Author Archives: szabi

Arta supravietuirii “scrisa” de Federer

Postat in data de de catre
8

Cu prilejul disputarii turneului ATP500 de la Rotterdam, mi-am amintit de un aspect din jocul elvetianului Roger Federer, despre care am scris mai putin pana acum.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este vorba despre revenirile dese si celebre ale elvetianului de la scoruri nefavorabile pe serviciul propriu. In semifinala impotriva rusului Nikolay Davydenko, Roger a facut inca o demonstratie de cum se face asa ceva, cand in setul decisiv la un moment dat a fost condus cu 0-40. Ei bine, Federer a egalat la 40, iar mai apoi a castigat si urmatoarele doua puncte si a inchis game-ul pe serviciul propriu cu cinci puncte consecutiv castigate. Federer ne-a obisnuit, ca in aceste momente cheie (cum a fost si cel de care am amintit mai sus), sa gaseasca atat serviciile aproape perfecte cat si cele mai precise lovituri din teren.  Interesant este, ca in astfel de situatii de intensitate maxima Roger devine extrem de agresiv chiar daca risca. Acest lucru se intalneste rar si dovedeste un psihic si un autocontrol de fier. In asemenea situatii Roger prin faptul, ca devine extrem de agresiv, incearca sa scurteze punctele si sa incheie aceste puncte inainte ca adversarul sa prinda ritm in vreunul din aceste sanse de break. Poate singurul care anula sansele de break ale adversarilor in maniera cum o face elvetianul, a fost Pete Sampras, doar ca pe american il ajuta chiar si mai mult serviciul decat pe Federer. Roger “scurtcircuiteaza” aceste game-uri in care este condus, iar rapiditatea cu care o face este un factor cheie in aceste reveniri.

Dupa cum probabil stiti, acest trofeu castigat de Roger Federer la turneul indoor de la Rotterdam reprezinta al 71-lea lui titlu ATP. In finala a trecut de argentinianul Juan Martin Del Potro. Un lucru care mi-a mai atras atentia la turneele ATP de saptamana trecuta a fost faptul ca atat la Sao Paulo cat si la San Jose, au castigat aceasi jucatori ca si anul trecut, Nicolas Almagro pe zgura braziliana si Milos Raonic pe hard.

Deviez un pic de la subiect, pentru ca nu demult discutam cu cineva, despre cat de importanta este suprafata de joc chiar si la fete si cat de mult influenteaza jocul lor. Iata, ca a venit nu demult inca o confirmare a spuselor mele la turneul indoor WTA de la Paris, unde pe o suprafata de joc relativ rapida, dar o suprafata rapida pe care mingea nu a sarit foarte mult, s-a impus o jucatoare destul de scunda, rapida, caruia ii plac si ii convin astfel de suprafete de joc, Angelique Kerber. Nu numai ca in finala a invins-o pe Marion Bartoli, dar in drumul ei spre titlu a mai trecut printre altele si de Maria Sharapova.

Mai stai, Fernando !

Postat in data de de catre
9

Chiar daca nu scriu de obicei despre retrageri, am fost socat de o veste primita nu demult, cum ca Fernando Gonzalez se va retrage dupa masters-ul de la Miami.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Toti din lumea tenisului il cunosc ca fiind “Bombardierul“, avand dupa cum se stie, poate cea mai de temuta lovitura de dreapta din lume. Intotdeauna ma incanta jocul acestui jucator din Chile, care indiferent de suprafata de joc, uimeste lumea prin tehniticitate mixata cu forta si hotatare pura. Reverul lui cu o singura mana (atat top spin cat si slice) ramane unul dintre cele mai frumoase lovituri de acest tip, care s-ar putea da ca exemplu generatiilor viitoare.

Interesant este, ca Jocurile Olimpice i-au adus poate cele mai mari performante din cariera, luand medalia de aur la dublu si cea de bronz la simplu la Jocurile Olimpice de la Atena in 2004, iar la urmatoarea editie al Jocurilor Olimpice, la Beijing in 2008 reusind sa urce pe treapta a doua al podiumului cu medalia argint la simplu.

Acum sunt extrem de curios, mai ales datorita faptului, ca Gonzalez este un jucator extrem de popular, care este momentul din cariera acestui jucator, care v-a ramas intiparit in minte ? Mie mi-a ramas intiparit in minte meciul celebru castigat impotriva lui Roger Federer de la Turneul Campionilor din 2007, si parcursul extraordinar al lui Fernando la Australian Open-ul aceluias an, cand a ajuns pana in finala competitiei, trecand printre altii de Lleyton Hewitt si Rafael Nadal. Acum voi urmati sa va amintiti.

