Monthly Archives: aprilie 2010

Sclipirile lui Hanescu din “Tunelul” Nadal

Postat in data de de catre
Raspunde

Editia din acest an a mastersului de la Roma a gazduit o infruntare in “noua arena romana” intre doi “gladiatori ai tenisului”, Vctor Hanescu si Rafael Nadal. Multi avand in minte un singur castigator, n-au fost uimiti de “furtuna in zgura” pricinuita de un Rafa  Nadal cu mare pofta de joc. Tactica lui Rafa era dupa parerea mea miscarea cat mai mult al adversarului cu mingi aruncate mai cam pe toata suprafata terenului, in cat mai multe unghiuri posibile, nu neaparat atacarea reverului acestuia. Functionarea tacticii era subliniata si de cateva contrepied-uri  viclene   reusite, care parca impingeau jocul extrem de agresiv  inspre Victor, la un moment dat parea terenul lui Hanescu extrem de mare si larginduse in continuoare, iar cea a lui Nadal parea tot mai mic cu fiecare minut ce trecea. In multe schimburi mai lungi dupa ce ataca foarte bine Hanescu, si parea sa-l “prinda” pe Nadal, Victor vinea cu o minge lenta sau mai “necategorica” pe care Nadal a transformat-o imediat  intr-o lovitura castigatoare. Apropo de lentoare, vroiam sa amintesc de retururile lui Hanescu ca raspuns la serviciile lui Nadal, parca prea lente, si slice-urile la fel. Oricum, si la scorul de 6-3, 6-2, pot spune ca Hanescu a avut sclipiri cu “lovituri demonstratoare” de talent, care daca se inchegau puteau aduce alt deznodamant, si asa Victor, ca sa inchei in nota pozitiva pentru el, a avut cateva  mingi de break, l-a lobat pe Rafa, l-a pasat pe Rafa, chiar l-a si fugarit pe Rafa, mai ales cu cateva scurte .

Vreau sa amintesc inca o data de acest jucator ajuns din calificari, care l-a batut asa de sec pe Juan Carlos Ferrero, este vorba despre Santiago Giraldo, care a mai trecut inca un tur  invingandu-l pe Michael Llodra cu 6-3, 6-2.

Tenisul de la Roma intr-un nou “Colosseum”

Postat in data de de catre
Raspunde

Cetatea eterna sau Orasul celor sapte coline anul acesta organizeaza mastersul cu un Teren  Central nou, al carui inaugurare au onorat-o si Roger Federer si Rafael Nadal. Noua  “scena principala” al mastersului de la Roma, are o arhitectura extrem de placuta si totodata grandioasa, imbinand clasicul cu modernul, asigurand locuri pentru 10500 de spectatori. Lucrul interesant in prima jumatatea a saptamanii acesteia al turneului de  pe pamant italian nu la reprezentat  doar arena noua a “bataliilor gladiatorilor tenisului” ci si rezultatele acestora, de exemplu Santiago Giraldo, venit din calificari, a dispus de fostul numar unu al lumii Juan Carlos Ferrero, extrem de sec, in mai putin de o ora, cu scorul de 6-0, 6-3, iar letonul Ernests Gulbis  fructificand a saptea minge de meci, a “saptea norocoasa si de vis”, l-a invins pe Roger Federer. Victor  Hanescu si-a planificat o posibila intalnire cu “demonul” zgurii Rafa  Nadal, dupa ce l-a invins pe “indirjitul luptator” argentinian Juan Monaco, cu scorul de 7-6, 6-4. Ma intreb ce ne mai rezerva editia de anul acesta a mastersului de la Roma in a doua parte a saptamanii acesteia in “Colosseumul” tenisului italian.

