Monthly Archives: august 2010

Primul tur, primul show

Postat in data de de catre
1

Abia a inceput Marele  Slem US Open si deja avem “puse pe scena” show-uri de zile mari. In primul rand vreau sa scriu cateva cuvinte despre Roger Federer, care in primul tur impotriva lui Brian Dabul a reusit o lovitura printre picioare castigatoare din spatele terenului, cu care a atras aplauzele “asurzitoare” ale unui public care probabil si-a amintit de executia similara a elvetianului la editia de anul trecut al US Openului impotriva lui Novak Djokovic. Imbracat predominant in negru elegant, Federer poate si-a ales aceasta culoare simbolic, dorind sa aduca “zile negre” oponentilor cu care se va intalni mai departe.

Spectacolul primei zile a avut ca parti componente si meciurile superbe, castigate in  cinci seturi de catre jucatori celebrii ca: Robin Soderling, Gael Monfils, Albert Montanes, Jurgen Melzer (care l-a invins pe Dmitry Tursunov) si Paul-Henri Mathieu care l-a invins pe celebrul Lleyton Hewitt). Un alt meci “cu mult sare si piper” de cinci seturi despre care doresc sa amintesc este cel dintre Marcos Baghdatis si Arnaud Clement.

In competitia feminina doresc sa amintesc de o intalnire care putea sa aiba loc si in fazele finale ale turneului, daca ne orientam din punctul de vedere al performantelor celor doua adversare, Daniela Hantuchova si Dinara Safina. Dinara Safina, fosta lidera mondiala negasindu-si cam de mult pierduta forma n-a reusit sa se opuna inaintarii Hantuchovei in urmatorul tur.

Celebrul Nick Bollettieri a fost foarte-foarte aproape sa asiste din tribune la o victorie de rasunet romaneasca, cand darza luptatoare Simona Halep a servit pentru meci in setul decisiv al intalnirii cu Jelena Jankovic. Chiar daca a pierdut pana la urma, Halep a reusit sa-si aduca aportul la spectacolul oferit de primul tur al US Openului.

Se incalzeste mingea la US Open

Postat in data de de catre
1

Iata ca am ajuns si la ultimul, in ordine cronologica, turneu de Grand Slam al anului, “arzatorul” US Open. New York-ul atrage reflectoarele pentru aproximativ doua saptamani  de spectacol, show, si arta tenisistica. La USTA Billie Jean King National Tennis Center prinde contur turneul de Mare Slem al Statelor Unite, care va capta atentia lumii tenisistice, si multi vor trece prin Flushing Meadows-Corona Park din Queens, New York sa asiste la inclestarea “gladiatorilor tenisului”. Prima minge al acestui turneu a fost pusa in joc in anul 1881.

Pe hard-ul american, un hard mai rapid, care nu “sileste” mingea sa sara prea mult, schimburile de mingi vor fi electrizante, care vor aduce in evidenta posibilitatile din ce in ce mai largi a tenismenilor. ” Gladiatorii tenisului” cum i-am numit pe jucatori, vor oferi spectacolul lor pe niste stadioane celebre, dintre care amintesc de Arthur Ashe Stadium (cu tribunele abrupte si magnifice ,care aduc spectatorul mai aproape de joc) si Louis Armstrong Stadium. Nu pot sa nu amintesc de un lucru, ca fapt divers, ca aici, mai bine spus acest turneu a “inramat” cele 14 titluri de Grand Slam, ale americanului Pete Sampras, care aici a castigat atat primul, cat si probabil ultimul titlu de Mare Slem al carierei.

Federer :”Furia rechinului roz”

Postat in data de de catre
2

Pe hard-ul american de la Cincinnati, am putut asista la toata splendoarea desfasurarii atacului furios al lui Roger Federer (in tricou roz elegant) spre cucerirea unui nou titlu de turneu masters ATP. Cu un joc violent insotit de genialul arsenal sau bagaj tehnic, atacand  aproape tot ce-i iesea in cale, n-a putut sa-i stea nimeni in cale nici de aceasta data. Atacurile de la fileu destul de dese aratau parca inca o data mana lui Paul Annacone si parca mi-l aduce in minte un pic si pe Pete Sampras. Cu reverurile top spin atat de sigure parca se vede o  directie  a unui joc si mai frumos expus de Federer. Nici nu mai amintesc de amortizarile ireale ale mingilor  si voleurile de la fileu.

