Federer-Nadal – Nu va mai fi la fel

Postat in data de de catre
15

Trebuie sa spun in acest articol, ce nu vroiam sa spun, ce aproape o lumea intreaga nu vrea s-o spuna: rivalitatea dintre Roger Federer si Rafael Nadal nu va mai fi la fel.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Cu prilejul acestei semifinale al Australian Open-ului 2012, in opinia mea, aceasta infruntare clasica, poate infruntarea cea mai buna pe care o poate da tenisul sau chiar sportul in general, pe viitor in eventualitatea altor intalniri nu cred ca va fi la fel de frumoasa ca pana acum. Desi sunt fanul si voi ramane fanul lui Roger, nu cred ca elvetianul ii va mai pune probleme serioase mult mai tanarului sau rival. Pe Federer, indiferent de acele infrangeri dureroase impotriva lui Nadal, am observat (poate gresesc aici), ca mai multa lume l-a vazut sau l-ar fi dorit sa-l vada favorit pe elvetian decat pe spaniol in aceste intalniri directe in decursul timpului. Federer poate ca este cel mai bun jucator din toate timpurile, poate ca este aproape de inima unei intregi lumi, poate vrajeste aceasta lume cu jocul lui, DAR tabela nu cred ca-i va fi prietenoasa in meciurile foarte importante.

Ultimul meci dintre cei doi, care s-a ridicat la asteptarile mele, a fost finala Roland Garros-ului 2011, unde Federer a fost mai aproape de a castiga decat poate a crezut-o chiar el. Intotdeauna am considerat, ca rezultatul acestor meciuri dintre cei doi depinde de reverul (top spin) al lui Federer. Daca acesta functioneaza, consideram ca va castiga, si daca nu functioneaza, atunci va pierde. Reverul superb cu o singura mana al lui Roger in decursul timpului de multe ori nu fost cum as fi dorit sa fie, si asta NU din cauza tehnicii, ci din cauza ezitarii, poate a neincrederii in fortele proprii la nivelul dorit, zic eu. Fara indoiala, fiecare om oricat de mare campion ar fi, are punctul lui vulnerabil, iar “punctul vulnerabil” pentru Federer a fost Nadal. Mi-as dori sa-l mai vad pe Federer jucand la un Grand Slam atat de increzator impotriva lui Rafa, cum o facea la inceputul intalnirilor lor directe, dar poate ca acest ultim rezultat il va apasa prea mult pe geniul elvetian.

Aproape optim in optimi

Postat in data de de catre
7

Nu stiu voi ce ziceti, dar eu  am fost impresionat de parcursul lui Lleyton Hewitt la actuala editie al Australian Open-ului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Mi-a parut bine, ca-l vad pe Lleyton, fostul lider mondial si castigator a doua turnee de Mare Slem (US Open si Wimbledon) din nou intr-o optime de finala de turneu de Grand Slam. Chiar daca a pierdut in fata actualului lider mondial Novak Djokovic, pot sa zic, ca australianul a avut un parcurs frumos in acest turneu.

M-a impresionat mai cu seama meciul lui castigat impotriva lui Milos Raonic. Tanarul Raonic cu un serviciu demolator l-a intalnit pe jucatorul cu poate cel mai bun retur din lume, Hewitt. Atitudinea agresiva, super concentrata al lui Hewitt, imi amintea acea finala de la US Open cu aproximativ un deceniu in urma, unde australianul (in acea vreme foarte tanar) invingea un alt jucator cu un serviciu stelar, Pete Sampras. Bineinteles, pe Raonic nu-l compar cu Sampras, dar mi-a venit in minte acea finala, unde Hewitt a castigat primul lui titlu de Grand Slam. Am fost fanul lui Pete, dar i-am admirat intotdeauna si daruirea totala al australianului.

Inca Lleyton are potentialul de a reveni intre jucatorii din varful clasamentului daca va fi ocolit de  accidentari, si daca va putea aduna cateva parcursuri bune la urmatoarele turnee. Pe aceste eventuale parcursuri bune ar putea cladi o revenire intre cei mai buni jucatori din lume. Returul lui de serviciu este inca unul extraordinar, loviturile si atitudinea lui au ramas agresive, piciorele inca-l ajuta, asa ca, eu zic, ca vom mai vedea multe meciuri frumoase cu el. Voi ce ziceti ?