Michael Chang – “bateria eterna”

Postat in data de de catre
Raspunde

L-am numit “bateria eterna” din tenis pe Michael Chang, pentru ca el este definitia cuvantului, de lupta continua, de alegare continua indiferent de scor de situatie, indiferent de orice factor. Spiritul de lupta impreuna cu alergarea continua si agilitatea, l-au facut pe langa talentul extraordinar  unul din legendele sportului alb, facand parte din generatia acea superba a jucatorilor americani din anii ’90, alaturi de Pete Sampras, Andre Agassi, Jim Courier. Nimic nu il oprea din miscarea continua de pe teren care era alimentata de increderea de fier in posibilitatea castigarii oricarui punct, contraataca orice punct intr-o maniera tipica pentru el. Dupa parerea mea cea mai mare realizare a carierei lui a fost castigarea editiei din 1989 a Roland Garros-ului, la varsta de 17 ani, cu care stabilea un record, si anume reusea sa devina  cel mai tanar castigator masculin al unui turneu de Mare Slem. Apropo de tinerete, ca junior a reusit rezultate de  “notat cu majuscule”, multe fiind castigate la varste extrem de fragede, care deveneau tot recorduri, la capitolul varsta la care le-a castigat. Tot la capitolul tineretii  lui pot  sa pun un alt record, si anume a fost cel mai tanar  jucator care castiga un meci de pe tabloul principal al openului american. Deja dadea semne serioase de victorie inca din anul 1988, cand castiga primul titlu, la varsta de 16 ani la San Francisco.

Poate capitolul aparte al carierei si poate cea mai mare satisfatie sportiva al acestui jucator atat de credincios si carismatic dupa cum am mai spus a fost castigarea Roland Garros-ului din 1989, dar mai ales drumul spre victorie al lui Michael este ceea ce ramane in timp. Spun asta amintind doar doua meciuri legendare sustinute de el pe  parcursul acestui turneu, si anume victoria legendara din turul al patrulea in fata lui Ivan Lendl, care la un moment dat conducea cu doi la zero la seturi, si victoria din finala in fata lui Stefan Edberg. Mentionez ca “multe randuri din cartea carierei” lui Chang ocupa rolul jucat in echipa de Cupa Davis, castigatoare a Statelor Unite din anul 1990.   In drumul sau in acest sport a fost antrenat prima data de tatal sau Joe, apoi in timpul castigarii Roland Garros-ului, si “intrarii pe poarta mare a acestui sport” de nimeni altul decat de celebrul Jose Higueras si apoi de fratele mai mare, Carl Chang, castigand 34 de titluri pe trei tipuri de suprafata, adica 21 de titluri pe hard, 9 titluri pe carpeta si patru titluri pe zgura.

Steffi – seriozitatea succesului si succesul seriozitatii

Postat in data de de catre
Raspunde

Vreau cu aceasta ocazie sa scriu cateva randuri, sau mai bine spus sa schitez cate ceva din “portretul”  carierei unei jucatoare numita Steffi Graf. Seriozitatea si urmarirea scopurilor bine stabilite de Steffi, i-au adus 22 de titluri de Mare Slem, care inseamna ca intr-o ierarhie, la aceasta categorie este a doua jucatoare dupa legendara Margaret Court, cu cele 24 titluri castigate. “Condimentatul” stil de joc al ei, despre care voi scrie un pic mai jos, i-a adus cel putin 4 titluri de mare slem, la fiecare 4 turnee de Grand Slam. Anul 1988 aducandu-i ceva nemaiintalnit pana atunci, devenind prima jucatoare care castiga intr-un an toate cele 4 turnee majore si nu oricum ci in formatul cu suprafetele diferite si intregind “comoare anului 1988″ cu titlul olimpic. Cele 107 titluri la simplu si  cele 11 la dublu castigate conferind un loc aparte lui Steffi Graf in istoria acestui sport.

Despre jocul ei cum am mai formulat, adica “condimentat” vroiam sa inteleg  puterea de adaptabilitate la orice fel de suprafata intalnita, un stil ce “dizolva” jocul multor oponente, impunand strictetea jocului ei si mai ales strictetea loviturilor ei. Apropo de strictetea loviturilor lui Steffi nu pot sa nu amintesc, oricat de sumare ar fi aceste randuri despre ea, de slice-ul formidabil pe care-l poseda, fiind una din caracteristica forte din paleta larga de lovituri, pe care cu concentrarea neintrerupta o folosea, pentru a simti de cat mai multe ori acel sentiment dulce si unic de a fi castigator.

