Stanislas Wawrinka este un alt nume pe care vroiam sa-l aduc in discutie pentru ca nu demult a reusit sa-i “taie calea” lui Andy Murray, lovind peste 50 de lovituri castigatoare in acel meci. Colaborarea cu celebrul antrenor Peter Lundgren pare sa se arate printr-un joc extrem de agresiv, la obiect, parca cu un nou suflu al elvetianului. Mi se pare un lucru extraordinar ca sa lovesti peste 50 de lovituri castigatoare intr-un meci contra unui jucator despre care s-a spus ca pune cam totul inapoi peste fileu si in teren. Daca lucrurile s-au incins si la propriu si la figurat, am impresia ca intensitatea infruntarilor va  fi din ce in ce mai mare.

Prima parte a turneului in afara de spectacol a adus si cativa jucatori cu renume eliminati foarte devreme, aici i-as aminti pe Tomas Berdych (finalistul Wimbledonului de anul acesta), invins de Michael Llodra in trei seturi, pe Andy Roddick, invins de Janko Tipsarevic, pe Marcos Baghdatis, pe Marin Cilic, invins de Kei Nishikori. Pe Berdych probabil multi il vedeau ca un jucator care ameninta cu castigarea trofeului, vazand cu ce fel de arsenal a inaintat in celelalte turnee de Mare Slem si vazand rezultatele atinse de acesta. Infrangerea lui Baghdatis este tot extrem de surprinzatoare daca judecam dupa forma si apetitul de joc aratat pe hardurile nord americane.

Mai doresc sa amintesc si sa aduc atentia asupra unui jucator pe nume Denis Istomin, care chiar daca a pierdut meciul sau cu Rafael Nadal, a aratat ca pe viitor ar putea fi unul dintre cei care ar putea domina. Aici subliniez viziunea de joc al lui Istomin, care mi se parea ca la orice punct in care a fost pus in dificultate de Nadal putea gasi raspunsul castigator, atat prin unghiuri neobisnuite si neasteptate, cat si prin tehnicitatea jocului sau. Poseda un serviciu bun, si in schimburi prin viclenia jocului sau atunci isi pune in valoare forta cand este necesara utilizare ei. In amintitul lui meci cu Nadal, soarta i-ar fi putut zambi lui Istomin, daca dupa primul set pierdut ,in setul doi (ajuns la tie break) ar fi putut castiga setul dupa ce a condus cu 5-1 in tie break, iar in setul trei ar mai fi scos cumva lovitura castigatoare la mingile de break avute de el. Aici nu vreau sa inchei fara sa subliniez meritul  lui Nadal, care in momentul cand era condus atat de categoric  in amintitul set doi, in tie break, a reusit sa adune cele sase puncte care i-au adus si acest set doi, castigand mai apoi meciul cu 3-0 la seturi.

Spectacolul primei zile a avut ca parti componente si meciurile superbe, castigate in  cinci seturi de catre jucatori celebrii ca: Robin Soderling, Gael Monfils, Albert Montanes, Jurgen Melzer (care l-a invins pe Dmitry Tursunov) si Paul-Henri Mathieu care l-a invins pe celebrul Lleyton Hewitt). Un alt meci “cu mult sare si piper” de cinci seturi despre care doresc sa amintesc este cel dintre Marcos Baghdatis si Arnaud Clement.

In competitia feminina doresc sa amintesc de o intalnire care putea sa aiba loc si in fazele finale ale turneului, daca ne orientam din punctul de vedere al performantelor celor doua adversare, Daniela Hantuchova si Dinara Safina. Dinara Safina, fosta lidera mondiala negasindu-si cam de mult pierduta forma n-a reusit sa se opuna inaintarii Hantuchovei in urmatorul tur.

Celebrul Nick Bollettieri a fost foarte-foarte aproape sa asiste din tribune la o victorie de rasunet romaneasca, cand darza luptatoare Simona Halep a servit pentru meci in setul decisiv al intalnirii cu Jelena Jankovic. Chiar daca a pierdut pana la urma, Halep a reusit sa-si aduca aportul la spectacolul oferit de primul tur al US Openului.