Americanii adusi pe zgura elvetiana

Postat in data de de catre
17

Intalnirea din Cupa Davis dintre echipele Elvetiei si al Statelor Unite Ale Americii, cred ca va fi unul extrem de interesant, desi daca ne luam dupa locul de desfasurare si suprafata de joc, americanilor va fi extrem de greu.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Elvetienii, tara gazda al acestei intalniri, au ales localitatea Fribourg, ca locatia meciurilor, si au ales ca suprafata de joc zgura. Pe mine nu m-a mirat deloc decizia elvetienilor de a alege aceasta suprafata de joc lenta, deoarece nu este un secret ca americanii de obicei prefera suprafetele rapide, iar pe zgura nu au avut in ultimul timp rezultate deosebite. Dealtfel, ultimul succes major al americanilor pe zgura de care mi-aduc eu aminte, este victoria lui Andre Agassi la Roland Garros cu destul de multi ani in urma. Desi suprafata poate nu le este pe plac americanilor deoarece favorizeaza un joc mai lent, altitudinea mai mare la care se va juca ar putea fi placul lor, pentru ca la altitudini mai mari jocul este mai iute, mingile zboara mai repede.

Lui Mardy Fish si John Isner, dupa parerea mea, in primul rand va trebui sa le functioneze extrem de bine serviciul (punctul lor forte indiferent de suprafata, chiar daca pe zgura nu are aceasi “greutate”), altfel cu greu cred ca pot castiga. Roger Federer si Stanislas Wawrinka au dovedit cat de versatili sunt, asa ca jocul lor nu este atat de influentat de suprafata de joc ca al americanilor. Raliurile lungi nu cred ca-i vor avantaja pe americani, care vor trebui sa riste. Adaptarea jocului lor pe aceasta suprafata de joc nu cred ca va fi usoara, mai ales adaptarea deplasarii in teren, si al jocului de picioare, care este una aparte zgura.

Indoor in Europa

Postat in data de de catre
10

In Europa este inca frig, este sezon de indoor, in schimb in America De Sud deja s-a trecut afara pe zgura.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In primul rand, trebuie sa spun, ca pentru unii a juca in turnee indoor (in traducere libera: in sala), reprezinta poate posibilitatea de a juca cel mai eliberat, nefiind influentati de factori naturali ca soare, vant, canicula, etc. Eu intotdeauna am preferat mai mult sa joc in aer liber, dar fiecare cu preferintele lui. Saptamana trecuta au fost in circuitul ATP doua astfel de turnee. Primul la Zagreb, unde desi a pierdut finala in fata lui Mikhail Youzhny, tanarul Lukas Lacko a atras multa atentie, mai ales in meciul castigat in fata lui Marcos Baghdatis. Am mai discutat despre acest promitator tanar jucator, care mi se pare extrem de talentat. Imi aminteste de un David Nalbandian foarte tanar, pentru ca atat la lovitura de rever cat si la lovitura de dreapta, biomecanica rotatiei liniei umerelor si cel al soldului se desfasoara intr-o armonie superba, dand nastere la lovituri fluide si tehnice. Mentionez despre acest turneu de la Zagreb, ca in decursul timpului a fost castigat si de cativa croati, in 2006 de Ivan Ljubicic, in 2009 si 2010 de Marin Cilic si in 2011 de Ivan Dodig.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Al doilea turneu indoor, s-a desfasurat la Montpellier, intr-o arena numita “Arena“, cu o capacitate totala parca de 14000 de locuri. Tomas Berdych s-a impus in fata lui Gael Monfils. Daca ne uitam, suprafata de joc al turneelor indoor este relativ rapida, iar jucatorii care prefera aceasta suprafata, sunt cei agresivi, care iau clar initiativa in puncte. Astfel de jucatori sunt atat Youzhny cat si Berdych. In schimb pe zgura, la Vina Del Mar (Chile), jucatorii care poate se simt cel mai bine sunt cei, care prefera raliurile lungi din spatele terenului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Astfel de jucator este si argentinianul Juan Monaco, care dupa ce de doua ori a fost finalist la acest turneu, in sfarsit a castigat anul acesta. Daca am vorbit de turneul din Chile, sa amintesc si de un jucator din aceasta tara, care revine incet-incet in circuit, celebrul Fernando Gonzalez, cu forehand-ul lui fulgerator, care a castigat acest turneu din tara lui natala pana acum de 4 ori (2002, 2004, 2008, 2009). Sper ca Gonzalez sa revina la forma lui din anii trecuti, pentru ca poate inca da foarte mult tenisului.

