Category Archives: Despre tehnica si tactica

Generatie vs. generatie

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Doream demult sa scriu acest articol, dar numai acum reusesc sa scriu cate ceva, legat de diferentele tehnice dintre generatiile trecute si cele actuale de jucatori de tenis. In primul rand, inainte sa incep concret, doresc sa certific un lucru, si anume, ca nu mi se pare corect in a spune ca o generatie sau alta este sau nu mai valoroasa decat alta. Tot asa, nu mi se pare corect in a spune despre un jucator ca este sau nu cel mai bun jucator al tuturor timpurilor, INSA mi se pare corect in a spune ca o generatie a avut mai mult succes decat alta sau un jucator a avut mai mult succes decat altul. Asa este cu totul altceva.

Tenisul, ca si orice altceva, a evoluat in timp, fiecare etapa a evolutiei sale are acelas merit in cristalizarea sportului alb. Fiecare generatie a avut campionii lui, care la momentul respectiv  erau cei mai dominanti jucatori de tenis, asa ca trebuie tratati ca atare. Fiecare etapa al acestei evolutii a avut propriul stil de apropiere fata de joc, propriile teorii cu privire la sportul alb. Este adevarat ca tenisul s-a schimbat si este intr-o continua schimbare, dar acest lucru este un rezultatul natural al evolutiei jocului.

Asa ca, se poate observa fata de alte timpuri si generatii, procedeele tehnice s-au inmultit, largimea unghiurilor folosite s-a marit, schemele tactice s-au imbogatit, rezistenta fizica a crescut. Interesant este, ca oricat s-ar spune, ca acest joc a devenit atat de fizic, totusi, ca si in timpurile trecute, jucatorul, cel mai de succes al zilelor noastre este si cel mai tehnic (Roger Federer). In tenis intotdeauna primul cuvant l-a avut talentul, asa ca in fiecare generatie, cei care au dominat au fost cei tehnici, cei cu o imaginatie bogata, cei care deschideau practic usile unei noi ere.

Ca sa evidentiez mai bine cele spuse de mine in randurile anterioare, sa ne amintim ce s-a intamplat din clasicii ani ’90 ai tenisului mondial pana azi in tenisul masculin. In anii ’90 a fost a acea faimoasa generatie cu  Sampras, Agassi, Courier, Chang, totusi cel care a dominat autoritar a fost Sampras, care a si fost cel mai tehnic, cel mai inventiv, cel mai natural. In acei ani deja s-a vazut trecerea in masa de la reverul cu o singura mana, la reverul cu doua maini, totusi, jucatorul care domina folosea reverul cu o singura mana si juca si serviciu-voleu. De atunci si pana azi se vehiculeaza ideea conform careia, s-a trecut la un joc bazat pe putere, dar totusi  Pete Sampras nu a cedat “stafeta castigatoare” unui jucator care se baza pe putere, cu reverul cu doua maini, ci unuia tehnic si cu reverul cu o singura mana, Roger Federer.

Nu doresc acum sa numesc si sa exemplific si jucatori ai generatiilor dinainte de anii  ’90, pentru ca m-as intinde foarte mult cu amintirea unor jucatori ca Rod Laver, Ilie Nastase, John McEnroe, Boris Becker,etc.

 

Returneaza ce ti se da

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei photobucket.com)

Am observat de ceva vreme, ca se acorda o deosebita importanta serviciului si un pic mai putina atentie returului. Returul de serviciu este un element foarte important al jocului, oferind jucatorului aflat la primire posibilitatea de a neutraliza avantajul serviciului adversarului. Este o eroare majora nealocarea importantei cuvenite acestui aspect al jocului, asa ca, in urmatoarele randuri schitez cateva idei importante de luat in seama de cel care se afla la primire.

In primul rand, doresc sa clarific, ca returul de serviciu poate fi ofensiv sau defensiv, iar luarea hotararii de catre primitor, daca va folosi un retur ofensiv sau defensiv, se face dupa executarea serviciului, si nu inaintea lui !! In al doilea rand, consistenta returului trebuie intotdeauna sa primeze in fata agresivitatii lui.

Trebuie acordat o deosebita atentie pozitiei de retur. Priza de asteptare este cea continentala, care se modifica dupa executarea serviciului de catre adversar, si dupa ce s+a luat hotararea de catre primitor de a fi ofensiv sau defensiv. Totodata trebuie acordat o deosebita atentie rapiditatii returului. Alte caracteristici importante de retinut, ar fi, ca retragerea rachetei la retur, este una mai mica, mentinerea cat mai ferma a incheieturii la impactul rachetei cu mingea, si regruparea, acoperirea terenului cat mai rapida, dupa executarea returului. Se zice, ca este mai eficient folosirea returului ofensiv contra unui jucator, care inainteaza la fileu agresiv dupa ce a executat serviciul, si folosirea returului defensiv contra unui jucator, care ramane pe linia din spatele terenului.

