“In apele” lui Fish

Suntem in perioada de ciment american in circuit, unde americanii, chiar daca nu mai reprezinta acea forta in tenisul masculin (cum spuneam in articolul “Unde sunt vulturii americani ? “), pe care au reprezentat-o in anii ’90, isi aduna toate fortele si reusesc rezultate foarte bune. Perioada dinaintea US Open-ului, turneele US Open Series cuprind turnee ca Atlanta, Los Angeles, Washington, Toronto, Montreal, Cincinnati, etc.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mardy Fish parca prinde aripi in aceasta perioada. Atat anul trecut, cat si anul acesta are rezultate extrem de bune in perioada US Open Series. Sa nu uitam, ca anul trecut a fost la un pas sa castige mastersul de la Cincinnati.

Si in aceasta saptamana la Los Angeles joaca extrem de bine. Ca fapt divers mentionez, ca locatia acestui turneu a fost construit pentru a gazdui Olimpiada din 1984.

Dupa cum spuneam, jucatorii americani joaca extrem de bine in general in aceasta perioada. De exemplu, Michael Russell l-a invins pe mai celebrul jucator rus Dmitry Tursunov. Tanara speranta americana, Ryan Harrison a ajuns in top 100, dupa ce a ajuns in semifinale saptamana trecuta la Atlanta. Interesant este, ca in acea semifinala a jucat chiar impotriva lui Mardy Fish, iar in aceasta saptamana la Los Angeles tot in semifinale va juca tot impotriva lui Mardy Fish. Ca un alt exemplu al bunelor rezultate ale americanilor, finala turneului de la Atlanta, atat anul trecut, cat si anul acesta a fost disputat intre doi americani Mardy Fish si John Isner.

Tot in aceasta saptamana in schimb, spaniolii, mai bine zis “armata spaniola de jucatori” se afla la alte doua turnee, care se desfasoara pe zgura lor pretioasa, si cam monopolizeaza aceste turnee. Este vorba despre turneul de la Gstaad (unde Victor Hanescu a castigat in 2008) si turneul de la Umag. Forta jucatorilor spanioli este una incredibila, de exemplu Nicolas Almagro, care in 2011 este jucatorul cu cele mai multe victorii pe zgura, a castigat intr-o zi doua meciuri pentru a ajunge in semifinale la Gstaad. Prima data a incheiat meciul cu Jarkko Nieminen, mai tarziu l-a invins si pe conationalul sau Feliciano Lopez. Nu mai este mult pana cand si “armata spaniola” se va muta pe hard, deoarece incep cele doua masters-uri dinaintea US Open-ului, cele de la Montreal si Cincinnati.

Cu ce a devenit Djokovic nr.1 – Head Youtek IG Speed 18X20

Pe tronul ierarhiei mondiale in tenisul masculin sta sarbul Novak Djokovic, care in acest an a uimit o lume intreaga cu jocul lui si cu rezultatele obtinute, asa ca m-am gandit sa aruncam o privire asupra rachetei Head Youtek IG Speed 18×20, cu care a reusit aceste performante.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Aceasta racheta este extrem de interesanta din mai multe puncte de vedere. In procesul lui de fabricatie au fost folosite doua tehnologii inovatoare in materie.

Prima, asa numita tehnologie d30, prin care moleculele rachetei raspund “anormal” la impactul cu mingea. La loviturile in forta, moleculele se intaresc, se strang, oferind putere maxima loviturii. La loviturile mai fine, mai moi, aceste molecule au capacitatea de a absorbii socul impactului cu mingea, oferind controlul dorit. Putem spune, ca aceasta racheta raspunde necesitatilor jucatorului.

A doua, prin asa numita tehnologie Innegra, se foloseste in compozitia rachetei o materie ultra usoara, care absoarbe extrem de eficient socurile impactului mingii cu racheta, reducand extrem de mult vibratiile.

Racheta Head Youtek IG Speed 18×20  este o racheta care ofera atat control, cat si putere loviturilor de pe orice parte al terenului. Racheta are un cap de 100 de inci (relativ mare), care ofera putere, dar greutatea de 326 de grame este concentrata mai mult inspre maner, deci racheta are capul usor, care ofera control. Controlul este oferit si de racordajul des de 18×20.

