Bizar: Federer din nou iese in sferturi

Sa formulez asa ca s-a intamplat un soc la Wimbledon ? Mai bine nu. Faptul ca Roger Federer a fost invins in sferturile Wimbledonului de cehul Tomas Berdych, dupa ce fusese invins tot in  sferturi la Roland Garros de Robin Soderling, ma surprinde, insa cam asta se intampla cand esti obisnuit de atata timp cu exceptionalele rezultate obtinute de elvetian. Poate este neobisnuit dar nu cred ca trebuie tratat ca pe ceva, dupa care se pot trage concluzii sau emite enunturi sigure asupra rezultatelor viitoare ale lui Roger. La urma urmei, daca vrei sa intrebi pe cineva cum este sa ai 16 titluri de Grand Slam la simplu masculin, probabil pe Federer il intrebi. Si mai vreau sa amintesc ca anul acesta a iesit in sferturile Wimbledonului si Roland Garrosului, insa anul trecut a castigat ambele turnee de Mare Slem. Consider ca vom mai avea ce vedea si in viitor de la elvetian.

Mai doresc sa amintesc de rezultatele excelente in ultima vreme a cehului Tomas Berdych, care atinge semifinalele Wimbledonului, si poate va ajunge si mai sus, dupa ce a atins semifinala si la Roland Garros.

Combatante conationale

Combatante conationale au pasit pe iarba de la Wimbledon in lunea celei de a doua saptamani a turneului, Justine Henin si Kim Clijsters. Ambele belgience au transpus dorinta lor mare de a merge mai departe intr-un joc de o calitate foarte buna. Henin a reusit sa-si adjudece primul set, dar dupa aceea nu a mai putut opri o revenire a lui Kim, care dupa ce a egalat la seturi, a reusit sa faca un set decisiv extrem de bun si sa castige meciul. Clijsters arata un joc extrem de bun, consistent, un joc pe care se poate baza, nici nu ma mira rezultatele de la revenirea ei in focul circuitului. Henin de la revenirea ei mie personal parca imi lasa o impresie ca poate cu mult mai mult decat a reusit sa arate, punctele ei castigate cu atata frumusete, parca cu genialitate nu ajung in a se concretiza de multe ori in victorii finale din cauza multor greseli. Iar in alte ordine de idei eu astept de la Justine atacuri mai concrete, mai agresive.

Daca am vorbit de Justine si de Kim, implicit am vorbit de o rivalitate veche, iar daca am vorbit de o rivalitate veche, nu pot sa nu mentionez de un alt meci al aceleiasi zile, disputat tot sub semnul unei rivalitati vechi, intre Serena Williams si Maria Sharapova. Acest meci nu a beneficiat de un set decisiv, Serena castigand in doua seturi, desi nu era departe nici Sharapova, care in primul set nu a putut concretiza trei mingi de set. Acest meci a fost la randului lui foarte frumos, un bombardament dinamic cu mingi de tenis de ambele parti, doua agresivitati neretinute ciocnindu-se in iarba Wimbledonului.

Istorie, uita-te !

La ce meci mare si la propriu si la figurat, am putut asista intre americanul John Isner si francezul Nicolas Mahut. Istoria va avea probabil de acum incolo o fila “L”, de la “lung”, unde va figura acest meci pentru ca acest meci derulat pe parcursul a trei zile, a durat mai mult de zece ore, si la sfarsitul setului sau decisiv tabela a indicat scorul de 70 la 68 la game-uri. Absolut fenomenal joc aratat de amandoi jucatori si cu aceasta doresc sa subliniez faptul ca mie, personal imi place foarte mult faptul ca pe iarba de la Wimbledon nu se joaca tie break in setul decisiv. Poate ca in acest meci, atat de lung am putut vedea extrem de multe, asi, rever cu o singura mana, rever cu doua maini, serviciu- voleu, joc din spatele terenului, voleuri, etc. Scorul dupa primele doua seturi terminate pentru castigatorii lor la 6, inca poate nu prevestea nimic, dar celelalte doua seturi care au ajuns la tie break, deja dadeau semnele a ceea ce avea sa urmeze. Setul cinci si totodata decisiv, cu o bogata paleta tehnica, poate chiar la fel de bogata sau poate chiar mai bogata, avea sa se incheie la scorul de 70 la 68 in favoarea lui Isner. Cine stie cand vom mai asista la un asa spectacol pe cat de lung, pe atat de frumos ?

