(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Celebrul meci, din data de 20 septembrie 1973, i-a adus fata in fata pe celebra Billie Jean King si pe Bobby Riggs in Houston, Texas. Trebuie mentionat, ca la momentul meciului Riggs avea 55 de ani, si venea dupa o victorie impotriva unei alte jucatoare celebre, Margaret Court, pe care o invinsese cu scorul de 6-2,  6-1.

In mult mediatizatul “Battle Of The Sexes”, Billie Jean King l-a invins pe Bobby Riggs, cu scorul de 6-4, 6-3, 6-3, si devenit femeia care a invins barbatul intr-un meci de tenis.

In 1998, Venus si Serena Williams, avand la data respectiva 17, respectiv 16 ani, dupa ce au sustinut, ca nu pot fi invinse de un jucator de tenis, care se afla clasat in clasamentul masculin mai jos de locul 200, iata, ca un jucator pe nume Karsten Braasch, aflat atunci pe pozitia 203, probabil le-a cam demolat increderea celebrelor surori in fortele proprii, invingand-o pe Venus cu 6-2 si pe Serena cu 6-1.

Intr-un articol viitor, va fi interesant sa analizez si sa compar loviturile si jocul in general al fetelor cu cel al baietilor. Care credeti ca ar fi scorul unei intalniri intre liderul ATP si lidera WTA ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com.)

Cam toti iubitorii tenisului il tin minte mai cu seama, ca fiind ultimul francez castigator la Roland Garros in 1983 la simplu. In acea finala a trecut de celebrul Mats Wilander, in trei seturi, scorul final de pe tabela fiind: 6-2, 7-5, 7-6)

Cred ca mai putini stiu, ca Yannick Noah a castigat si la dublu la Roland Garros, in 1984, impreuna cu Henri Leconte. Palmeresul lui include 23 de titluri la simplu si 16 titluri la dublu.

Serviciul puternic si bine plasat ii ajuta desele urcari la fileu, unde avea agilitatea unei pantere. Ajungea aproape orice incercare de passing al adversarilor, iar voleul slice al lui (atat de backhand, cat si de forehand) a fost extrem de ascutit si necrutator. Tinea extrem de mult la lungimea loviturilor, din spatele terenului a liftat foarte mult loviturile de forehand lungi, pentru ca mingea sa sara foarte mult in fata adversarului, incomodandu-i acestuia lovitura. A fost si a si ramas un jucator spectaculos, luand si acum parte la meciuri demonstrative de exceptie.

Si-a facut un nume si in muzica, fiind si un cantaret recunoscut. Dar mai intai de toate, este o persoana caruia ii place sa ajute pe altii. A fondat in 1996 organizatia “Fete le Mur”, care ajuta copiii mai putin privilegiati, si sustine organizatia tot in scop caritabil, al mamei sale, “Enfants de la Terre”. Ca fapt divers, mai mentionez, ca prima lui sotie, Cecilia Rodhe, a fost Miss Suedia, in anul 1978.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Arthur Ashe, care a castigat trei titluri de Grand Slam, in 1968 US Open-ul, in 1969 Australian Open-ul, iar in 1975 Wimbledon-ul, a fost, este si va fi unul dintre cei mai respectati jucatori de tenis din intreaga lume, nu numai pentru activitatea din teren ci si dinafara acestuia.

Posesorul unui serviciu slice extrem de bun, al unui voleu taios si al unui retur de serviciu de exceptie, Arthur Ashe a fost unul dintre cei mai eleganti jucatori de tenis. A fost practicantul unui stil curat de serviciu-voleu. Arthur Ashe Stadium, cel mai mare stadion de tenis din lume si totodata arena principala al US Open-ului, ii poarta cu mandrie numele. A fost antrenat si de celebrul Robert Walter Johnson, cel care a calauzit-o in cariera si pe faimoasa Althea Gibson.