Grafitul, d30 si Innegra alcatuiesc compozitia acestei rachete extrem de bune. Loviturile adanci si puternice executate cu aceasta racheta au controlul dorit, iar voleurile sunt precise. Din cauza manuirii extrem de usoare a rachetei de catre jucator, loviturile pot fi extrem de rapid executate.

Ce a fost si ce este

Am ajuns in calendarul ATP la un turneu, care nu demult a fost un turneu masters, unde se aduna crema tenisului masculin, iar intre timp a devenit un turneu mai mic, ATP500, unde nivelul chiar daca a ramas foarte ridicat, tot nu mai este ce a fost.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Turneul pe zgura de la Hamburg cu celebra sa istorie, cu traditia lui si cu extrem de frumosul centru de tenis numit Am Rothenbaum, nu numai ca nu mai este un turneu masters, dar a si fost mutat perioada lui de desfasurare din perioada dinaintea Roland Garros-ului, cand cei mai multi jucatori joaca pe zgura, intr-o perioada, cand deja incep pregatirile pentru US Open si cand deja jucatorii incep sa aleaga mai mult turneele pe hard, pentru o pregatire mai buna pentru sezonul de hard american.

Eu nu stiu cauzele acestei schimbari drastice. In orice caz, turneul de la Hamburg nu mai este ce a fost. Totusi, chiar si asa nivelul tenisului a ramas extrem de ridicat. Gilles Simon, un jucator care dupa parerea mea este unul dintre cei mai vicleni jucatori din circuit, a reusit sa-l invinga pe Nicolas Almagro, care are unul din cele mai frumoase lovituri de rever din circuit. Simon este tipul de jucator, care “isi adoarme” adversarul cu lovituri destul de plate si nu foarte puternice. Joaca un joc clasic de “stanga-dreapta”, fara a forta lovituri decisive de multe ori, care induc adversarul de foarte multe ori in eroare, facand-ul sa creada ca “il are la mana pe francez”. Simon, datorita bunei deplasari in teren, si schimbarii permanente a directiei mingii, macina incet-incet opozitia adversarului, si daca adversarul nu reuseste sa rupa ritmul francezului, este foarte probabil sa iasa invins de pe teren. Lui Gilles i-au cam lipsit rezultatele mari in ultima vreme, dar se pare ca tinde din nou spre a revenii printre cei mai buni jucatori din circuit.

Dupa cum ziceam, au inceput deja si turneele US Open Series, pe hard, unde jucatorii se acomodeaza din nou cu suprafata de joc iute. Primul astfel de turneu a fost la Atlanta, unde finala de anul acesta i-a avut finalisti pe aceeasi jucatori ca si anul trecut, Mardy Fish si John Isner, iar castigatorul de anul trecut a fost si castigatorul de anul acesta Mardy Fish. Mardy anul acesta a trebuit sa salveze chiar si mingi de meci pentru a putea sa se impuna in final. Mie imi place acest jucator, pentru ca inafara de serviciul sau bun, are si voleu extrem de bun. Este un jucator care are jocul croit pentru asemenea suprafata, cu un joc rapid si agresiv. Acum, ca au inceput si turneele pe cimentul american, sunt curios cum va evolua in perioada imediat urmatoare.

 

Nici aici !

Federatia Romana de Tenis organizeaza in aceasta saptamana la Academia de Tenis Herastrau, cel mai mare turneu feminin din tara, BCR Open Romania. S-a putut observa o prezenta masiva a jucatoarelor din tara pe tabloul principal al acestui turneu, totusi eu am urmarit mai atent evolutiile Soranei Cirstea, care dupa parerea mea, chiar daca nu are rezultate dintre cele mai bune in ultima perioada, ramane una dintre cele mai talentate jucatoare din tara. Sper sa vina cat mai repede si rezultatele, pentru ca nici la acest turneu din tara nu a ajuns nici macar pana in semifinale.