Finala turneului l-a adus in finala si pe americanul Mardy Fish, care aflat in cautarea primului titlu de masters, a oferit o rezistenta extrem de solida, bazata pe un serviciu exploziv, si un joc din teren  extrem de direct. Totusi doresc sa vorbesc un pic de desfasurarea turneului unde, in semifinalele turneului a ajuns un singur jucator (Roger Federer) din cei primii patru jucatori din varful clasamentului mondial. In sferturi Andy Roddick a dispus extrem de sigur de Novak Djokovic, Marcos Baghdatis a trecut la fel  de sigur de Rafael Nadal, Mardy Fish a iesit castigator din infruntarea cu Andy Murray, iar Federer a iesit si el castigator din infruntarea cu Nicolay Davydenko. Aici doresc sa scot in evidenta atat jocul cat si rezultatul obtinut de Baghdatis in meciul cu Nadal, un joc agresiv, cladit pas cu pas, fara graba. Despre Roddick spun o parere personala, si anume ca intotdeauna cand mi se pare ca rezultatele lui scad, intotdeauna revine si arata ca este un jucator de top. Ca sa ajunga in finala turneului, in semifinale Federer a trecut de un Baghdatis intr-o forma extrem de buna, iar Fish a trecut de conationalul sau Andy Roddick, care era atat de aproape de finala in momentul in care ploaia si-a facut simtita prezenta, iar dupa pauza cauzata de aceasta lucrurile n-au mai curs in favoarea lui. Mai doresc sa mentionez cate ceva si de Nadal, care mi s-a parut ca de multe ori a luat tehnica urcarii destul de des spre fileu dupa pregatirea punctelor, desi nu ma asteptam la asta. Oricum s-ar putea sa-i foloseasca in viitor acest procedeu daca se va adauga la jocul alcatuit “bucata cu bucata” atat de bine de sarguinciosul spaniol.

Tot pe suprafata hard recent s-a mai incheiat inca o finala, in circuitul feminin WTA, la Cincinnati, unde Kim Clijsters a ridicat trofeul turneului, dupa o infruntare cu Maria Sharapova, care dupa parerea mea a scapat meciul din palma, dupa ce a avut cateva mingi de meci. La meci si-a facut prezenta si ploaia care parca a luat norocul de la Sharapova si i-a dat-o lui Kim, pentru ca in momentul intreruperii meciului Sharapova a fost la un pas de victorie, iar dupa revenirea jucatoarelor pe teren Clijsters a inaintat foarte sigura spre titlu.

Apropo de hotarare, dupa ce remarcam nu demult jocul si succesul lui  David Nalbandian la Washington, primesc si confirmarile prin rezultatele sale si de la Toronto, la afirmatia ca va incerca sa fie un “baraj extrem de greu de trecut” de catre jucatorii renumiti, trecand pana acum la Toronto de jucatori ca David Ferrer si Tommy Robredo (scorul cu Robredo 6-3, 6-0).

Doresc sa remarc cateva rezultate tot din aceasta saptamana dar din circuitul feminin WTA, de la Cincinnati, unde Anei Ivanovic, frumoasei jucatoare, parca ii revine jocul, care mi se parea pierdut de la castigarea de cativa ani a Roland Garros-ului, Ana castigand meciul cu Victoria Azarenka cu 2-6, 7-6, 6-2, dupa ce la un moment dat tabela indica un 6-2, 5-3 pentru Azarenka. Mentionez  si de o alta intalnire, tot de la Cincinnati, Maria Sharapova contra Svetlana Kuznetsova, o intalnire intre doua jucatoare din Rusia. Experimentata si extrem de inteligenta Kuznetsova, care nu demult a reusit o victorie de rasunet la San Diego, desi foarte hotarata sa castige, nu a reusit sa se opuna avansarii Sharapovei mai departe in turneu. Tabela la sfarsit indica scorul de 6-4, 1-6, 6-2, in favoarea Sharapovei, care impreuna cu invinsa ei din acest meci dau semne serioase cu privire la intentiile lor la apropiatul US Open. Kim Clijsters da si ea semne de inentiile ei, prin castigarea meciului ei de la Cincinnati cu fosta lidera mondiala Dinara Safina.