Arthur Ashe Kids’ Day, celebrul eveniment, care se desfasoara in fiecare an din 1993, cu o zi inaintea inceperii US Open-ului, este organizat in memoria dorintei celebrului american de a-i invata tenis pe copii. Participantii au ocazia sa vada sau chiar sa si participe la meciuri de tenis cu staruri ale tenisului mondial si nu numai, pe celebra arena al US Open-ului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Astazi, doresc sa scriu despre o legenda al tenisului, care a fost si este idolul multor copii, jucatori, spectatori, si fete (multe fete fiind fanul lui, datorita atat jocului si performantelor lui, cat si aspectului fizic  )

Carlos Moya este unul dintre reprezentantii de seama al “Generatiei 90″. Spaniolul a castigat un turneu de Grand Slam la simplu, cea de pe zgura pariziana de la Roland Garros in 1998, si a detinut o perioada de timp si fotoliul de lider mondial.

A fost in echipa Spaniei, care a castigat Cupa Davis in anul 2004. Desi si-a atins, poate cele mai mari performante pe zgura, a avut rezultate notabile si pe suprafata hard. In anul 1997 a fost finalist la Australian Open, iar in anul 2002 a castigat turneul de la Cincinnati, unde l-a invins in finala pe Lleyton Hewitt.

Desi, cand ma gandesc la jocul lui Moya, mi-l inchipui prima data pe zgura si doar dupa aceea pe hard, in cariera profesionista pe care a avut-o, s-a adaptat la toate suprafetele de joc. Lovea reverul cu doua maini, desi remarc slice-ul sau de rever executat atat de frumos cu o singura mana. Aceasta lovitura m-a fascinat intotdeauna din jocul lui. Lovea cu foarte mult efect top spin lovitura de forehand, dar vreau sa remarc zvacnirea dinaintea lovirii mingii din miscarea de lovire al reverului top spin cu doua maini, care-i dadea mingii un efect special si o forta deosebita. A avut un joc, care mi-ar mai face placere sa-l urmaresc.

Cand rostesc numele John McEnroe, automat vorbesc despre unul din cei mai talentati si carismatici jucatori de tenis, care au pasit vreodata pe un teren de tenis. Jocul lui unic, rezultatele sale fantastice, personalitatea, carisma, il recomanda a fi o legenda al sportului alb.

A jucat intr-o era al tenisului, in care i-a avut ca adversari printre altii pe celebrii Bjorn Borg, Ivan Lendl si Jimmy Connors. In cariera sa fantastica a castigat 7 titluri de Grand Slam la simplu (de 4 ori US Open-ul, de 3 ori Wimbledon-ul), 9 titluri de Mare Slem la dublu si 1 titlu de Grand Slam la dublu mixt.

Totusi, ceea ce as dori sa subliniez in acest articol, ar fi mai mult stilul sau de joc, un serviciu-voleu practicat cu atata maiestrie. Serviciul lui, poate fi recunoscut oriunde in lume, asezarea la serviciu al lui fiind paralela cu linia din spatele terenului, miscarea serviciului fiind executata in mare masura cu spatele la adversar. Un asemenea serviciu putea fi extrem de greu de anticipat de catre adversar. Priza folosita de el a fost continentala, atat la forehand, cat si la backhand-ul sau cu o singura mana. (Asemenea priza rar se mai poate observa la jucatori). Voleul taios executat de catre american facea ravagii, nu dadea sansa adversarului de a o returna. Returul sau de serviciu in lung de linie, a fost deasemenea, o arma redutabila al lui, prin care finaliza scurt punctele pe serviciul adversarului. Imaginatia lui bogata, si viziune lui asupra jocului, i-au dezvoltat un joc extrem de bogat tehnic, cu lovituri spectaculoase.

La fel, si impulsivitatea lui de pe teren a fost celebra. De multe ori se enerva, se certa cu arbitrii. A ramas celebra fraza adresata unui arbitru la Wimbledon: “You cannot be serious !”. Talentul imens al lui McEnroe poate fi vazut si azi, in circuitul de veterani, unde joaca cu celelalte legende ale tenisului. Deasemenea, pot fi auzite comentariile lui extrem de profesioniste la anumite turnee, cum ar fi US Open-ul si Wimbledon-ul. John McEnroe a fost, este si va fi un om dedicat tenisului.