 (Sursa fotografiei: photobucket.com)

Ma mira faptul, ca o jucatoare care loveste atat de rapid de pe ambele parti (forehand si backhand), care citeste atat de bine jocul, care se plaseaza atat de bine la mingi si are si o varietate in joc, nu mai reuseste sa aibe rezultatele pe care le-ar putea avea. Aici la BCR Open Romania a fost invinsa de Laura Pous-Tio, o jucatoare din Spania, care a reusit sa returneze nu foarte agresiv, dar indeajuns de mult si de constant loviturile Soranei. Jocul lui Cirstea pigmentat cu prea multe erori, nu i-a permis sa treaca de aceasta jucatoare, chiar daca a facut un set doi destul de bun.

Vreau sa mentionez, ca Sorana face parte impreuna cu Ana Ivanovic, Fernando Verdasco si alte jucatoare si jucatori din Adidas Player Improvement Program, unde Adidas ii pune la dispozitie cele mai bune conditii de antrenament, cu antrenori cu renume, ca Sven Groeneveld si preparatori fizici ca Gil Reyes (fostul antrenor al lui Agassi). Inca o data spun, trebuie sa vina din nou si rezultatele foarte bune, si sper ca vor veni cat de curand.

Ideal

Ma gandeam, sa mai lansez o intrebare interesanta cititorilor mei, si anume: Ale cui lovituri ar trebui sa le aibe jucatorul de tenis ideal ? 

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Am sa va spun parerea mea, inaintea raspunsurilor voastre. :)  Sa incepem cu serviciul. Eu zic, ca jucatorul ideal ar trebui sa aibe serviciul top spin al lui Pete Sampras, si serviciul kick al lui Roger Federer. Acel jucator ideal ar trebui sa aibe, dupa parerea mea, lovitura de forehand tot al lui Federer sau al lui Fernando Gonzalez sau chiar a Mariei Sharapova. La capitolul rever, ma vad nevoit sa-l mentionez iar pe Federer, dar Justine Henin are la fel un rever cu o singura mana, pe care orice jucator (indiferent daca din circuitul masculin sau feminin) ar dori sa-l posede. Pentru cei, care prefera reverul cu doua maini, i-as aminti pe Marat Safin, Marcelo Rios, David Nalbandian sau Andre Agassi. Jucatorul ideal ar trebui sa aibe forta mentala al lui Rafael Nadal, dar oricat de bine s-ar misca spaniolul in teren, totusi la pozitionare la lovituri si jocul de picioare tot Federer sta mai bine. Voleul jucatorului ideal ar trebui sa fie cel al lui Pete Sampras fara dar si poate.

Stiu, ca la multe capitole l-am amintit pe Federer, da nu degeaba se spune ca el a fost  cel care a ajuns cel mai aproape de perfectiune. Acum “mingea este in terenul vostru”, vreau sa vad ce veti spune. Ati vazut, ca am adus exemple nu numai din circuitul masculin ci si din cel feminin, pentru ca acele lovituri ale celor doua jucatoare isi gasesc loc oriunde, oricand, asa ca daca considerati sa amintiti si alte nume din circuitul feminin, puteti sa le amintiti.

Ferrero inca mai poate castiga

Turneul de la Stuttgart vine cu dovada afirmatiei din titlu, ca fostul castigator al Roland Garros-ului, Juan Carlos Ferrero, trecut de 30 de ani, cu destul de putine meciuri jucate in actualul sezon, este in finala turneului, unde il infrunta pe Pablo Andujar. Interesant este ca ambii finalisti sunt din Valencia.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Niciodata nu am fost fanul acestui jucator, dar admir puterea lui de a pregati fiecare punct indelung. Cauta pas cu pas, minge cu minge bresa din rezistenta adversarului. Practic il supune unui tir de lovituri menite sa oblige adversarul ca dupa un timp acesta sa greseasca. Daca intra cineva in jocul lui, este foarte posibil sa “ramana prins in plasa jocului” lui Ferrero. Parca joaca un pic mai razant cu fileul decat alti spanioli, si risca si mai putin decat acestia. Ma uitam in zilele acestea, cat de intins este corpul lui, mai ales picioarele, in momentul impactului rachetei cu mingea la lovitura lui de rever cu doua maini. La experienta lui, nu m-as mira daca l-am mai vedea in multe finale. Ca sa va dau idee, cam ce palmares are acest jucator, va spun ca aceasta finala de la Stuttgart este cea de a 34-a finala din circuit, si pana la aceasta finala are 15 titluri castigate. Ca fapt divers, va spun ca ii poarta numele si celebra Juan Carlos Ferrero Equelite Sport Academy, unde tinerii, viitori campioni ai tenisului sunt instruiti.