Agresivitate in mai multe feluri

Postat in data de de catre
14

Aproape de finalul saptamanii intai al Grand Slam-ului australian, meciuri mari de tot urmeaza sa se dispute, dat fiind faptul, ca foarte putini mari favoriti sau favorite au pierdut pana acum.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

De mai multe ori, poate chiar cu fiecare ocazie, mi-am exprimat admiratia pentru tenisul agresiv, pentru tenisul inventiv, pentru reverul cu o singura mana. In turul trei de la Australian Open, mi-a fost dat sa vad un nou meci exceptional, in care un astfel de jucator, care practica tenisul care-mi place, pe nume Feliciano Lopez, a reusit sa invinga tanara speranta americana, John Isner.

Paradoxal, spaniolii in marea lor majoritate prefera zgura, prefera jocul din spatele terenului cu raliuri lungi si folosesc reverul cu doua maini. O fi si Feliciano spaniol, dar are un joc total diferit. Este printre putinii care mai practica un joc de serviciu-voleu frumos, agresiv cu lovituri poate mai plate, cu un rever cu o singura mana de toata frumusetea si cu paleta larga de executii tehnice de pe orice parte al terenului. Isner, eu zic, ca face parte din acel grup de jucatori tineri, despre care vorbeam intr-un articol recent, care deocamdata nu ma impresioneaza decat la capitolul serviciu, lovituri tari din spatele terenului si ambitie. Isner  a intalnit in persoana lui Feliciano Lopez un jucator, care il supune sa execute mai multe tipuri de lovituri decat un jucator tipic din spatele terenului, iar asta l-a scos din zona lui de confort, si implicit l-a scos din ritmul schimburilor atat de necesar lui. Apropo de agresivitate, sa trec un pic la tabloul feminin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Victoria Azarenka pare foarte nerabdatoare sa castige primul ei trofeu de Grand Slam. Impresioneaza de la inceputul acestui sezon, nici nu este de mirare ca in primele ei doua meciuri de la Openul Australian a castigat cu acelas scor categoric de 6-1, 6-0, impotriva lui Heather Watson si Casey Dellacqua. Desi, sunt de parere, ca jocul agresiv al Victoriei inca trebuie dezvoltat pentru a castiga un turneu de asemenea nivel, trebuie sa spun, ca-mi place extrem de mult cum transforma aceasta jucatoare apararea in atac. Ea este capabila cu o singura lovitura sa transforme defensiva in atac datorita faptului, ca sta bine in teren. Azarenka se avanta foarte frumos si furibund in atac, dar aceste atacuri mi se par cateodata mai putin gandite decat ar putea fi, poate mult prea instinctuale. Se vede in atitudinea ei cat de nerabdatoare este sa castige si ea un astfel de turneu.

 

 

Asa da, Sorana !

Postat in data de de catre
17

Sunt nespus de bucuros, ca pot sa scriu in acest articol, despre un succes imens al unei jucatoare din tara.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Poate deja ati ghicit, este vorba despre victoria din turul intai de la Australian Open, al Soranei Cirstea in fata australiancei Samantha Stosur, castigatoarea US Open-ului din 2011. Nu numai rezultatul ma incanta, ci poate mai mult faptul cum a fost obtinut aceasta victorie. Demult n-am mai vazut-o pe Sorana jucand atat de curajos. A intalnit extrem-extrem de devreme mingea, mai ales pe partea de forehand, si a putut pune astfel o presiune continua pe Stosur, mingea intorcandu-se foarte rapid in jumatatea de teren al jucatoarei din Australia. Victoria Soranei in doar doua seturi a fost o incantare pentru mine, mi-au placut raliurile purtate fara nici o ezitare, fara retineri din partea Soranei, chiar daca stiu, ca nu trebuie sa ma entuziasmez prea mult, meciul fiind doar din turul intai al competitiei de Grand Slam. Cu un joc similar si pe viitor, zic ca Sorana ar putea ajunge departe in aceasta competitie, dar trebuie sa aibe grija la constanta, pentru ca la astfel de turnee orice greseala poate insemna infrangerea. Sa speram, ca o vom vedea jucand cat mai mult pe celebra Rod Laver Arena din Melbourne pe Sorana.