Finala turneului l-a adus in finala si pe americanul Mardy Fish, care aflat in cautarea primului titlu de masters, a oferit o rezistenta extrem de solida, bazata pe un serviciu exploziv, si un joc din teren  extrem de direct. Totusi doresc sa vorbesc un pic de desfasurarea turneului unde, in semifinalele turneului a ajuns un singur jucator (Roger Federer) din cei primii patru jucatori din varful clasamentului mondial. In sferturi Andy Roddick a dispus extrem de sigur de Novak Djokovic, Marcos Baghdatis a trecut la fel  de sigur de Rafael Nadal, Mardy Fish a iesit castigator din infruntarea cu Andy Murray, iar Federer a iesit si el castigator din infruntarea cu Nicolay Davydenko. Aici doresc sa scot in evidenta atat jocul cat si rezultatul obtinut de Baghdatis in meciul cu Nadal, un joc agresiv, cladit pas cu pas, fara graba. Despre Roddick spun o parere personala, si anume ca intotdeauna cand mi se pare ca rezultatele lui scad, intotdeauna revine si arata ca este un jucator de top. Ca sa ajunga in finala turneului, in semifinale Federer a trecut de un Baghdatis intr-o forma extrem de buna, iar Fish a trecut de conationalul sau Andy Roddick, care era atat de aproape de finala in momentul in care ploaia si-a facut simtita prezenta, iar dupa pauza cauzata de aceasta lucrurile n-au mai curs in favoarea lui. Mai doresc sa mentionez cate ceva si de Nadal, care mi s-a parut ca de multe ori a luat tehnica urcarii destul de des spre fileu dupa pregatirea punctelor, desi nu ma asteptam la asta. Oricum s-ar putea sa-i foloseasca in viitor acest procedeu daca se va adauga la jocul alcatuit “bucata cu bucata” atat de bine de sarguinciosul spaniol.

Murray intr-o alta oglinda

Postat in data de de catre
2

Finala din acest an a turneului masters ATP de la Toronto a avut un castigator cu nume cunoscut, dar pentru mine cu un joc de nerecunoscut (in sens pozitiv). Andy Murray a reusit sa iasa din intalnirea cu Roger Federer cu trofeul in mana. Jocul in general din acest turneu al lui Murray trebuie subliniat din cauza varietatii lui, putand vedea un Murray atacand cu un avant rar intalnit si “condimentand” jocul prin scurte pline de fantezie, joc care l-a trecut ca invingator in Canada in infruntarile atat cu Federer cat si cu Nadal. Despre jocul lui Federer doresc sa amintesc cateva aspecte, si anume folosirea reverului top spin destul de multe ori agresiv, inlocuind de multe ori slice-ul de rever, care poate ca este fructul colaborarii de putin timp cu Paul Annacone, dar observand mai scazuta periculozitate a serviciului in ultima perioada. Genialitatea elvetianul in ultima perioada se amesteca si cu inconstanta care se oglindeste in jocul tenismanului. Dupa perioade de meci in care prin “bogatia” jocului sau taie opozitia adversarului de la radacina, de multe ori urmeaza o neagresivitate “ornata” cu multe greseli nefortate. Mai mentionez in legatura cu turneul de la Toronto, ca in semifinalele turneu s-au prezentat toti cei patru jucatori din varful clasamentului, aducand spectacol rar te terenul de tenis.

Tot pe suprafata hard recent s-a mai incheiat inca o finala, in circuitul feminin WTA, la Cincinnati, unde Kim Clijsters a ridicat trofeul turneului, dupa o infruntare cu Maria Sharapova, care dupa parerea mea a scapat meciul din palma, dupa ce a avut cateva mingi de meci. La meci si-a facut prezenta si ploaia care parca a luat norocul de la Sharapova si i-a dat-o lui Kim, pentru ca in momentul intreruperii meciului Sharapova a fost la un pas de victorie, iar dupa revenirea jucatoarelor pe teren Clijsters a inaintat foarte sigura spre titlu.