Cealalta finala al acestei saptamani la un alt turneu, cel de la Bastad, ii aduce fata in fata pe Robin Soderling si David Ferrer. Nu pot sa trec cu vederea ca Soderling l-a invins in drumul lui catre finala si pe Tomas Berdych cu un scor extrem de sever de 6-1, 6-0, ceea ce spune multe despre forma suedezului.

Interesant este ca adversarul suedezului este un spaniol, David Ferrer, care este acelas tip de jucator de zgura ca si Ferrero. Fiind doua finale pe zgura inaintea sezonului de ciment american, nici nu ma asteptam la altceva decat la o prestatie extrem de buna a spaniolilor in general, stiindu-se faptul ca ei se simt ca acasa pe zgura.

Cea mai mare rivalitate este …

Azi doresc sa lansez o noua intrebare vizitatorilor acestui blog. Voi ce credeti, care este sau care a fost cea mai mare sau cea mai interesanta rivalitate in tenisul mondial (atat masculin cat si feminin) ?

 Multi spun, ca cea mai mare rivalitate din lumea tenisului (si nu numai) este cea dintre Roger Federer si Rafael Nadal, dar eu nu m-as grabi s-o cataloghez repede astfel, pentru ca am mai vazut si marea rivalitate dintre Pete Sampras si Andre Agassi.

Nu trebuie sa uitam nici de clasicele infruntari dintre Steffi Graf si Monica Seles sau de celebrele meciuri dintre John McEnroe si Bjorn Borg sau Boris Becker si Stefan Edberg. Voi ce alegeti ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Horia va face ca Robert ?

Cu ceva timp in urma, cum se desfasurau meciurile din cadrul Cupei Davis, dintre Serbia (detinatoarea titlului) si Suedia, am remarcat un lucru interesant. Si anume, intr-unul dintre meciurile de simplu dintre cele doua tari, impotriva lui Viktor Troicki a intrat pe teren nimeni altul, decat Robert Lindstedt, partenerul la dublu al lui Horia Tecau. Dupa foarte putina vreme de cand Tecau si Lindstedt au devenit pentru a doua oara finalisti la dublu la Wimbledon, iata ca Lindstedt si-a facut aparitia si intr-un meci de simplu si chiar avand o prestatie buna, castigand primul set al meciului.

Acest meci m-a dus din nou cu gandul, ca ce mi-ar place sa-l mai vad jucand la simplu si pe Horia. Stiu, ca s-a discutat extrem de mult pe tema asta, dar inchipuirea mea nu are margini :) . Stiu ca este alegerea lui, si o respect, dar cand vad ce talent are, si ce bagaj tehnic poseda, in comparatie cu alti jucatori, nu pot sa nu ma gandesc ce performante ar putea avea si la simplu. Toate loviturile din arsenalul lui tehnic il recomanda si pentru jocul de simplu. Ceea ce mi se pare extraordinar, este ca toate loviturile lui sunt extrem de fluente, frumoase ca miscare si totodata si foarte eficiente. Nu pot sa nu amintesc, ca fata de multi jucatori de simplu din ziua de azi, care practica un joc de anduranta si forta din spatele terenului, el poseda si un voleu exceptional. Asa ca am toate motivele ca sa mi-l inchipui pe Horia jucand si la simplu din nou. Cine stie, ………poate chiar se va adeveri.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Smash it !

Este vara, este caldura, este energie, asa ca azi voi scrie despre o lovitura plina de energie: Smash-ul. Smash-ul este o lovitura agresiva, care se loveste cu intentia (de obicei) de a termina punctul (de multe ori ca raspuns al unui lob al adversarului), care are punctul de lovire deasupra capului si se aseamana cu serviciul, doar ca se loveste din interiorul terenului.