Deviind un pic de la subiect, doresc sa atrag atentia, cat de importante sunt aceste turnee de Mare Slem. La aceste turnee foarte putini favoriti si foarte putine favorite pierd in prima saptamana al competitiilor de asemenea nivel. Ca exemplu, putem sa luam si rezultatele, in general, si de la actuala editie al Australian Open-ului, unde jucatorii ca Djokovic, Federer, Nadal castiga lejer si categoric, pot sa zic, primele lor meciuri, si asta este valabil si in competitia feminina. Ce parere aveti despre meciurile din primele tururi ale actualei editii al Australian Open-ului ?

Se merge in Australia

Postat in data de de catre
9

In sfarsit vine si primul turneu de Grand Slam al anului 2012, Australian Open. Pe un teren albastru, sub un cel albastru, vom fi martori la un nou eveniment insorit al tenisului.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Inaintea acestui turneu doresc, sa scriu cateva randuri despre  jucatorii tineri, care ar vrea sa puna probleme jucatorilor consacrati. Deocamdata, inafara de Juan Martin Del Potro si Alexandr Dolgopolov, nu prea cred, ca pot aduce alte exemple in momentul de fata, care sa poata sa invinga un jucator ca Roger Federer sau Rafael Nadal, intr-un turneu de Mare Slem.  Mai toti jucatorii tineri incearca sa loveasca tare din spatele terenului, fara sa foloseasca o gama foarte variata de lovituri. Se vede orientarea acestora spre a-si dezvolta un super-serviciu, un forehand si un backhand (daca se poate) cat mai puternic, dar paleta tehnica uzitata parca este una prea restransa pentru un asa nivel. Ca exemplu, il amintesc Milos Raonic, tanara speranta canadiana, care a castigat recent turneul de la Chennai si are toata admiratia mea pentru jocul prestat. Dar mi se pare un jucator prea static, cand nu se aseaza suficient de bine sau nu are suficient timp sa se aseze suficient de bine la minge si sa apese lovitura, poate sa greseasca usor. Tinerii jucatori nu joaca atat de variat in ziua de azi, cum mi-ar place mie sa joace. Del Potro si Dolgopolov mi se par cei doi tineri, care au planuri de joc tactice si tehnice suficient de bune, dintre jucatorii tineri, incat sa poata chiar castiga un asemenea turneu.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Foarte putin timp mai este pana la inceperea turneului, iar jucatorii se pregatesc pe plexicushion-ul australian, o suprafata de joc hard, rapida, dar nu la fel de rapida ca hard-ul New York-ez de la US Open. Australienii probabil isi pun sperantele mai mult in Samantha Stosur (castigatoarea US Open-ului din 2011) la feminin, si tot in Lleyton Hewitt, zic eu, la masculin, chiar daca tanarul Bernard Tomic (care, dupa parerea mea, se inscrie intr-un fel in tipologia jucatorilor tineri despre care am scris mai sus), a facut senzatie la Wimbledon-ul de anul trecut. Hewitt, “eternul copil teribil al tenisului” cat timp va juca, va avea un cuvant greu de spus, indiferent de varsta lui. El a castigat de 4 ori turneul de la Sydney (care precede Open-ul Australian) dar niciodata nu a castigat pana acum acest turneu de Grand Slam din tara cangurilor. A fost in finala in 2005, dar a pierdut in fata lui Marat Safin.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Fiind o suprafata de joc acrilica rapida, cea de la Australian Open, schimburile vor fi probabil mai scurte si mai rapide in comparatie cu schimburile de mingi de pe zgura, si zic eu, si mai tehnice. Oricum, va fi un spectacol pe cinste, si as vrea sa stiu si parerile voastre cu privire la acest turneu.