 

De ce arunca mai sus ?

Postat in data de de catre
2

Am observat ceva interesant la serviciul lui Maria Sharapova la aceasta editie al  Australian Open-ului, si anume, ca arunca mingea mai sus decat o facea mai demult.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Eu consider, ca aceasta schimbare se datoreaza faptului,  ca jucatoarea rusa pentru a-si face serviciul mai agresiv , doreste sa aibe mai mult timp pentru a putea impinge mai mult din picioare, cu scopul de a avea un punct de contact mai inalt al mingii cu racheta. Daca se obtine acest punct de contact mai inalt, automat se deschid mai multe unghiuri in careul de serviciu advers, iar unghiurile serviciilor automat pot devenii mai variate si implicit mai agresive.

Chiar daca acest articol este un pic mai tehnic, daca am mentionat de Australian Open, trebuie sa zic, cat de impresionat am fost de jucatorul japonez, Kei Nishikori. A devenit, prin jocul lui in care alterneaza mingile foarte bine in colturi opuse prin care reuseste efectiv sa fugareasca adversarul de pe o parte in alta al terenului, primul japonez din era open care ajunge in sferturile de finala al Australian Open-ului. Totodata, pentru Kei este primul sfert de finala intr-un turneu de asemenea nivel. Are o lovitura de dreapta extrem de rapida, cu o zvacnire extrem de iute al bratului in momentul loviturii. Si vreau sa mai remarc pe cineva.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este vorba despre Andy Murray, care de cand este antrenat de celebrul Ivan Lendl, si-a iutit extrem de mult jocul de picioare, are o deplasare mult -mult mai buna in teren. Incepe bine aceasta colaborare dintre Andy si Ivan.

Aplauze !!!

Postat in data de de catre
10

Cum sa nu-i acord un articol separat lui Horia Tecau, care a castigat impreuna cu Bethanie Mattek-Sands, titlul la dublu mixt la Australian Open ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

In sfarsit vine si primul titlu de Grand  Slam pentru Horia, care trebuie sa aibe parte de toata stima si de tot respectul nostru ! Dupa ce impreuna cu Robert Lindstedt au pierdut doua finale la Wimbledon la dublu masculin, iata ca vine acest trofeu la Melbourne, in competitia de dublu mixt, la Australian Open 2012. Chiar si in proba de dublu masculin, Horia si Robert au ajuns pana in semifinale, unde celebrii frati Bryan (Bob si Mike) i-au oprit din drum. De cate ori am avut ocazia am spus-o, si o voi spune si in viitor, ca desi respect decizia lui Horia de a evolua doar la dublu, nu pot sa nu ma intreb ce ar fi daca ar juca si in competitiile de simplu ? Este un jucator atat de complet din punct de vedere tehnic, incat sunt sigur ca ar ajunge foarte sus. Oricum, Bravo Horia !!!  Acest rezultat cu siguranta, este cea mai mare performanta al tenisului din tara in ultimii ani. Apropo de performantele jucatorilor de la noi din tara, la editia din acest an al Australian Open-ului mai vreau sa remarc pe cineva.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este vorba de jucatoarea Csoregi Ilka, o jucatoare din Cluj-Napoca, nascuta in anul 1996, care la Open-ul Australian de  anul acesta, a ajuns pana in semifinalele competitiei de dublu la junioare. Bravo Ilka !!! Aceasta performanta inseamna ceva, sa speram ca va fi urmata de multe alte rezultate foarte bune, iar mai apoi trecerea de la junioare la senioare sa fie cat mai lina. Voi ce spuneti de aceste rezultate ?

S-a mai vazut “filmul” ?

Postat in data de de catre
26

Vine un punct culminant al sezonului 2012 odata cu finala masculina al Australian Open-ului, dintre Novak Djokovic si Rafael Nadal.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Este a treia finala consecutiva de Grand Slam care se disputa intre cei doi, dupa finala de la Wimbledon si US Open de anul trecut. Se pare, ca cei doi incep sa monopolizeze cele doua locuri principale in astfel de concursuri. Marea intrebare inaintea finalei este, ca dupa ce in 2011 Novak a decodificat jocul lui Rafa, spaniolul poate in acest nou an, la randul lui, sa descifreze jocul sarbului ? Poate Djokovic din nou sa treaca de un Nadal care a trecut de Federer ?