Victoria lui David  Nalbandian pe suprafata  hard  a Washingtonului, si modul impunerii acestuia la acest turneu, ma face sa ma intreb in cazul in care va juca la fel, ce fel de spectacol poate oferii  cu Roger Federer sau Rafael Nadal sau ce bariera poate pune celor mai mari nume ale circuitului la viitoarele turnee disputate tot pe suprafete hard,  din America de Nord (Toronto, Cincinnati), nici nu vorbind in cazul in care miza va creste la inaltimea stelelor, la apropiatul US Open.

Am amintit de turneele din America de Nord asa ca trebuie sa amintesc si de un fapt interesant care se va petrece la turneul masters de la Toronto, si anume de intelegerea primilor doi jucatori din clasamentul mondial actual la simplu (Rafael Nadal si Novak Djokovic),  sa-si uneasca fortele in competitia de dublu a acestui turneu. Ma intreb cum ar arata la dublu sa fie intr-o singura parte a fileului Roger Federer si Rafael Nadal ?

In cele trei turnee recent icheiate am putut primi trei exemple la acest lucru, si aici le-as insira. Primul exemplu este victoria lui Juan Carlos Ferrero, fostul numar 1 mondial, care a castigat pana acum singurul turneu de Grand Slam la Roland Garros, pe zgura, a castigat recent turneul ATP Umag din Croatia tot pe zgura, invingadu-l in finala pe italianul Potito Starace. Al doilea exemplu este victoria tot a unui spaniol (despre ei demult se aude ca zgura e “casa” lor), Nicolas Almagro, tot pe zgura, la turneul ATP, elvetian Gstaad, unde a trecut de francezul Richard Gasquet, aflat parca intr-o revenire constanta dupa ce lipsise o perioada din circuit. Mentionez ca nu demult Almagro a mai castigat si la Bastad. Iar al treilea exemplu este de aceasta data pe alta suprafata, si anume pe hard, mai precis pe hard-ul american de la Los Angeles, unde a iesit castigator americanul Sam Querrey, care a trecut in finala peste opozitia lui Andy Murray. Despre Andy Murray mentionez ca este un jucator extrem de versatil dar cele doua finale de Grand Slam atinse de el pana acum au fost tot pe hard, la US Open si Australian Open. Despre americanul Sam Querrey atat vreau sa spun ca nu m-a mirat stiind jocul sau pe suprafele iuti. Apropo de turneul de la Los Angeles, la dublu masculin, s-a nascut un nou record pe care il detin celebrii frati Bryan, sau “Bryans”, care aici au castigat al 62- lea lor titlu.

La ceva interesant pentru mine s-a putut asista tot in recentul incheiat turneu WTA, castigat de Victoria Azarenka, si anume in decursul saptamanii s-a putut asista la meciul intre Maria Sharapova si Agnieszka Radwanska, care a oglindit puterea, forta mentala de fier, atat de celebra a Sharapovei, care a castigat amintitul meci, dupa ce pierduse primul set cu 1-6, revenind si castigand celelalte doua cu 6-2, 6-2.

Totusi, apropo de “semne”, nu demult am discutat despre un tanar jucator pe nume Lukas Lacko, care ince, incet ziceam ca va ajunge foarte sus, a dat inca un “semn” prin care incepe sa confirme spusele mele de mai demult, adica la turneul de la Atlanta a reusit sa-l invinga pe australianul Lleyton Hewitt in numai doua seturi, 6-4, 6-2.

Un alt apropo, de aceasta data apropo de turneul de la Atlanta, Mardy Fish reuseste sa ridice trofeul turneului de la Atlanta, dupa ce a trecut in trei seturi (setul trei castigat la tie break) de compatriotul sau american John Isner, care se pare ca a prins gustul meciurilor lungi, dupa ce a batut recordul  la Wimbledon cu cel mai lung meci de tenis,  avand in decursul turneului un alt meci extrem de lung.