Se spune, ca unul dintre cei mai buni jucator la retur ar fi Andre Agassi, iar alti jucatori pe care i+as insira printre cei mai buni la acest capitol, ar fi David Nalbandian si Marat Safin.

“Picteaza” cu racheta

Postat in data de de catre
2

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Ma gandeam, cat de bine este ca sunt atat de multi jucatori de tenis, atatea stiluri, atatea individualitati si atatea caractere, fiecare avand propria “amprenta” in acest joc. Diversitatea exprima posibilitati nelimitate de exprimare ale jucatorilor, largindu-se permanent  sfera tehnica a tenisului. Apropo de tehnica, mi-a venit ideea acestui articol, si anume, care lovitura va place cel mai mult din tenisul mondial ? Care procedeu tehnic si al cui, v-a placut, v-a uluit cel mai mult ? Sunt curios, ce veti spune, reverul sau dreapta lui Roger Federer, voleul  sau serviciul lui Pete Sampras, returul lui Andre Agassi, reverul in lung de linie al lui Marat Safin, voleul lui Ilie Nastase, crosul lui Rafael Nadal, reverul cu o singura mana al lui Justine Henin, dreapta lui Maria Sharapova, sau o alta lovitura al altui jucator ?

Pentru mine cel mai uluitor procedeu tehnic este voleul de rever scurt amortizat, al lui Pete Sampras. Aceasta lovitura, mi se pare, ca implica cel mai mult simt al mingii si talent. Mi se pare extrem de dificil, sa fi in fata fileului si sa-ti vina o minge cu o viteza extrem de mare, iar tu s-o poti amortiza in asa fel incat voleul tau sa fie o scurta castigatoare. Sensibilitatea din mana jucatorului si simtul mingii trebuie sa fie extrem de mare. Nici nu vorbesc de cazul in care aceasta lovitura este executata sub o presiune mare. Dupa cum spuneam, urmeaza parerile voastre.

“No easy way out”

Postat in data de de catre
Raspunde

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Un meci recent incheiat la Australian Open, mi-a amintit, ca ar trebui sa scriu o completare la un articol recent, “Invinge infrangerea !”, care se poate gasi usor, in categoria “Despre tehnica si tactica”. Ca sa schitez cadrul, in care doresc sa-mi exprim ideile, mentionez ca meciul la care fac referire este cel dintre Venus Williams si Sandra Zahlavova, care s-a terminat cu scorul de 6-7, 6-0, 6-4, pentru Venus.

Ceea ce nu am mentionat in articolul trecut, este aspectul jocului, sau mai bine spus reactia unui jucator sau unei jucatoare de clasa cand sufera de o accidentare. Ca sa tragem niste concluzii logice, mai amintesc de faptul ca in meciul amintit, Venus suferea de o accidentare extrem de puternica, a pierdut primul set, a facut o pauza medicala, iar dupa revenirea pe teren, parca netinand cont de starea ei fizica, de suferinta chinuitoare, a spulberat visele unei eventuale victorii de rasunet ale adversarei, faurindu-si pentru ea una cu rasunet.  O leoaica ranita este cea mai periculoasa leoaica. Asemenea unei leoaice, unui jucator sau unei jucatoare de clasa, in momentul in care este ranit sau ranita, i se ascut la un nivel aproape supraomenesc simturile si instinctele, bazandu-se extrem de mult pe ele. In acele momente cand sufera, unui jucator i se ascute si instinctul de supravietuire (in acest caz de supravietuire in meci, de a nu pierde), si automat va ataca din orice pozitie, cu ivirea oricarei ocazii .Va vedea mai multe posibilitati, mai multe cai castigatoare, si le va incerca sa le puna in practica cu o viteza cat mai mare, stiind ca prelungirea jocului ii poate cauza o suferinta fizica prelungita, care sa-i diminueze drastic sansele de a castiga. Venus Williams este exact exemplul, care-mi trebuia pentru acest articol, pentru ca ea este o jucatoare de cea mai inalta clasa (a fost dovedit de mult timp acest lucru), care dupa pierderea primului set, parca ignorand durerea fizica simtita, a pornit un iures, un adevarat asalt asupra adversarei, care pana la urma nu a putut face fata.