Patru inaintari

Postat in data de de catre
2

In aceasta saptamana a inceput turneul masters de la Toronto din cadrul circuitului ATP. “Cei patru fantastici” din varful clasamentului mondial (Rafael Nadal, Novak Djokovic, Roger Federer si Andy Murray) au inceput inaintarea spre un titlu extrem de prestigios. Federer si Nadal se intorc in circuit dupa o pauza mai lunga, dar pentru Federer revenirea in circuit cu o victorie a coincis si cu stabilirea unui nou record de catre elvetian, si anume cele mai multe victorii in turneele masters (210), urmatorul in aceasta ierarhie fiind americanul Andre Agassi. Federer a trecut de Juan Ignacio Chela, Nadal de Stanislas Wawrinka, Djokovic de Julien Benneteau, iar Murray de Xavier Malisse, conferind o inaintare hotarata a celor patru spre cucerirea trofeului pe hard-ul canadian.

Apropo de hotarare, dupa ce remarcam nu demult jocul si succesul lui  David Nalbandian la Washington, primesc si confirmarile prin rezultatele sale si de la Toronto, la afirmatia ca va incerca sa fie un “baraj extrem de greu de trecut” de catre jucatorii renumiti, trecand pana acum la Toronto de jucatori ca David Ferrer si Tommy Robredo (scorul cu Robredo 6-3, 6-0).

Doresc sa remarc cateva rezultate tot din aceasta saptamana dar din circuitul feminin WTA, de la Cincinnati, unde Anei Ivanovic, frumoasei jucatoare, parca ii revine jocul, care mi se parea pierdut de la castigarea de cativa ani a Roland Garros-ului, Ana castigand meciul cu Victoria Azarenka cu 2-6, 7-6, 6-2, dupa ce la un moment dat tabela indica un 6-2, 5-3 pentru Azarenka. Mentionez  si de o alta intalnire, tot de la Cincinnati, Maria Sharapova contra Svetlana Kuznetsova, o intalnire intre doua jucatoare din Rusia. Experimentata si extrem de inteligenta Kuznetsova, care nu demult a reusit o victorie de rasunet la San Diego, desi foarte hotarata sa castige, nu a reusit sa se opuna avansarii Sharapovei mai departe in turneu. Tabela la sfarsit indica scorul de 6-4, 1-6, 6-2, in favoarea Sharapovei, care impreuna cu invinsa ei din acest meci dau semne serioase cu privire la intentiile lor la apropiatul US Open. Kim Clijsters da si ea semne de inentiile ei, prin castigarea meciului ei de la Cincinnati cu fosta lidera mondiala Dinara Safina.

“Anotimpul” Nalbandian trece in Washington

Postat in data de de catre
11

La ce revenire s-a putut asista in circuitul ATP, la turneul de la Washington. Ma refer aici la revenirea lui David Nalbandian la succesele cu care obisnuise o lume intreaga, si ma refer si la aspectul jocului prestat si la rezultatul obtinut. Fostul numar 3 mondial, care reapare din nou in circuit dupa ce lipsise o bucata de vreme, a expus talentul sau cu o forta de neinchipuit, trecand in acest turneu  si de Stanislas Wawrinka, Gilles Simon, Marin Cilic si in finala de Marcos Baghdatis parca fara sa clipeasca. Puterea loviturilor asemenea unei caderi de cometa si plasamentul acestora imbinat cu un plan tactic briliant a dus la zadarnicirea planurilor adversarilor cu nume de rasunet in circuit sa-l opreasca sa ridice la Washington trofeul turneului.

Victoria lui David  Nalbandian pe suprafata  hard  a Washingtonului, si modul impunerii acestuia la acest turneu, ma face sa ma intreb in cazul in care va juca la fel, ce fel de spectacol poate oferii  cu Roger Federer sau Rafael Nadal sau ce bariera poate pune celor mai mari nume ale circuitului la viitoarele turnee disputate tot pe suprafete hard,  din America de Nord (Toronto, Cincinnati), nici nu vorbind in cazul in care miza va creste la inaltimea stelelor, la apropiatul US Open.

Am amintit de turneele din America de Nord asa ca trebuie sa amintesc si de un fapt interesant care se va petrece la turneul masters de la Toronto, si anume de intelegerea primilor doi jucatori din clasamentul mondial actual la simplu (Rafael Nadal si Novak Djokovic),  sa-si uneasca fortele in competitia de dublu a acestui turneu. Ma intreb cum ar arata la dublu sa fie intr-o singura parte a fileului Roger Federer si Rafael Nadal ?