Raspunsul, din punctul meu de vedere, va fi dat de pozitionarea celor doi in teren. Cel care va urca in teren, va impune si ritmul schimburilor si va si castiga. Lui Nadal nu-i va ajunge sa-l atace pe rever pe Djokovic (cum face cu alti jucatori), pentru ca sarbul loveste  extrem de devreme mingea si a gasit de anul trecut cheia efectului biciuit al spaniolului. Sarbul poate sustine raliurile cu Nadal, asa ca Rafa va trebui sa schimbe ceva, pentru ca daca n-o va face, finala va fi “un film pe care l-am vazut si anul trecut”. Nadal a optat ca racheta lui sa fie mai grea anul acesta decat a fost anul trecut, iar acest lucru l-ar putea ajuta sa fie mai agresiv.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In competitia feminina, la simplu, deja stim un nou nume de castigatoare de Mare  Slem, aceasta fiind Victoria Azarenka, care incet-incet s-a maturizat si a dozat jocul ei de atac dezlantuit si cu multa inteligenta tactica. In finala a trecut de Maria Sharapova chiar folosindu-se de “armele” rusoaicei. A atacat tot ce venea din jumatatea de teren a Mariei, iar cand doua jucatoare pur sange ofensive se intalnesc, acolo cu siguranta “sar scantei”. Faptul, ca Azarenka este capabila cand este atacata, sa revina din defensiva in ofensiva cu o singura lovitura, a ajutat-o mult. Este o situatie interesanta acum in lumea tenisului feminin, toate turneele de Grand Slam fiind detinute de jucatoare pentru care aceste trofee rerezinta primul lor succes la asemenea nivel. Azarenka infara de titlu mai preia si fotoliul de lidera mondiala.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

(Sursa foografiei: photobucket.com)

 

Federer-Nadal – Nu va mai fi la fel

Postat in data de de catre
22

Trebuie sa spun in acest articol, ce nu vroiam sa spun, ce aproape o lumea intreaga nu vrea s-o spuna: rivalitatea dintre Roger Federer si Rafael Nadal nu va mai fi la fel.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cu prilejul acestei semifinale al Australian Open-ului 2012, in opinia mea, aceasta infruntare clasica, poate infruntarea cea mai buna pe care o poate da tenisul sau chiar sportul in general, pe viitor in eventualitatea altor intalniri nu cred ca va fi la fel de frumoasa ca pana acum. Desi sunt fanul si voi ramane fanul lui Roger, nu cred ca elvetianul ii va mai pune probleme serioase mult mai tanarului sau rival. Pe Federer, indiferent de acele infrangeri dureroase impotriva lui Nadal, am observat (poate gresesc aici), ca mai multa lume l-a vazut sau l-ar fi dorit sa-l vada favorit pe elvetian decat pe spaniol in aceste intalniri directe in decursul timpului. Federer poate ca este cel mai bun jucator din toate timpurile, poate ca este aproape de inima unei intregi lumi, poate vrajeste aceasta lume cu jocul lui, DAR tabela nu cred ca-i va fi prietenoasa in meciurile foarte importante.

Ultimul meci dintre cei doi, care s-a ridicat la asteptarile mele, a fost finala Roland Garros-ului 2011, unde Federer a fost mai aproape de a castiga decat poate a crezut-o chiar el. Intotdeauna am considerat, ca rezultatul acestor meciuri dintre cei doi depinde de reverul (top spin) al lui Federer. Daca acesta functioneaza, consideram ca va castiga, si daca nu functioneaza, atunci va pierde. Reverul superb cu o singura mana al lui Roger in decursul timpului de multe ori nu fost cum as fi dorit sa fie, si asta NU din cauza tehnicii, ci din cauza ezitarii, poate a neincrederii in fortele proprii la nivelul dorit, zic eu. Fara indoiala, fiecare om oricat de mare campion ar fi, are punctul lui vulnerabil, iar “punctul vulnerabil” pentru Federer a fost Nadal. Mi-as dori sa-l mai vad pe Federer jucand la un Grand Slam atat de increzator impotriva lui Rafa, cum o facea la inceputul intalnirilor lor directe, dar poate ca acest ultim rezultat il va apasa prea mult pe geniul elvetian.