“Meditatii la nivel inalt”

Postat in data de de catre
1

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mi-a fost atrasa  atentia de un rezultat recent de la aceasta editie al turneului de la Chennai. Este vorba despre victoria din turul intai, al tanarului si promitatorului jucator, Kei Nishikori in fata lui Marin Cilic, detinatorul titlurilor ultimelor doua editii ale acestui turneu. Dupa ce ma gandeam la performanta imensa obtinuta de tanarul jucator, imediat mi-am amintit de colaborarea de o vreme al acestuia cu celebrul antrenor Brad Gilbert (fostul antrenor si al lui Andre Agassi). S-ar parea ca sfaturile lui Gilbert au dat deja roade foarte repede. Cu asta vroiam sa deschid o discutie despre rolul mai mult de “ghid”  al antrenorului. Vreau sa spun ca un antrenor trebuie sa “deschida orizonturi” in fata jucatorului sau, nu numai sa fie preocupat de pregatirea tehnico-tactica, psihica si fizica. Stilul jucatorului trebuie sa se manifeste liber, cristalizat prin disciplina tehnico-tactica, pshica si fizica. Eu sunt de parere ca asta s-a cam intamplat si in cazul lui Nishikori cu Gilbert si asemenea colaborari aduc titluri si performante, asa ca astept rezultate mari de la tanarul jucator.

Daca vorbesc de jucatori tineri, de la care astept rezultate mari, atunci trebuie sa vorbesc de cineva, pe care vazandu-l jucand, mi-a lasat impresia ca daca va urma drumul corect al performantei, va domina la un moment dat acest sport alb. Este vorba de bulgarul Grigor Dimitrov, despre care se spune, ca seamana cu Federer, din cauza stilului agresiv de joc expus, din cauza reverului cu o singura mana, care arata ca o bijuterie, si din cauza performantelor de pana acum la juniori (titluri la juniori la Wimbledon si US Open, nr.1 mondial la juniori), si ca performantele posibile viitoare vor semana cu cele ale elvetianului. Eu oricum voi mai scrie des despre acest jucator, care m-a cam lasat cu gura cascata si care dovedeste ca tenisul spectaculos, tehnic are un viitor stralucit in tenisul mondial. Ca fapt divers, la un moment dat antrenorul lui Dimitrov a fost fostul antrenor al lui Federer, si anume Peter Lundgren.

( Sursa fotografiei: photobucket.com)

Invinge infrangerea !

Postat in data de de catre
3

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Se spune ca marii jucatori se vad in momentele grele, deasemenea se spune ca un jucator de geniu invinge si cand nu joaca bine, se spune ca jucatorii cu adevarat foarte buni nu accepta infrangerea, iar eu spun ca jucatorii extraordinari inving infrangerea. Ca sa fiu mai bine inteles, la unii jucatori, care sunt cu adevarat cei mai buni, nivelul de adrenalina crescut, generat de o eventuala infrangere, automat declanseaza un cu totul alt joc din partea lor (o autoprezervare agresiva :) ). Aici ma refer ca spre deosebire de alti jucatori, ei nu clacheaza, ci li se ascut simturile, atacurile, nu se vede nici urma de crispare in lovituri, si pornesc o ofensiva totala, eliberata de retineri, spre a intoarce partida in favoarea lor. Cateva exemple de acest fel: Federer are capacitatea de a intoarce game-ul pe propriul serviciu de la 0-40, cu 5 servicii as, daca trebuie,… Nadal la nici un scor n-o sa se opreasca din alergat, si n-o sa se opreasca din a incerca de a “dizolva” opozitia adversarului,… Sharapova fiind condusa, va avea intotdeauna pumnul strans, si  din orice pozitie va ataca din ce in ce mai decisiv, iar privirea ei se va focaliza din ce in ce mai mult spre obiectiv, cu sprancene incruntate, datatoare de un mesaj de nerenuntare.