Dunlop Aerogel 4D 300 (3 Hundred) Tour, un “ballista roman” in dotarea “generalului” Verdasco

Postat in data de de catre
Raspunde

Daca vorbesc despre racheta Dunlop amintita in titlu, atunci imi vine in minte si un nume important din circuitul ATP, si anume darzul Fernando Verdasco. In linii mari aceasta racheta ofera utilizatorului posibilitati foarte mari in a juca si un joc in forta dar totodata si foarte tehnic. Doresc sa amintesc despre posibilitatea extrem de facila in a crea efecte cu aceasta racheta, racheta cu ajutorul efectului (sa zicem top spin), parca tine mingea in teren aproape indiferent de forta lovirii mingii. Incorporeaza posibilitatea, aceasta usurinta si la loviturile slice, iar la voleuri ofera raspunsuri ferme fiind usor de manevrat.

Racheta are un cap usor, si are 98 de inci, iar ceea ce m-a surprins pe mine este greutatea scazuta a acestei rachete, care este de 320 de grame. Zic scazuta din punctul de vedere al greutatii altor rachete. Dar cum am spus ca oricum aceasta racheta incorporeaza atat forta cat si finete, probabil printr-o greutate mai scazuta s-a facut si mai usoara, mai accesibila utilizarea rachetei. Mai mentionez ca pe manerul rachetei se afla un grip pe nume Hydramax Tour, iar compozitia rachetei ar fi “Aerogel 4D Braided Graphite”.

Din tehnologiile producerii acestei rachete amintesc de asa numitul material folosit, “Aerogel”, despre care se spune ca ar fi cea mai usoara materie tare, compacta, care confera acea stabilitate specifica rachetei si ofera si forta despre care aminteam ca fiind incorporata. Mai doresc sa amintesc vag si despre asa numitul “4D”, care intregind cele spuse mai sus aduce finetea rachetei.

“Pradatori in ape cunoscute”

Postat in data de de catre
2

Recent s-au terminat trei turnee in circuitul ATP si intr-un fel castigatorii acestora prin performanta lor n-au reprezentat surprize cel putin pentru mine. Se spune ca anumiti jucatori in functie pe ce suprafata cresc jucand, sau indiferent pe ce suprafata cresc, prin prisma faptului ca unele suprafete le convin mai mult jocului lor, se “profileaza” in asa numiti “specialisti” in unele suprafete si isi ating cele mai multe varfuri de performanta pe aceste tipuri de suprafete de joc.

In cele trei turnee recent icheiate am putut primi trei exemple la acest lucru, si aici le-as insira. Primul exemplu este victoria lui Juan Carlos Ferrero, fostul numar 1 mondial, care a castigat pana acum singurul turneu de Grand Slam la Roland Garros, pe zgura, a castigat recent turneul ATP Umag din Croatia tot pe zgura, invingadu-l in finala pe italianul Potito Starace. Al doilea exemplu este victoria tot a unui spaniol (despre ei demult se aude ca zgura e “casa” lor), Nicolas Almagro, tot pe zgura, la turneul ATP, elvetian Gstaad, unde a trecut de francezul Richard Gasquet, aflat parca intr-o revenire constanta dupa ce lipsise o perioada din circuit. Mentionez ca nu demult Almagro a mai castigat si la Bastad. Iar al treilea exemplu este de aceasta data pe alta suprafata, si anume pe hard, mai precis pe hard-ul american de la Los Angeles, unde a iesit castigator americanul Sam Querrey, care a trecut in finala peste opozitia lui Andy Murray. Despre Andy Murray mentionez ca este un jucator extrem de versatil dar cele doua finale de Grand Slam atinse de el pana acum au fost tot pe hard, la US Open si Australian Open. Despre americanul Sam Querrey atat vreau sa spun ca nu m-a mirat stiind jocul sau pe suprafele iuti. Apropo de turneul de la Los Angeles, la dublu masculin, s-a nascut un nou record pe care il detin celebrii frati Bryan, sau “Bryans”, care aici au castigat al 62- lea lor titlu.

La ceva interesant pentru mine s-a putut asista tot in recentul incheiat turneu WTA, castigat de Victoria Azarenka, si anume in decursul saptamanii s-a putut asista la meciul intre Maria Sharapova si Agnieszka Radwanska, care a oglindit puterea, forta mentala de fier, atat de celebra a Sharapovei, care a castigat amintitul meci, dupa ce pierduse primul set cu 1-6, revenind si castigand celelalte doua cu 6-2, 6-2.