Nadal “biciuitor” si biruitor la Monte Carlo

Postat in data de de catre
Raspunde

Rafael Nadal parca a trecut iar intr-o faza castigatoare a carierei, cum s-ar spune “back to the winner days”, castigand a sasea oara,( sase ani consecutivi) turneul masters extrem de elegant de la Monte Carlo, devenind primul jucator care castiga un turneu sase ani la rand. Ca si in ceilalti ani turneul a avut o organizare fantastica intr-o locatie fantastica, cu un public iubitor al sportului alb. Nadal prin jocul sau din nou la cote extrem ridicate cu mingi cu saritura ametitor de mare si cu un serviciu parca mai nou si mai bun ca niciodata, a reusit sa-si termine foarte repede si foarte sec adversarii intalniti, nelasand loc de nici un comentariu. Jocul sau fiind reliefat si de finala disputata impotriva lui Fernando Verdasco, aflat la prima finala de turneu masters, Nadal inscriptionand la finalul meciului pe tabela scorul de 6-0, 6-1. Turneele pe zgura fiind inca la inceput, ma intreb cum vor evolua lucrurile pana la mult ravnitul Roland Garros.

Saptamana trecuta s-a disputat un turneu mai aparte si in circuitul feminin, cel de la Charlestone. Aparte pentru ca s-a disputat pe o suprafata foarte rar intalnita in circuit si anume zgura verde, despre care unii spun ca ar fi o suprafata un pic mai rapida decat bine cunoscuta zgura rosie. Anul acesta Samantha Stosur a castigat titlul,  intr-un mod extrem de categoric, cu servicii si forehanduri pulverizatoare, mingiile ei fiind ca niste ghiulele lansate de catapultele romane, sau ca niste bolovani  picati din albastrul cerului in terenul advers, castigand al doilea titlu WTA, in finala dispunand de Vera Zvonareva cu un scor graitor de 6-0, 6-3.

Casablanca- titlu la dublu Tecau, finala la simplu Hanescu

Postat in data de de catre
Raspunde

Saptamana buna de primavara se termina bine pentru jucatorii romani, aducand  cu ea rezultate bune. Horia Tecau castiga al doilea titlu la dublu, dupa cel de la Auckland, facand pereche de aceasta data cu Robert Lindstedt si triumfand dupa o finala mai mult decat intensa. Finala a adus adversari extrem de puternici in fata lui Tecau si Lindstedt, acestia fiind Rohan Bopanna si Aisam-Ul-Haq Qureshi, care dupa primul set pierdut, au revenit, castigand al doilea set, si depunand un efort extraordinar, pentru a nu pierde pe cel de al treilea, care a revenit in final perechii din care facea parte Tecau.

Saptamana buna cu rezultatele bune este reprezentat si de finala facuta tot aici la Casablanca, la simplu, de Victor Hanescu, chiar daca a pierdut finala cu elvetianul Stanislas Wawrinka, pe care a reusit sa-l invinga in celelalte doua intalniri anterioare. Oricum acest asa numit “long run” al lui Hanescu a adus victorii in fata unor jucatori foarte buni ca Jarkko Nieminen, Richard Gasquet si Florent Serra. Imi pare rau ca Victor nu si-a putut sarbatori al doilea titlu la simplu dupa ce-l castigat la Gstaad, cum si-a sarbatorit Tecau al doilea sau titlu la dublu, dupa cel de la Auckland, ar fi fost ceva si mai si sa avem castigatori la ambele probe, simplu si dublu, ale turneului de la Casablanca.