 

 

Cocosii din Doha

Postat in data de de catre
6

Ce spuneti despre faptul, ca finala turneului ATP de la Doha a fost disputat de doi francezi, Jo-Wilfried Tsonga si “omul de cauciuc” Gael Monfils ?

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Exuberanta lui Tsonga pe teren intotdeauna m-a impresionat, dar stilul sau de joc, trebuie sa recunosc, ca pana nu demult nu mi-a prea placut. Miscarea larga la lovitura de forehand, in care parca dorea sa canalizeze forta unui rinocer, miscarea in teren putin parca prea greoaie (la acest nivel), nu m-au atras in mod deosebit.

Insa, ceva s-a schimbat mult in jocul francezului. Nici nu este de mirare ce fel de rezultate bune a avut la sfarsitul sezonului trecut, culminand zic eu cu acea finala de la  ATP World Tour Finals.

Tsonga a devenit un jucator mult mai rafinat, paleta tehnica aratata dovedeste acest lucru. Pe langa amintitul forehand puternic, si serviciul executat ca din tun, Tsonga se pricepe si la lovituri si executii de finete. Inaintarile lui la fileu si voleurile precis executate in finala turneului, dupa parerea mea, au fost extrem de importante. Constructia punctelor a devenit mult mai variata, cu utilizarea inteligenta al reverului slice. 

Iata, ca intr-o perioada, cand atentia majoritatii celor care iubesc tenisul este acaparat de lupta care sta sa izbucneaca din nou in fruntea clasamentului (Djokovic, Nadal, Federer, Murray), Tsonga incet-incet, se pare, ca reuseste pas cu pas sa cladeasca un joc, care din ce in ce mai greu va putea fi contracarat de catre adversari. Bineinteles cu o conditie, acea fiind ca francezul sa ramana constant. In 2008 Jo-Wilfried Tsonga a fost finalist la Australian Open, acum in 2012 mi se pare un jucator totalmente schimbat, si asta este  rezultatul unui proces firesc si natural prin care trece un jucator in decursul anilor. Inchei cu o intrebare: ce performanta credeti ca va face francezul anul acesta la apropiatul Australian Open ?

“Kimback”

Postat in data de de catre
21

Intotdeauna am fost fascinat de modul de revenire pe teren al belgiencei Kim Clijsters.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Kim a fost si este acea jucatoare, care vrea sa conduca punctele, nu-i place si nici nu accepta cu nici un chip sa fie dominata. Jocul ei si forma de joc actuala pe care o etaleaza la turneul WTA de la Brisbane, face din ea din nou o candidata la ridicarea trofeului de la  Australian Open. A facut un meci impotriva Anei Ivanovic, cum rar mi-a fost dat sa vad. Practic, aproape tot timpul a tinut-o intr-un dezechilibru total pe Ana, cu jocul in forta, extrem de rapid in unghiuri, variind adancimea loviturilor extrem de inteligent. Crosurile precise destul de razante cu fileul au facut aproape imposibila reactia Anei. Lovitura cea mai impresionanta al lui Kim, dupa parerea mea, a fost crosul de rever.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

La turneul ATP de la Doha, Roger Federer a mai schimbat ceva din impresia nu prea grozava pe care a lasat-o la demonstrativul de la Abu Dhabi, unde atat Novak Djokovic (care a si castigat turneul) cat si Rafael Nadal i-au administrat infrangeri destul de severe. In primul lui meci din competitia de la Doha, impotriva lui Nikolay Davydenko, Roger a incercat si a reusit sa fie acel Roger care taie cu prima ocazie opozitia adversarului. Cu scorul de 6-2, 6-2, dar mai ales prin jocul agresiv, precis, a mai sters din impresia lasata la recentul demonstrativ. Sunt convins, ca din punct de vedere tehnic Federer este peste ceea ce se vede in circuit azi, dar de multe ori in recentul incheiat sezon 2011, din punctul meu de vedere, a gresit tactic, iar asta l-a costat enorm. Daca nu va juca din nou acel joc imprevizibil, risca sa fie dominat de jucatorii din fruntea clasamentului, si poate chiar nu numai de acestia.

Let’s start it !