Federer cu “lovituri din cazatura”

Primul tur de la Wimbledon vine deja cu spectacolul din verdele ierbii londoneze. Apropo de iarba verde a Wimbledonului, si apropo de primul tur, Terenul Central a fost scena unei batalii epice intre Roger Federer si Alejandro Falla. Federer care a pornit asaltul spre al 7-lea titlu era sa “cada de pe cal” deja in primul sau meci. Columbianul Falla, cu care Federer s-a mai intalnit in acest an, atacand foarte agresiv atat cu lovitura de dreapta cat si cu cea de rever, a luat primele doua seturi si in al patrulea set a servit pentru meci, astfel Londra poate deja se gandea cum vor trece cele doua saptamani fara Federer. Pot sa spun ca l-am vazut pe Roger jucand mai bine cu alte ocazii (ca sa formulez asa), totusi vreau sa spun ca am ramas cu gura cascata cum a putut si cum a reusit sa “rasuceasca” si castige acest meci. Dupa sirul de greseli si lovituri moi, poate nederanjante pentru adversar ale lui Federer, Falla ajungand sa serveasca pentru meci, a putut fi martorul genialitatii elvetianului, care in ultimul moment ridicand nivelul jocului sau a reusit sa castige break-ul salvator, apoi sa egaleze la doi la seturi si sa faca un set decisiv spulberator (6-0). Apropo de setul decisiv, aici poate eliberat un pic de presiune, racheta din mana lui Federer arata ca o bagheta magica, cu care “dirija” mingea unde dorea in terenul adversarului. Oricum trebuie remarcat jocul acestui columbian, care a ajuns atat de aproape de a lasa Wimbledonul fara Federer deja din primul tur in fata unui Center Court poate “inghetat” in toiul verii.

Ladies and Gentlemen…Wimbledon

Peste foarte putin timp Wimbledon- ul va acapara foarte multe priviri, fiind al treilea turneu de Grand Slam al anului, totodata acesta fiind si singurul care ofera posibilitatea si privilegiul jucatorilor de a-si masura puterile intr-un turneu de Mare Slem pe asa spusa cea mai iute suprafata, iarba. Aceasta suprafata expune si imbratiseaza stilul de joc agresiv, iute, adica serciu-voleu. Se vor vedea multe elemente tehnice extrem de frumoase, voleuri si demivoleuri, stop-uri si servicii extraordinare si chiar si lovituri improvizate ale caror executare necesita talent si simt al mingii si jocului.

Wimbledon- ul, asa cum duce mai departe tenisul spectacol, an de an, asa duce mai departe traditionalismul si clasicismul acestui sport, aici mentionez doar albul imbracamintii jucatorilor. In anul 2009 a fost folosit acoperisul retractabil al Terenului Central (Center Court), care la randul lui oricat de modern ar fi totusi se alineaza stilului clasic, traditionalist, de o eleganta desavarsita.

Wimbledonul il are in postura de prim castigator al turneului pe W. Spencer Gore, care in 1877, a deschis seria de castigatori celebrii ai turneului, printre care trebuie sa amintesc pe cel mai tanar castigator masculin al turneului, Boris Becker, si pe Pete Sampras ,castigatorul a sapte editii, “celor sapte magice”, adjudecandu-si trofeul in anii 1993, 1994, 1995, 1997, 1998, 1999, 2000. Poate dominatia lui Sampras in acesti sapte ani, cu stilul sau de joc si al comportamentului sau este o oglinda a Wimbledonului.

Apropo de oglinda si de castigatori, oglinda traditionalismului al acestui turneu de Mare Slem se reflecta si in clasicismul atat de frumos si elegant al trofeului la simplu masculin al Wimbledonului, si in frumusetea trofeului la simplu feminin numit si “Venus Rosewater Dish”.

“C’mon”-ul lui Hewitt auzit de Federer ?

