian Open, al Soranei Cirstea in fata australiancei Samantha Stosur, castigatoarea US Open-ului din 2011. Nu numai rezultatul ma incanta, ci poate mai mult faptul cum a fost obtinut aceasta victorie. Demult n-am mai vazut-o pe Sorana jucand atat de curajos. A intalnit extrem-extrem de devreme mingea, mai ales pe partea de forehand, si a putut pune astfel o presiune continua pe Stosur, mingea intorcandu-se foarte rapid in jumatatea de teren al jucatoarei din Australia. Victoria Soranei in doar doua seturi a fost o incantare pentru mine, mi-au placut raliurile purtate fara nici o ezitare, fara retineri din partea Soranei, chiar daca stiu, ca nu trebuie sa ma entuziasmez prea mult, meciul fiind doar din turul intai al competitiei de Grand Slam. Cu un joc similar si pe viitor, zic ca Sorana ar putea ajunge departe in aceasta competitie, dar trebuie sa aibe grija la constanta, pentru ca la astfel de turnee orice greseala poate insemna infrangerea. Sa speram, ca o vom vedea jucand cat mai mult pe celebra Rod Laver Arena din Melbourne pe Sorana.

Deviind un pic de la subiect, doresc sa atrag atentia, cat de importante sunt aceste turnee de Mare Slem. La aceste turnee foarte putini favoriti si foarte putine favorite pierd in prima saptamana al competitiilor de asemenea nivel. Ca exemplu, putem sa luam si rezultatele, in general, si de la actuala editie al Australian Open-ului, unde jucatorii ca Djokovic, Federer, Nadal castiga lejer si categoric, pot sa zic, primele lor meciuri, si asta este valabil si in competitia feminina. Ce parere aveti despre meciurile din primele tururi ale actualei editii al Australian Open-ului ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Inaintea acestui turneu doresc, sa scriu cateva randuri despre  jucatorii tineri, care ar vrea sa puna probleme jucatorilor consacrati. Deocamdata, inafara de Juan Martin Del Potro si Alexandr Dolgopolov, nu prea cred, ca pot aduce alte exemple in momentul de fata, care sa poata sa invinga un jucator ca Roger Federer sau Rafael Nadal, intr-un turneu de Mare Slem.  Mai toti jucatorii tineri incearca sa loveasca tare din spatele terenului, fara sa foloseasca o gama foarte variata de lovituri. Se vede orientarea acestora spre a-si dezvolta un super-serviciu, un forehand si un backhand (daca se poate) cat mai puternic, dar paleta tehnica uzitata parca este una prea restransa pentru un asa nivel. Ca exemplu, il amintesc Milos Raonic, tanara speranta canadiana, care a castigat recent turneul de la Chennai si are toata admiratia mea pentru jocul prestat. Dar mi se pare un jucator prea static, cand nu se aseaza suficient de bine sau nu are suficient timp sa se aseze suficient de bine la minge si sa apese lovitura, poate sa greseasca usor. Tinerii jucatori nu joaca atat de variat in ziua de azi, cum mi-ar place mie sa joace. Del Potro si Dolgopolov mi se par cei doi tineri, care au planuri de joc tactice si tehnice suficient de bune, dintre jucatorii tineri, incat sa poata chiar castiga un asemenea turneu.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Foarte putin timp mai este pana la inceperea turneului, iar jucatorii se pregatesc pe plexicushion-ul australian, o suprafata de joc hard, rapida, dar nu la fel de rapida ca hard-ul New York-ez de la US Open. Australienii probabil isi pun sperantele mai mult in Samantha Stosur (castigatoarea US Open-ului din 2011) la feminin, si tot in Lleyton Hewitt, zic eu, la masculin, chiar daca tanarul Bernard Tomic (care, dupa parerea mea, se inscrie intr-un fel in tipologia jucatorilor tineri despre care am scris mai sus), a facut senzatie la Wimbledon-ul de anul trecut. Hewitt, “eternul copil teribil al tenisului” cat timp va juca, va avea un cuvant greu de spus, indiferent de varsta lui. El a castigat de 4 ori turneul de la Sydney (care precede Open-ul Australian) dar niciodata nu a castigat pana acum acest turneu de Grand Slam din tara cangurilor. A fost in finala in 2005, dar a pierdut in fata lui Marat Safin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Fiind o suprafata de joc acrilica rapida, cea de la Australian Open, schimburile vor fi probabil mai scurte si mai rapide in comparatie cu schimburile de mingi de pe zgura, si zic eu, si mai tehnice. Oricum, va fi un spectacol pe cinste, si as vrea sa stiu si parerile voastre cu privire la acest turneu.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Exuberanta lui Tsonga pe teren intotdeauna m-a impresionat, dar stilul sau de joc, trebuie sa recunosc, ca pana nu demult nu mi-a prea placut. Miscarea larga la lovitura de forehand, in care parca dorea sa canalizeze forta unui rinocer, miscarea in teren putin parca prea greoaie (la acest nivel), nu m-au atras in mod deosebit.