Intr-adevar, nervii cuprinzand un jucator, il macina, il determina sa se grabeasca, sa greseasca, sa nu aleaga solutiile cele mai potrivite, INSA,…..nervii pot mobiliza, nervii pot fi pozitivi, care sa te determine sa tragi de tine mai mult in momentele critice. Daca nervii te motiveaza, si nu sunt lasati sa te copleseasca, atunci iti pot devenii un aliat extrem de puternic, capabil sa te treaca peste momentele critice ale unui meci. L-as aduce in discutie un pic pe Safin, unul dintre cei mai talentati jucatori din lume, despre care se spunea ca suferea la capitolul psihic, ca nervii il copleseau de multe ori, si “intunecau” jocul lui. Eu sunt un un pic de alta parere. Safin intra in categoria jucatorilor de care am amintit mai sus, care chiar daca uneori arata ca nu este stapan pe situatie, de multe ori se hranea din sentimentul ca poate si ca trebuie sa dea mai mult, si ca poate castiga. Performantele lui vorbesc de la sine. Eu marturisesc, de multe ori am fost coplesit de emotii si de frica in timpul meciurilor, dar de fiecare data am incercat sa invat cate un pic din acele sentimente si de fiecare data am incercat sa “inblanzesc” aceste sentimente. Iar cu fiecare experienta acumulata, din ce in ce mi se par mai prietenoase aceste sentimente….. Am sa revin cat de curand asupra acestui subiect, pe care doar l-am trasat in linii mari.

Apropiindu-se Craciunul si Anul Nou, vreau sa urez pe aceasta cale tuturor, si celor care mi-au citit randurile, si celor care nu mi-au citit randurile, Sanatate  !, Sarbatori Fericite !, La Multi Ani ! si fie sa vi se indeplineaca visurile, si sa nu incetati niciodata sa visati ! Celor pasionati de tenis, le urez tot aceleasi lucruri, plus multe meciuri, victorii, multe mingi in racordaj :) , multa zgura pe sosete :) , multa transpiratie cazuta de pe frunte pe ciment :)

Jocul de picioare “regizeaza” mainile

Postat in data de de catre
2

In cateva randuri vreau sa subliniez importanta jocului de picioare al unui jucator de tenis. Oricat de talentat ar fi un jucator, fara un joc de picioare extrem de bun, nu va putea avea rezultate de tinut minte. Aici nu ma refer, cum ar putea crede unii, doar la ajungerea mingilor trimise de adversar, ci si la pozitionarea la minge inaintea lovirii ei. Imi place sa categorizez jocul de picioare pe doua “planuri”, “planul vertical”, adica fata si spatele terenului sau suprafetei de joc, si “planul orizontal”, adica lateralele terenului. Pe plan vertical importanta jocului de picioare se poate observa la pozitionarea la loviturile de atac, la loviturile de urcare unde stabilitatea atacului este dat de pasii  corect facuti, care asigura corecta pozitionare a centrului de greutate. Tot pe plan vertical, o alta oglindire a importantei jocului de picioare este reflectat de loviturile din retragere, la care fara pozitionare corecta, centrul de greutate va cadea in spate (ma refer la lasarea  pe spate), iar controlul mingii va fi dificil de atins. Pe plan orizontal, ma refer la miscarea jucatorului spre lateralele terenului, care, din nou subliniez, asigura corecta pozitionare la lovitura, cu centrul de greutate aflat in fata. O pozitionare gresita automat poate duce la lovirea mingii de la prea mare departare de corp, care duce la lipsa stabilitatii, sau de la prea putina departare de corp, in care jucatorul “se baga in minge”, caz in care iar precizia va avea de suferit.

“Pasii corecti” se pot face doar dupa antrenamente de specialitate, care duc la dezvoltarea de automatisme, la o asa numita “memorie a muschiului”. Chiar daca foarte pe scurt, dar doresc sa subliniez aceasta parte integranta a jocului unui jucator de tenis, chiar daca poate uneori, unii nu dau importanta foarte mare acestui aspect.

Ai slice sau n-ai slice ?

Postat in data de de catre
1

Doream demult  sa aduc un pic in discutie o lovitura, care poate fi atat “sare si piper” in jocul unui jucator de tenis , cat si o lovitura fara sorti de izbanda, in cazul folosirii incorecte tehnic si tactic. Slice-ul, sau cum se mai spune, lovitura “taiata” are “doua taisuri” :) . Ca sa dau doar o explicatie aduc in discutie slice-ul de rever, care poate fi atat de atac cat si de aparare. De multe ori jucatorii folosesc lovitura rever slice, ca o lovitura care asigura ramanerea in punct, lasand riscul si initiativa partii celeilalte. De multe ori aceasta atitudine, aduce cu ea si o lovitura mai slab executata care da posibilitatea executarii de catre adversar a unei lovituri castigatoare. De obicei reverul slice de aparare, in cazul neexecutarii macar cu o umbra de intentie a punerii in dificultate a adversarului (prin efect si plasament), va atrage probabil o noua lovitura care va termina punctul respectiv. Mingea care pluteste prea mult in aer se ataca, indiferent de efectul care i-a fost imprimat. De aceea doresc sa aduc in discutie si lobul slice, care neexecutat corect atat din  punct de vedere tehnic cat si tactic, da de doua ori mai multe sanse de a fi ajuns de adversar, decat lobul top spin, in primul rand, din cauza timpului mai lung petrecut de minge in aer, iar in al doilea rand, datorita directiei mingii de dupa impactul cu solul, care din cauza efectului slice nu se va indeparta asa de mult de jucator ca la o lovitura top spin.