Ma intreb daca in finala de anul acesta al turneului de la Halle, Roger Federer a auzit ” C’mon “- ul lui Lleyton Hewitt, al acestui darz luptator de tenis australian, care a reusit sa revina de la unu la zero la seturi pentru Federer, si sa castige titlul. Oricum cei doi finalisti au rezultate uluitoare pe iarba sau mai bine spus si pe iarba, ambii au castigat Wimbledon- ul (Federer parca de 6 ori, Hewitt o data), ambii au fost lideri mondiali si ambii mai au multe titluri pe iarba. Cu aceasta victorie spectaculoasa Hewitt reuseste si sa rupa sirul multor victorii ale lui Federer in intalnirile directe si devine detinator al inca unui titlu ATP.

Finala chiar a fost un spectacol sportiv adevarat, un meci deschis cu lovituri deschise, variate, putand asista la ciocnirea asalturilor celor doi jucatori pentru titlu. Ambii au practicat un joc agresiv, fiecare parca fiind nerabdator ca sa fie primul care declanseaza un atac castigator. Remarc la jocul lui Lleyton varietatea cu care a jucat, alegerea inteligenta a plasamentului mingii si nu ultimul rand folosirea tot atat de inteligenta a slice-ului de rever, la jocul lui Federer remarc venirile si atacurile la fileu  atat de frumoase si tehnice.

Desi stiu cat de bun este Hewitt, sincer nu ma asteptam sa castige acest meci contra lui Federer, si daca suntem la capitolul “ce nu ma asteptam”, remarc si victoria in circuitul feminin, a jucatoarei Na Li in fata Mariei Sharapova de la turneul de la Birmingham. Doresc sa amintesc aici doar ca fapt divers, ca tot la acest turneu in urma cu un sezon Li a mai reusit o victorie in fata rusoaicei in semifinale.

Un Feliciano fericit

Feliciano Lopez poate spune ca este fericit in saptamana aceasta, pentru ca pe iarba terenului de la turneul de la Queen’s a reusit sa opreasca sirul victoriilor lui Rafael Nadal, cu o victorie in fata conationalului sau. Dupa doar doua seturi (7-6, 6-4) pentru Lopez, Rafa a trebuit sa se recunoasca infrant, intr-o faza totusi avansata a turneului, chiar daca toata saptamana de dupa castigarea Roland Garros- ului a etalat acelas joc senzational ca si pe zgura, Feliciano Lopez fiind un jucator cu un rever cu o singura mana, serviciu excelent, si voleuri bine plasate, parca a reusit sa-i “serveasca” lui Rafa un joc pe care Nadal n-a reusit sa-l “digere” in acest meci.

Doresc sa amintesc de trecerea jocului de tenis din aceasta saptamana din “flacara rosie” a zgurei, pe iarba cea iute si verde. Probabil de acum incolo cateva saptamani, se va vedea un joc mai accelerat si mai iute, cu mai multe veniri la fileu si implicit voleuri si demivoleuri. Dupa parerea mea in relativ putinul timp cat se joaca pe iarba, in circuitul masculin putem asista la turneele de la Queen’s si Halle (saptamana asta), iar mai tarziu la cel de la Eastbourne si la un turneu din Olanda, iar apoi vine Inaltimea Sa Wimbledonul, iar dupa acesta la turneul de la Newport din Statele Unite.

“Scoate tot Nadal” “scoate” inca un titlu la Roland Garros

Rafael Nadal “a expus” jocul sau excelent tot sezonul pe zgura, culminand cu succesul de la Roland Garros. In finala l-a invins pe suedezul Robin Soderling, cel care anul trecut l-a scos din cursa. Doresc sa mentionez, ca fapt divers ca este interesant faptul ca in 2009 Soderling l-a batut pe Nadal si a pierdut cu Federer, iar anul acesta l-a batut pe Federer si a pierdut in fata lui Nadal.

