Joc Tenis » Legendele

Michael Chang – “bateria eterna”

szabi — Mon, 26 Apr 2010 19:43:41 +0000

L-am numit “bateria eterna” din tenis pe Michael Chang, pentru ca el este definitia cuvantului, de lupta continua, de alegare continua indiferent de scor de situatie, indiferent de orice factor. Spiritul de lupta impreuna cu alergarea continua si agilitatea, l-au facut pe langa talentul extraordinar unul din legendele sportului alb, facand parte din generatia acea superba a jucatorilor americani din anii ’90, alaturi de Pete Sampras, Andre Agassi, Jim Courier. Nimic nu il oprea din miscarea continua de pe teren care era alimentata de increderea de fier in posibilitatea castigarii oricarui punct, contraataca orice punct intr-o maniera tipica pentru el. Dupa parerea mea cea mai mare realizare a carierei lui a fost castigarea editiei din 1989 a Roland Garros-ului, la varsta de 17 ani, cu care stabilea un record, si anume reusea sa devina cel mai tanar castigator masculin al unui turneu de Mare Slem. Apropo de tinerete, ca junior a reusit rezultate de “notat cu majuscule”, multe fiind castigate la varste extrem de fragede, care deveneau tot recorduri, la capitolul varsta la care le-a castigat. Tot la capitolul tineretii lui pot sa pun un alt record, si anume a fost cel mai tanar jucator care castiga un meci de pe tabloul principal al openului american. Deja dadea semne serioase de victorie inca din anul 1988, cand castiga primul titlu, la varsta de 16 ani la San Francisco.

Poate capitolul aparte al carierei si poate cea mai mare satisfatie sportiva al acestui jucator atat de credincios si carismatic dupa cum am mai spus a fost castigarea Roland Garros-ului din 1989, dar mai ales drumul spre victorie al lui Michael este ceea ce ramane in timp. Spun asta amintind doar doua meciuri legendare sustinute de el pe parcursul acestui turneu, si anume victoria legendara din turul al patrulea in fata lui Ivan Lendl, care la un moment dat conducea cu doi la zero la seturi, si victoria din finala in fata lui Stefan Edberg. Mentionez ca “multe randuri din cartea carierei” lui Chang ocupa rolul jucat in echipa de Cupa Davis, castigatoare a Statelor Unite din anul 1990. In drumul sau in acest sport a fost antrenat prima data de tatal sau Joe, apoi in timpul castigarii Roland Garros-ului, si “intrarii pe poarta mare a acestui sport” de nimeni altul decat de celebrul Jose Higueras si apoi de fratele mai mare, Carl Chang, castigand 34 de titluri pe trei tipuri de suprafata, adica 21 de titluri pe hard, 9 titluri pe carpeta si patru titluri pe zgura.

Steffi – seriozitatea succesului si succesul seriozitatii

szabi — Thu, 22 Apr 2010 14:12:53 +0000

Vreau cu aceasta ocazie sa scriu cateva randuri, sau mai bine spus sa schitez cate ceva din “portretul” carierei unei jucatoare numita Steffi Graf. Seriozitatea si urmarirea scopurilor bine stabilite de Steffi, i-au adus 22 de titluri de Mare Slem, care inseamna ca intr-o ierarhie, la aceasta categorie este a doua jucatoare dupa legendara Margaret Court, cu cele 24 titluri castigate. “Condimentatul” stil de joc al ei, despre care voi scrie un pic mai jos, i-a adus cel putin 4 titluri de mare slem, la fiecare 4 turnee de Grand Slam. Anul 1988 aducandu-i ceva nemaiintalnit pana atunci, devenind prima jucatoare care castiga intr-un an toate cele 4 turnee majore si nu oricum ci in formatul cu suprafetele diferite si intregind “comoare anului 1988″ cu titlul olimpic. Cele 107 titluri la simplu si cele 11 la dublu castigate conferind un loc aparte lui Steffi Graf in istoria acestui sport.

Despre jocul ei cum am mai formulat, adica “condimentat” vroiam sa inteleg puterea de adaptabilitate la orice fel de suprafata intalnita, un stil ce “dizolva” jocul multor oponente, impunand strictetea jocului ei si mai ales strictetea loviturilor ei. Apropo de strictetea loviturilor lui Steffi nu pot sa nu amintesc, oricat de sumare ar fi aceste randuri despre ea, de slice-ul formidabil pe care-l poseda, fiind una din caracteristica forte din paleta larga de lovituri, pe care cu concentrarea neintrerupta o folosea, pentru a simti de cat mai multe ori acel sentiment dulce si unic de a fi castigator.