Hanescu, Halep, Tecau, intr-o saptamana buna de primavara

Postat in data de de catre
Raspunde

Victor Hanescu ajunge din nou intr-o semifinala a unui turneu ATP, adica in semifinala turneului de la Casablanca. In drumul lui spre a-si croi drumul spre aceasta semifinala, in sferturi a trecut in trei seturi, cu greu dar cu bine, de fostul numar 7 al lumii, Richard Gasquet. Tot la turneul de la Casablanca consemn si laud prezenta in chiar finala turneului de dublu al lui Horia Tecau, alaturi de Robert Lindstedt.

Continuarea saptamanii bune a jucatorilor romani in turneele internationale vine de la jucatoarea Simona Halep, care a ajuns in sferturile tuneului spaniol de la Marbella, unde a fost invinsa greu, chiar daca doar in doua seturi, de italianca Flavia Pennetta. In optimi a fost o intalnire pur romaneasca intre Simona Halep si Sorana Cirstea, impunandu-se Simona Halep. Mai este un atribut de consemnat al saptamanii bune, adica o victorie intr-un tur anterior a Soranei Cirstea in fata frumoasei si bune jucatoare, Maria Kirilenko.

Head Youtek Speed 18×20, “marele alb” din mana lui Djokovic

Postat in data de de catre
Raspunde

Demult mi-a atras atentia racheta lui Djokovic, prima data datorita “look”-ului, iar un pic mai tarziu si datorita proprietatilor lui, chiar daca nu sunt utilizatorul rachetelor cu cap mai mare. Am mentionat de aceasta racheta  ca si de  “marele alb”, pentru ca cea mai mare parte a rachetei este alba si este o racheta cu cap mare. Racheta confera jucatorului, utilizatorului un control aparte la loviturile plate, si la sliceuri, si putere aparte la loviturile adanci. Totodata este si foarte stabil la executarea voleurilor chiar si la mingi venite extrem de puternic de la adversar. Cum am spus este o racheta cu cap mare, de 100, dar are totodata capul usor, asa ca raspunde bine si la control si la puterea in executie si se compune din asa numitul “Graphite/D3o, iar gripul aflat pe manerul rachetei este HydroSorb Tour.

As mai mentiona un pic din capitolul tehnologie a producerii acestei rachete, despre asa numitul “d3o”, care este un “material inteligent”, cu caracteristici diferite de alte materiale, chiar pot fi condiderate anormale. Acest material este capabil sa-si schimbe caracteristicile sub influenta impactului, capabil sa se modeleze la necesitatile jucatorului, adica la loviturile agresive, este capabil in cateva nonosecunde sa i se intaresca moleculule, oferind astfel o putere mai mare in lovituri, iar la loviturile moi, moleculule sunt capabile sa “inghita” impactul puternic, oferind control si finete.

Venus cu erori, Kim cu titlul

Postat in data de de catre
Raspunde

S-a terminat finala din 2010 la fete a turneului masters de la Miami cu victoria belgiencei Kim Clijsters, care a invins-o in finala  pe americanca Venus Williams, aflata intr-o ipostaza a tenismenei, care nu putut nicicum sa tina mingea in teren si  “parca, probabil si fileul i-a fost mai inalt ca de obicei”. Scorul chiar daca a fost unul drastic 6-2,6-1, nu ma face neaparat sa laud (chiar daca ar trebui) acum prestatia lui Kim din finala, ci mai degraba trebuie sa laud prestatia din semifinale impotriva lui Justine Henin, doua foste si poate viitoare  lidere mondiale  care au reusit sa ofere spectatorilor un meci extraordinar de darz si de fascinant care a avut si doua tie break – uri, castigate cate una de fiecare parte, scorul afisat pe tabela la final fiind pana la urma 6-2,6-7,7-6, in favoarea lui Kim. Forma aratata de Kim Clijsters, de la castigarea US Openului 2009, plus a turneului de la Miami, si forma aratata de Justine, finala disputata la Australian Open 2010, arata ca parca pe “scara” ierarhiei mondiale in tenisul feminin nu mai trebuie sa escaladeze multe trepte.