Nadal a pus in scena un joc agresiv “inchegat” si cu serviciu extrem de bun, nici nu mai vorbesc de loviturile biciuite in stilul caracteristic. Loviturile lui Rafa parca au facut “gauri mari in blindajul consistentei” suedezului. Miscarea din teren fenomenala si ajungerea la mingi aproape imposibile a fost parca alimentata de aerul parizian inspirat, atat de indragit de spaniol. Soderling din nou finalist la acest turneu de Grand Slam, in finala mi-a lasat impresia ca putea face mai mult, atat la agresivitate in general cat si in incercarea mai rapida de finalizare a punctelor in particular, si la fel la serviciu. Mingile de break, care au cam fost in acest meci, neconcretizate de Soderling au fost si ele un factor care au dus la rezultatul final. Ma cam tot intreb acum ce s-ar intampla (si nu ce s-ar fi putut intampla), daca cineva ar ataca loviturile acelea ale lui Nadal care sar asa de inalt, la putin timp dupa impactul cu solul, si nu ar lasa ca mingea sa se inalte asa de mult ? Ar fi greu, dar ma intreb din nou, ce s-ar intampla, sau ce raspuns ar da Nadal la un joc de serviciu-voleu, chiar si pe zgura, avand la baza sau punct de plecare pregatitoare demivoleurile agresive ?

Schiavone intrerupe “vraja” Samanthei (Stosur)

Francesca Schiavone a reusit sa intrerupa “vraja”(victoriile) Samanthei Stosur si castiga Roland Garros-ul, cu asta devenind prima jucatoare italiana care castiga un Grand Slam. Desi “vraja” (jocul) Samanthei a fost si de aceasta data foarte frumos, agresiv, elaborat, elegant cu serviciu foarte eficient, Francesca Schiavone a gasit raspunsul la jocul australiancei si a reusit sa gaseasca “leacul” in a castiga meciul si titlul. Chiar daca Francesca a castigat cu 2-0 la seturi, dupa un prim set castigat de Schiavone, Stosur parea ca va reusi sa castige un set egalizator, cand la un moment dat conducea cu 4-1 in setul doi, dar jucatoarea italiana a reusit sa ajunga la tie break unde si-a castigat ultimele puncte pentru un triumf istoric. Francesca in decursul meciului a facut de toate, a servit bine, s-a miscat excelent in teren, vizualiza foarte bine decurgerea punctelor si a atacat si la fileu mult. Trebuie felicitata Schiavone pentru tot ce a aratat, si personal imi face placere sa asist din nou la un trimf intr-un turneu de Mare Slem al reverului cu o singura mana :) . As dori sa mai mentionez doar si doar ca fapt divers ca daca nu ma insel in 2009 tot la Roland Garros, Stosur a reusit s-o invinga pe Schiavone chiar in primul tur.

“Stosurvival”

Roland Garros-ul ne-a oferit multe si inaintea semifinalelor atat la feminin cat si la masculin. Doresc sa subliniez in primul rand parcursul de pana acum al lui Samantha Stosur, care dupa un turneu foarte reusit, dupa ce a trecut de belgianca Justine Henin, recent a trecut si de Serena Williams. Oricum in tot acest sezon cu rezultatele sale foarte bune “semnala” un parcurs lung in acest an la Roland Garros. In meciul cu Serena Williams a revenit de la minge de meci avuta de adversara sa, si dupa terminarea celor trei seturi tabela a indicat-o invingatoare pe australianca. Doresc sa remarc in jocul lui Stosur serviciul spre exterior executat foarte precis si foarte des in acest meci, slice-ul de rever cu care “contura” punctul, si “serpuitoarea” pozitionare spre lovitura de dreapta cu care “stampila” punctul.

In turneul masculin Robin Soderling poate sa spuna ca 13 este numarul lui norocos, dupa ce in a 13-a intalnire cu Roger Federer, dupa 12 infrangeri, reuseste sa il invinga, si cu aceasta izbanda reuseste ca in 2009 si 2010 sa invinga pe detinatorii titlului de atunci, adica Rafael Nadal si Roger Federer. Remarcabila a fost victoria obtinuta de Soderling si pentru faptul ca a revenit dupa un prim set castigat de Federer in stilul lui unic. Robin cu un joc la serviciu si din teren vulcanic avea sa-si asigure macar inca o prezenta in semifinalele turneului care i-ar putea aduce primul titlu de Mare Slem.