Totusi, sunt de parere ca slice-ul, in general, trebuie sa faca parte din paleta tehnica al oricarui jucator de astazi, dar el trebuie sa fie agresiv, chiar si cel de aparare pe cat posibil. Slice-ul de rever poate fi arma devastatoare in cazul in care  este apasat si mingea doar schiteaza o anumita saritura de dupa impactul cu  solul, ramanand foarte jos, aducand adversarul in criza de timp de reactie. Slice-ul de atac este intr-un fel si stop-ul sau scurtele executate cu efect taiat, care aproape ingroapa mingea in “umbra” fileului. Slice-ul poate fi si o variere a efectelor si unghiurilor si fortei luviturilor, care poate scoate adversarul din comoditatea returnarii loviturilor. Pot fi folosite ca si lovituri castigatoare in cazul loviturilor sigure, corecte din punct de vedere tehnic, care sunt “dozate” cu un “amestec de  viteza si efect stelar”. Ca si lovitura castigatoare este folosit slice-ul atat pe rever cat si pe dreapta, la voleuri din apropierea fileului, efectul imprimat aducand atat controlul loviturii cat ascutime si iutime acesteia.

Ma vad nevoit sa-l  aduc din nou ca exemplu pe Roger Federer, care variaza intr-un fel extraordinar tipurile de slice, alegand momentele optime din punct de vedere tactic executarii acestora.

Serviciul care te serveste

Postat in data de de catre
2

In foarte multe locuri, poti gasi asa numite ghiduri de invatare a serviciului, de la foarte multi antrenori poti cere sfaturi cu privire la executarea acestuia, in atatea locuri poti vizualiza decurgerea miscarii serviciului, incat a prezenta miscarea de punere in joc a mingii mai detaliat nu este dorinta mea…cel putin momentan. Serviciul, dupa parerea mea nu-ti va castiga meciul, fara sa se “amestece omogen in aluatul jocului”, si nici nu-ti va pierde neaparat meciul, in cazul nefunctionarii corespunzator al acestuia,…..dar…..iti poate fi un ajutor de nadejde, in cazul in care functioneaza, sau poate fi un “adversar”, pe langa cel din partea cealalta a fileului, daca nu functioneaza. Aici as aduce ca exemplu doi jucatori, Pete Sampras castiga mai greu meciurile daca ii mergeau voleul si reverul si nu ii mergea serviciul, iar Rafael Nadal castiga mai usor meciurile daca ii mergea jocul din spate si ii functiona si serviciul.

Serviciul, eu il percep ca pe o melodie cu un ritm…..adica fiecare miscare integranta a serviciului fiind un sunet din aceea “melodie”. Cum o miscare sufera in executarea serviciului, tot asa si ritmul va avea de suferit, si melodia risca sa fie falsa :) . De la priza rachetei, cu pozitionare la serviciu, cu aruncarea mingii, cu transportul de greutate si flexare a piciorelor, cu pozitia trunchiului, cu miscarea fluenta a bratelor, totul prinzand contur in momentul potrivit al fiecaruia, alcatuieste “mixtura”, sau cum am spus “melodia  frumos rasunatoare”.

Poate ca am fost vag, dar doream de aceasta data mai mult sa subliniez importanta si alcatuirea serviciului, sa prind momentul serviciului in ansamblul sau, decat prezentarea propriu- zisa a serviciului, oricum, nu vreau sa inchei fara sa amintesc de faptul ca a varia tipurile de serviciu poate fi cheia alcatuirii unui puzzle de nerezolvat adversarului. Poate cele mai uzitate tipuri de servicii sunt serviciul plat, care castiga in putere, dar pierde la capitolul efect, servicul slice, care castiga la efect imprimat mai mult lateral mingii, si serviciul top spin, care castiga la capitolul efect (face mingea sa sara extrem de inalt, iar cautarea unui astfel de efect si mai accentuat se face cu ajutorul serviciului kick), aceste servicii insirate diferind si la locul punctului lovirii mingii.