Aproape optim in optimi

Postat in data de de catre
7

Nu stiu voi ce ziceti, dar eu  am fost impresionat de parcursul lui Lleyton Hewitt la actuala editie al Australian Open-ului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mi-a parut bine, ca-l vad pe Lleyton, fostul lider mondial si castigator a doua turnee de Mare Slem (US Open si Wimbledon) din nou intr-o optime de finala de turneu de Grand Slam. Chiar daca a pierdut in fata actualului lider mondial Novak Djokovic, pot sa zic, ca australianul a avut un parcurs frumos in acest turneu.

M-a impresionat mai cu seama meciul lui castigat impotriva lui Milos Raonic. Tanarul Raonic cu un serviciu demolator l-a intalnit pe jucatorul cu poate cel mai bun retur din lume, Hewitt. Atitudinea agresiva, super concentrata al lui Hewitt, imi amintea acea finala de la US Open cu aproximativ un deceniu in urma, unde australianul (in acea vreme foarte tanar) invingea un alt jucator cu un serviciu stelar, Pete Sampras. Bineinteles, pe Raonic nu-l compar cu Sampras, dar mi-a venit in minte acea finala, unde Hewitt a castigat primul lui titlu de Grand Slam. Am fost fanul lui Pete, dar i-am admirat intotdeauna si daruirea totala al australianului.

Inca Lleyton are potentialul de a reveni intre jucatorii din varful clasamentului daca va fi ocolit de  accidentari, si daca va putea aduna cateva parcursuri bune la urmatoarele turnee. Pe aceste eventuale parcursuri bune ar putea cladi o revenire intre cei mai buni jucatori din lume. Returul lui de serviciu este inca unul extraordinar, loviturile si atitudinea lui au ramas agresive, piciorele inca-l ajuta, asa ca, eu zic, ca vom mai vedea multe meciuri frumoase cu el. Voi ce ziceti ?

Agresivitate in mai multe feluri

Postat in data de de catre
14

Aproape de finalul saptamanii intai al Grand Slam-ului australian, meciuri mari de tot urmeaza sa se dispute, dat fiind faptul, ca foarte putini mari favoriti sau favorite au pierdut pana acum.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

De mai multe ori, poate chiar cu fiecare ocazie, mi-am exprimat admiratia pentru tenisul agresiv, pentru tenisul inventiv, pentru reverul cu o singura mana. In turul trei de la Australian Open, mi-a fost dat sa vad un nou meci exceptional, in care un astfel de jucator, care practica tenisul care-mi place, pe nume Feliciano Lopez, a reusit sa invinga tanara speranta americana, John Isner.

Paradoxal, spaniolii in marea lor majoritate prefera zgura, prefera jocul din spatele terenului cu raliuri lungi si folosesc reverul cu doua maini. O fi si Feliciano spaniol, dar are un joc total diferit. Este printre putinii care mai practica un joc de serviciu-voleu frumos, agresiv cu lovituri poate mai plate, cu un rever cu o singura mana de toata frumusetea si cu paleta larga de executii tehnice de pe orice parte al terenului. Isner, eu zic, ca face parte din acel grup de jucatori tineri, despre care vorbeam intr-un articol recent, care deocamdata nu ma impresioneaza decat la capitolul serviciu, lovituri tari din spatele terenului si ambitie. Isner  a intalnit in persoana lui Feliciano Lopez un jucator, care il supune sa execute mai multe tipuri de lovituri decat un jucator tipic din spatele terenului, iar asta l-a scos din zona lui de confort, si implicit l-a scos din ritmul schimburilor atat de necesar lui. Apropo de agresivitate, sa trec un pic la tabloul feminin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Victoria Azarenka pare foarte nerabdatoare sa castige primul ei trofeu de Grand Slam. Impresioneaza de la inceputul acestui sezon, nici nu este de mirare ca in primele ei doua meciuri de la Openul Australian a castigat cu acelas scor categoric de 6-1, 6-0, impotriva lui Heather Watson si Casey Dellacqua. Desi, sunt de parere, ca jocul agresiv al Victoriei inca trebuie dezvoltat pentru a castiga un turneu de asemenea nivel, trebuie sa spun, ca-mi place extrem de mult cum transforma aceasta jucatoare apararea in atac. Ea este capabila cu o singura lovitura sa transforme defensiva in atac datorita faptului, ca sta bine in teren. Azarenka se avanta foarte frumos si furibund in atac, dar aceste atacuri mi se par cateodata mai putin gandite decat ar putea fi, poate mult prea instinctuale. Se vede in atitudinea ei cat de nerabdatoare este sa castige si ea un astfel de turneu.