A venit timpul sa scriu despre o legenda braziliana a tenisului mondial, un jucator si un caracter formidabil, pe nume Gustavo Kuerten. Legendarul zambet onest, mai mereu prezent pe chipul lui, firea deschisa si bineinteles performantele obtinute, l-au “cimentat” in memoria iubitorilor de tenis, in mod special poate al celor francezi, care au fost martori la cele trei titluri castigate de el la Roland Garros.

Cel poreclit “Guga”, prin jocul lui unic, extrem de frumos, tehnic, plin de elan, de elasticitate, a ajuns sa fie lider mondial. Este celebru reverul sau top spin cu o singura mana si lovitura de dreapta tot top spin, cu care directiona mingile cu atata fantezie (tipic sudamericana) si cu atata viteza. Interesant este, ca reverul era executat de Kuerten cu mana mai apropiata de corp, cu o miscare mai compacta de la sold in sus, pe cand la lovitura de dreapta, miscarea devenea mai larga. Serviciul, la fel de celebru, cu o miscare la serviciu, care este atat de unica, ca si amprenta lui, a facut furori. Elanul mare in miscarea la serviciu il ajutau sa propulseze mingea mult din interiorul terenului, ceea ce ii conferea mai multe posibilitati privitoare la efectul imprimat mingii, si ii deschidea unghiuri mai largi. Avea un joc complex si variat, folosea scurtele des, rupea ritmul des in schimburi, iar cand accelera, era distrugator. Deplasarea lui in teren si asezarea la minge, imi aminteste de un dans sudamerican (chiar brazilian) extrem de fluent. Kuerten parca dansa cu racheta pe teren, nu facea pasi gresiti, era mai tot timpul unde trebuie si cum trebuie.

Cum spuneam, a castigat de trei ori Roland Garros-ul, in 1997, 2000 si 2001, deci nu e de mirare ca suprafata lui preferata a fost zgura. Jocul lui Kuerten a avut ceva in plus, fata de multi alti jucatori sudamericani, care marea majoritate tot prefera zgura. In anul 2001, Gustavo Kuerten castiga pe suprafata hard turneul de la Cincinnati, invingandu-l in finala pe Patrick Rafter.

Nu in ultimul rand, doresc sa amintesc de celebrul sau antrenor, Larri Passos, care i-a devenit antrenor la 14 ani, si a muncit alaturi, s-a bucurat alaturi si a plans alaturi de Guga in decursul celor 15 ani, cat i-a fost antrenor.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Trebuie sa marturisesc, ca imi face o deosebita placere sa scriu acest articol, deoarece o sa scriu despre jucatoarea mea preferata din circuitul feminin, Justine Henin. “Juju”, cum i se mai spune, este una dintre cele mai bune jucatoare din lume din toate timpurile, care a aratat ca si in circuitul feminin se poate juca la fel de spectaculos si tehnic ca si in cel masculin.

Cea mai renumita lovitura a ei este, fara dar si poate, reverul cu o singura mana, despre care pot sa afirm, ca este printre cele mai frumoase lovituri din istoria tenisului atat feminin cat si masculin. Biomecanica armonioasa izvorata din talent pur, a facut din lovitura ei de rever, una de care se vor minuna generatii intregi. Tot jocul ei radiaza de talent, cu o varietate ametitoare, un joc complet, cu un joc de picioare si deplasare in teren, care lasa orice privitor cu gura cascata.

Are in palmares 7 turnee de Grand Slam castigate, dintre care 4 trofee la Roland Garros, 2 trofee la US Open, si 1 trofeu la Australian Open. In 43 de turnee WTA si-a adjudecat titlul, si in 2004, si-a adjudecat si medalia de aur olimpica.