Marat Safin- talent si explozie

szabi — Tue, 23 Feb 2010 15:54:18 +0000

Marat Safin personifica talentul si explozia interioara a unui jucator de tenis. Fiind cunoscut ca un om, in primul rand, onest si plin de umor, iar in al doilea rand, un jucator de tenis agresiv, vulcanic, si ambitios, hotarat. Poate chiar caracteristica lui principala este hotararea ca jucator de tenis. Carismaticul jucator rus a castigat doua titluri de Mare Slem in doua secvente diferite ale carierei lui, primul in 2000, la US Open, invingandu-l in finala pe Pete Sampras, iar apoi la o distanta considerabila de cinci ani, adica in 2005 la Australian Open, dupa o semifinala de amintit impotriva lui Roger Federer, si o finala impotriva lui Lleyton Hewitt. Amintesc si cele cinci titluri de Masters castigate, iar un loc magic ocupa in cariera lui si cele doua titluri de Cupa Davis castigate in 2002 si 2006. A detinut locul intai in clasamentul ATP, ca si sora lui, Dinara Safina in clasamentul WTA.

Este caracterizat de un joc extrem de agresiv, cu lovituri puternice, dar si de finete. Serviciul asemenea unui bombardier rus, si reverul sau celebru cu doua maini distrugeau oponentul de multe ori. Mixtura dintre talent si forta la Marat Safin este naturala, fluenta. Mult amintita nervozitate a lui si ruperea atator rachete erau, dupa parerea mea, reprezentarea daruirii si hotararii lui nu neaparat o slabiciune psihica.

In sirul anilor carierei lui Marat Safin a avut multi antrenori celebrii, care au adus cate ceva in desfasurarea jocului acestuia, dintre care amintesc aici pe Peter Lundgren, Hernan Gumy, si Shamil Tarpischev.

Pete Sampras- the record smasher

szabi — Fri, 05 Feb 2010 12:54:33 +0000

Pete Sampras – o intruchipare a tenisului in sine, tacut, modest, si campion cu un tenis frumos. Cariera lui este desprinsa dintr-o poveste cu eroi avand atatea titluri castigate si acestea “inramate” la inceputurile si la sfarsitul lui cu cate un titlu la US Open, castigate impotriva celuilalt erou al tenisului Andre Agassi. Am crescut vazand castigarea celor 7 magice ale eroului, fiind vorba aici despre cele 7 titluri de la Wimbledon, dintr-un total de 14 titluri de Mare Slem, am mai vazut dominatia celor 6 ani ai lui in fruntea clasamentului profesionist si infruntari epice cu adversari epici: Andre Agassi, Boris Becker, Patrick Rafter, Michael Chang, Marcelo Rios, Carlos Moya.

Desi servicul atat de aclamat ar trebui sa inceapa descrierea jocului sau eu doresc sa scriu altceva despre stilul sau, serviciu-voleu atat de frumos. Pe mine personal cel mai mult m-a impresionat jocul sau la fileu, atat de precis si vizionar, si mai ales amortizarile din fata fileului, cu racheta lui cu racordaj parca de “burete”, ale mingilor trimise cu ata putere de adversari. Reverul sau cu o singura mana tot la parametrii de erou al tenisului, iar alta lovitura care se ridica la acest nivel de lovitura de erou este voleul din saritura, executata deasupra capului numit smash.

Tacut in teren si inafara lui, cu atitudine imaculata ma gandesc ca s-a nascut pentru a fi o “insigna” a ceea se numeste tenis.

Cuvinte (daca se poate) despre Federer

szabi — Sat, 16 Jan 2010 12:34:41 +0000

Cu toate ca in anii de copilarie am crescut urmarindu-l, idolatrinzandu-l pe Pete Sampras, trebuie sa-i dau cezarului ce-i al cezarului, si primul jucator despre care scriu cateva idei va fi Roger Federer. Nu din cauza titlurilor lui sau ale premiilor castigate, ci pur si simplu pentru deliciul vizionarii jocului sau. Reverul cu o singura mana nemaivazut (cel putin din punctul meu de vedere, mai ales la crosurile scurte), lovitura de drepta cu capacitate de a spulbera, servicii de o varietate enorma, voleul fin, precis si fluent, si jocul de picioare unic il fac sa para ca face foarte usor ceea ce face (probabil ca si face foarte usor). Nici nu mai amintesc de intalnirea atat de devreme a mingii incat loviturile parca sunt dropuri, care se intorc la adversar cu viteza de racheta, si de modul de joc demolator, cu unghiuri si efecte superbe.

Oricum nu trebuie povestit ci de vazut…..si aici mai amintesc si de titlurile atat de numeroase si de prestigioase castigate. 15 titluri de Grand Slam a castigat pana acum, care momentan este record si eu consider ca mult timp va ramane asa(numarul oricum poate creste), mastersuri, titlul olimpic castigat la dublu, toate fiind extraordinare si greu de descris.

In 2009 a castigat si in sfarsit mult ravnitul Roland Garros. Demult au inceput discutiile , si dezbaterile cu privire daca Federer ar fi jucatorul cel mai bun al tuturor timpurilor. Pentru mine este jucatorul care mi-a oferit si imi ofera poate cel mai bogat joc de tenis.