Insa, ceva s-a schimbat mult in jocul francezului. Nici nu este de mirare ce fel de rezultate bune a avut la sfarsitul sezonului trecut, culminand zic eu cu acea finala de la  ATP World Tour Finals.

Tsonga a devenit un jucator mult mai rafinat, paleta tehnica aratata dovedeste acest lucru. Pe langa amintitul forehand puternic, si serviciul executat ca din tun, Tsonga se pricepe si la lovituri si executii de finete. Inaintarile lui la fileu si voleurile precis executate in finala turneului, dupa parerea mea, au fost extrem de importante. Constructia punctelor a devenit mult mai variata, cu utilizarea inteligenta al reverului slice. 

Iata, ca intr-o perioada, cand atentia majoritatii celor care iubesc tenisul este acaparat de lupta care sta sa izbucneaca din nou in fruntea clasamentului (Djokovic, Nadal, Federer, Murray), Tsonga incet-incet, se pare, ca reuseste pas cu pas sa cladeasca un joc, care din ce in ce mai greu va putea fi contracarat de catre adversari. Bineinteles cu o conditie, acea fiind ca francezul sa ramana constant. In 2008 Jo-Wilfried Tsonga a fost finalist la Australian Open, acum in 2012 mi se pare un jucator totalmente schimbat, si asta este  rezultatul unui proces firesc si natural prin care trece un jucator in decursul anilor. Inchei cu o intrebare: ce performanta credeti ca va face francezul anul acesta la apropiatul Australian Open ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Kim a fost si este acea jucatoare, care vrea sa conduca punctele, nu-i place si nici nu accepta cu nici un chip sa fie dominata. Jocul ei si forma de joc actuala pe care o etaleaza la turneul WTA de la Brisbane, face din ea din nou o candidata la ridicarea trofeului de la  Australian Open. A facut un meci impotriva Anei Ivanovic, cum rar mi-a fost dat sa vad. Practic, aproape tot timpul a tinut-o intr-un dezechilibru total pe Ana, cu jocul in forta, extrem de rapid in unghiuri, variind adancimea loviturilor extrem de inteligent. Crosurile precise destul de razante cu fileul au facut aproape imposibila reactia Anei. Lovitura cea mai impresionanta al lui Kim, dupa parerea mea, a fost crosul de rever.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

La turneul ATP de la Doha, Roger Federer a mai schimbat ceva din impresia nu prea grozava pe care a lasat-o la demonstrativul de la Abu Dhabi, unde atat Novak Djokovic (care a si castigat turneul) cat si Rafael Nadal i-au administrat infrangeri destul de severe. In primul lui meci din competitia de la Doha, impotriva lui Nikolay Davydenko, Roger a incercat si a reusit sa fie acel Roger care taie cu prima ocazie opozitia adversarului. Cu scorul de 6-2, 6-2, dar mai ales prin jocul agresiv, precis, a mai sters din impresia lasata la recentul demonstrativ. Sunt convins, ca din punct de vedere tehnic Federer este peste ceea ce se vede in circuit azi, dar de multe ori in recentul incheiat sezon 2011, din punctul meu de vedere, a gresit tactic, iar asta l-a costat enorm. Daca nu va juca din nou acel joc imprevizibil, risca sa fie dominat de jucatorii din fruntea clasamentului, si poate chiar nu numai de acestia.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Ce poate fi mai frumos, decat un inceput de an cu un turneu in care se intrec echipe formate dintr-un jucator si dintr-o jucatoare, care joaca atat la simplu cat si impreuna la dublu mixt ? Este vorba despre Cupa Hopman, care se disputa anual in Australia, locul lui de desfasurare fiind Perth, iar locatia turneului fiind situat in Burswood Dome din celebrul Burswood Entertainment Complex. Eu am numit-o “Un Altfel De Cupa Davis”, deoarece este o intrecere inter-tari, care se disputa sub semnul ITF (International Tennis Federation).