Impreuna cu antrenorul ei,  celebrul Carlos Rodriguez, in luna mai al anului 2007, au deschis “Academy 6th Sense”, iar in luna noiembrie al aceluias an, Justine Henin si-a deschis propria academie de tenis “Club Justine N1″. Faptul ca a mai revenit o data in competitiile profesioniste, imi da speranta, ca va mai reveni inca o data.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Martina Navratilova este acea jucatoarea, despre care, celebra Billie Jean King spunea ca este cea mai buna jucatoare la simplu, la dublu si la dublu mixt, care a trait vreodata. Jucatoarea, care juca cu mana stanga, cu un slice de rever neintalnit, este una dintre cele mai bune jucatoare, care a tinut vreodata racheta de tenis in mana. Totodata a adunat atatea titluri cat stelele pe cer, avand un palmares extrem de greu de egalat.

Ca sa aveti o idee, cam despre ce fel de jucatoare este vorba, am sa insir cateva dintre cele mai notabile performante ale ei. A castigat 18 turnee de Grand Slam la simplu, 31 de turnee de Grand Slam la dublu (care este record absolut), si 10 turnee de Grand Slam la dublu mixt.

A castigat la toate turneele de Mare Slem atat proba de simplu, cat si cele de dublu si dublu mixt. La simplu, in total a adunat in cariera un numar de 167 de titluri (care este record in era open) si un numar de 177 de titluri la dublu. Primul titlu de Mare Slem, la simplu, care a devenit “deschizatorul valului de turnee majore castigate”, a fost titlul de la Wimbledon din anul 1978 (invingand-o in finala pe celebra Chris Evert). Un lucru extrem de graitor despre dominarea ei a circuitului feminin, a fost ca in anii 1982,1983 si 1984 a pierdut numai sase meciuri la simplu. De altfel, in 1983 a avut o singura infrangere la simplu, la Roland Garros-ul din acel an, dupa care a castigat celelalte trei turnee majore ale anului. Ultimul ei titlu de Mare Slem la simplu a venit tot la Wimbledon in anul 1990, unde a castigat al noualea sau titlu la simplu la Wimbledon. Cariera si palmaresul ei sunt oglinda unei jucatoare, care prin stilul de joc agresiv, tehnic, cu voleuri a dominat autoritar circuitul feminin. Daca ma gandesc la longevitatea carierei ei, nu m-ar mira daca ar reveni intr-un turneu mare. Ar fi inca o pata de culoare in tenisul feminin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Numele de “Boom Boom” a fost primit de catre Becker, datorita serviciului sau exploziv, bine plasat cu o miscare extrem de fluenta si atat de caracteristica lui. Gama larga de lovituri excelente ale lui Becker a fost sustinuta de mobilitatea extrem de buna a germanului, reusind raspunsuri la mingi aproape imposibile din pozitii aproape imposibile. Astfel, stilul sau de serviciu-voleu clasic fiind un joc complet. Ma gandesc, ca poate multora le-a fost atrasa atentia si de racheta Puma, folosita o bucata de vreme de catre Becker.

Poate capitolul aparte al carierei si poate cea mai mare satisfatie sportiva al acestui jucator atat de credincios si carismatic dupa cum am mai spus a fost castigarea Roland Garros-ului din 1989, dar mai ales drumul spre victorie al lui Michael este ceea ce ramane in timp. Spun asta amintind doar doua meciuri legendare sustinute de el pe  parcursul acestui turneu, si anume victoria legendara din turul al patrulea in fata lui Ivan Lendl, care la un moment dat conducea cu doi la zero la seturi, si victoria din finala in fata lui Stefan Edberg. Mentionez ca “multe randuri din cartea carierei” lui Chang ocupa rolul jucat in echipa de Cupa Davis, castigatoare a Statelor Unite din anul 1990.   In drumul sau in acest sport a fost antrenat prima data de tatal sau Joe, apoi in timpul castigarii Roland Garros-ului, si “intrarii pe poarta mare a acestui sport” de nimeni altul decat de celebrul Jose Higueras si apoi de fratele mai mare, Carl Chang, castigand 34 de titluri pe trei tipuri de suprafata, adica 21 de titluri pe hard, 9 titluri pe carpeta si patru titluri pe zgura.