Priza la aceasta lovitura poate fi atat priza continentala, cat si priza estica (eastern forehand grip). Cu priza continentala, sau cum i se mai spune “priza ciocan” se castiga la capitolul putere, iar cu priza estica se castiga la capitolul efect. Mingea se loveste deasupra capului sau un pic mai din spatele ei cu bratul de lovire in maxima extensie in momentul lovirii, pentru ca centrul de greutate sa fie in fata. De aceea ajustarea pasilor este foarte importanta, si se face cu pasi mici. Pozitionarea trebuie sa fie laterala, iar greutatea va fi lasata pe piciorul din spate. Pentru gasirea mai usoara al punctului ideal de lovire, mana in care nu este racheta ajuta prin intinderea ei spre mingea care este in aer inainte de lovire.

Sunt doua moduri de a lovi un smash, si anume smash-ul care se loveste fara ca mingea sa fie lasata sa cada, si  smash-ul care se loveste dupa ce mingea a fost lasata sa cada.  De exemplu, un lob, care se poate lovi inaintea liniei de serviciu este mai bine sa fie lovit fara ca mingea sa cada, pentru ca pozitia jucatorului este indeajuns de buna pentru a lovi precis, iar un lob care se poate lovi doar dupa linia de serviciu sa fie lovit dupa ce mingea a cazut, pentru o mai mare siguranta, o pozitionare mai buna si o lovitura mai sigura.

Pete Sampras a uimit lumea cu celebrele lui lovituri de smash si celebrele lui lovituri de smash din saritura. Aceste lovituri de smash din saritura, care sunt numite si slam dunk, ii dau acestei lovituri atat un plus de agresivitate, cat si unghiuri mai variate pentru plasamentul loviturii, deoarece se loveste dintr-un punct mai inalt. Un alt jucator pe care il putem vedea executand smash-uri spectaculoase si chiar si slam dunk-uri este Roger Federer, care executa extrem de bine si lovitura de smash din saritura cu reverul. Aceste lovituri necesita un imens talent si se pot vedea in cea mai frumoasa forma a lor la jucatorii cei mai talentati.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Tecau – Ultima reduta ? Pana cand ?

Inca mai suntem in scurtul sezon de iarba, in aceasta saptamana disputandu-se turneul de la Newport, asa ca as dori, sa amintesc cateva aspecte de la recentul incheiat Wimbledon, despre care presa in general, dupa parerea mea, nu a amintit, nu a scris, nu a vorbit si nu a aratat atat cat ma asteptam.

In primul rand, performanta lui Horia Tecau impreuna cu Robert Lindstedt de a ajunge pentru al doilea an consecutiv in finala la dublu la Wimbledon, are o foarte mare insemnatate pentru sportul din tara in general si pentru tenisul din tara in special. Deocamdata Tecau este singurul, care aduce performante mari pentru tenisul nostru la asemenea nivel. Sunt foarte curios cine va fi urmatorul jucator de tenis de la noi, care va ajunge intr-o finala de Grand Slam. Mai bine spus, sunt curios cand va ajunge intr-o asemenea finala.

Multa lume a spus, ca Tecau ar avea foarte bune rezultate si la simplu. Parerea mea este aceeasi, si tare as vrea sa-l vad, macar din cand in cand, jucand si in turnee de simplu.

Am sa deviez un pic, pentru ca daca vorbeam de cine am remarcat la Wimbledon, trebuie s-o aduc in discutie si pe Sabine Lisicki, o jucatoare din Germania, nascuta in anul 1989. Jocul ei, m-a determinat sa fiu foarte atent de acum incolo la evolutiile ei. Foloseste extrem de mult crosul scurt in schimburi, ceea ce ii deschide mai multe unghiuri, lovind acest tip de lovitura atat pe lovitura de forehand cat si pe rever, chiar am fost uluit de lovitura ei de dreapta inversa in cros scurt. Este o jucatoare, care are o lovitura slice foarte buna si poseda un serviciu cu o miscare extrem-extrem de naturala.

Sunt curios, voi pe cine ati remarcat, sau ce jucator v-a uimit ?  Pana nu uit, sa remarc si jocul frumos al lui Jo-Wilfried Tsonga, care a ajuns sa inainteze mult la fileu, si sa voleeze (cum imi place mie :) )  Ce mi-ar place sa vad mai multi jucatori jucand asa. Atunci, probabil, iarba ar fi tocita mai mult in apropierea fileului decat in preajma liniei din spatele terenului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)