Sa amintesc faptul, ca acest turneu a fost numit dupa celebrul Harry Hopman, care a fost unul dintre cei mai de seama jucatori si unul din cei mai de seama antrenori din Australia. Lucy Hopman, a doua sotie al lui Harry, viziteaza anual turneul, venind tocmai din Statele Unite Ale Americii, iar atasarea fanilor de ea se observa si datorita numelui pe care l-au dat acesteia, “Queen Of The Cup“.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Nu demult am aflat, ca Andy Murray va fi antrenat de  celebrul Ivan Lendl. Nu prea stiu despre detaliile acestei decizii al scotianului, dar mi se pare, ca aceasta colaborare va fi extrem de interesanta. Mai ales, ca acest sezon pare ca va fi mai interesant ca anterioarele, deorece cei patru jucatori din fata clasamentului Novak Djokovic, Rafael Nadal, Roger Federer si  Andy Murray, au parca o ambitie in plus pentru a demonstra. Am  spus mereu, ca dupa parerea mea, Andy are cele mai mari sanse sa castige primul lui turneu de Grand Slam la Australian Open, datorita suprafetei de joc, care nefiind nici prea rapida nici prea lenta, i se potriveste de minune. Dar poate va fi si mai greu pentru el, deoarece Djokovic joaca stelar in ultima vreme, Nadal este ca un leu ranit, dupa infrangerile repetate in fata sarbului anul trecut, iar Federer doreste sa demonstreze, ca mai poate fi elvetianul dominator care a fost. Va fi interesant sa vedem ce se va intampla chiar din in saptamana care deschide acest sezon, cand disputa trei turnee ATP (Association Of Tennis Professionals), la Doha, la Brisbane si la Chennai, care ne pot da cateva indicii cu privire la cum  vor evolua lucrurile in acest an.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Pentru mine, cel putin, sunt cateva lucruri de neinteles. Argentina, care dealtfel a fost pana acum de trei ori in finala Cupei Davis, pe care nu a castigat-o niciodata pana acum, a ales sa joace la simplu cu Juan Martin Del Potro si cu Juan Monaco. Nu inteleg, cum argentinienii, l-au pus sa joace doar la dublu pe experimentatul si versatilul David Nalbandian. Mai ales, ca Argentina a aratat extrem de bine la dublu in ultimul timp cu Juan Ignacio Chela si Eduardo Schwank. Acum se pare, ca Nalbandian va juca cu Schwank la dublu. Monaco chiar a facut senzatie in ultimul timp, dar eu as fi mers pe mana lui Nalbandian. El este un jucator iscusit, viclean tactic, care poate sa-i scoata din mana pe spanioli. Chiar daca deplasarea in teren al lui David, mai ales pe zgura, poate fi inbunatatita, tehnica il recomanda, are un rever cu doua maini natural, cum n-am mai vazut de la Safin, si un forehand extrem de penetrant.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Bineinteles Monaco este si el o alegere excelenta, un luptator desavarsit, un jucator care stie sa poarte raliuri pe zgura, la care va fi supus cu siguranta de jucatorii spanioli.

Spania poate cucerii al cincilea trofeu de Cupa Davis la Sevilia, unde sunt sigur ca spectatorii vor face o atmosfera incredibila. Dupa parerea mea, Spania ca si tara, are cea mai buna echipa de Cupa Davis din lume de cativa ani. Ca si confirmare al spuselor mele, amintesc, ca toate celelalte patru titluri de Cupa Davis castigate pana acum de Spania, au venit in ultimii unsprezece ani.

Spania si acum vine in finala cu o echipa incredibila, din care ii amintesc pe Rafael Nadal, David Ferrer, Fernando Verdasco si Feliciano Lopez. Dealtfel Spania si Agentina s-au mai intalnit in finala Cupei Davis, in 2008, la Mar Del Plata, unde au castigat spaniolii, chiar daca s-a jucat pe o suprafata de indoor hard.