Postat in data de de catre
13

Uite, ca incepe un nou an, un nou sezon, cu sperante noi si vechi, cu planuri, cu optimismul natural si cu bucuria ca am mai apucat inca un an.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Ce poate fi mai frumos, decat un inceput de an cu un turneu in care se intrec echipe formate dintr-un jucator si dintr-o jucatoare, care joaca atat la simplu cat si impreuna la dublu mixt ? Este vorba despre Cupa Hopman, care se disputa anual in Australia, locul lui de desfasurare fiind Perth, iar locatia turneului fiind situat in Burswood Dome din celebrul Burswood Entertainment Complex. Eu am numit-o “Un Altfel De Cupa Davis”, deoarece este o intrecere inter-tari, care se disputa sub semnul ITF (International Tennis Federation).

Sa amintesc faptul, ca acest turneu a fost numit dupa celebrul Harry Hopman, care a fost unul dintre cei mai de seama jucatori si unul din cei mai de seama antrenori din Australia. Lucy Hopman, a doua sotie al lui Harry, viziteaza anual turneul, venind tocmai din Statele Unite Ale Americii, iar atasarea fanilor de ea se observa si datorita numelui pe care l-au dat acesteia, “Queen Of The Cup“.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Nu demult am aflat, ca Andy Murray va fi antrenat de  celebrul Ivan Lendl. Nu prea stiu despre detaliile acestei decizii al scotianului, dar mi se pare, ca aceasta colaborare va fi extrem de interesanta. Mai ales, ca acest sezon pare ca va fi mai interesant ca anterioarele, deorece cei patru jucatori din fata clasamentului Novak Djokovic, Rafael Nadal, Roger Federer si  Andy Murray, au parca o ambitie in plus pentru a demonstra. Am  spus mereu, ca dupa parerea mea, Andy are cele mai mari sanse sa castige primul lui turneu de Grand Slam la Australian Open, datorita suprafetei de joc, care nefiind nici prea rapida nici prea lenta, i se potriveste de minune. Dar poate va fi si mai greu pentru el, deoarece Djokovic joaca stelar in ultima vreme, Nadal este ca un leu ranit, dupa infrangerile repetate in fata sarbului anul trecut, iar Federer doreste sa demonstreze, ca mai poate fi elvetianul dominator care a fost. Va fi interesant sa vedem ce se va intampla chiar din in saptamana care deschide acest sezon, cand disputa trei turnee ATP (Association Of Tennis Professionals), la Doha, la Brisbane si la Chennai, care ne pot da cateva indicii cu privire la cum  vor evolua lucrurile in acest an.

 

Este si va fi

Postat in data de de catre
6

Dupa teme de tehnica, tactica, echipamente, academii de tenis, legende, etc., etc., iata, ca a venit momentul unui altfel de articol.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Sunt extrem de bucuros, ca dupa aproape doi ani, de cand exista acest blog, incet-incet devine ceea ce am visat la inceput sa devina, si anume un Senat al Tenisului. Pe aceasta cale, doresc sa multumesc celor care vizitati acest blog, si multumesc pentru parerile exprimate si pentru sugestii.  Imi pare nespus de bine, ca in tabara vizitatorilor care-si exprima opiniile prin comentarii la temele dezbatute, se regasesc reprezentanti ai ambelor sexe. Totodata un alt lucru, care ma bucura la sfarsit de an 2011, este ca se leaga conversatii intre mine si voi si chiar si intre voi, ceea ce, prin diversitatea opiniilor duce la o mai ampla perspectiva al subiectelor.

Am spus inca acum doi ani, ca voi fi subiectiv (ceea ce nici nu am dorit sa ascund), cand scriu un articol, pentru ca asa este corect sa-mi expun ideile. Dar prin opiniile voastre, puteti sa-mi spuneti daca cu privire la ceea ce am scris eu aveti alta viziune. Doresc sa REMARC calitatea comentariilor voastre, care chiar onoreaza acest blog.

Incet-incet vin Sarbatorile De Iarna, si va doresc tuturor Craciun Fericit !, La Multi Ani !, Sanatate !, Liniste sufleteasca ! Prosperitate ! Bineinteles, va doresc sa jucati si sa urmariti mult Tenis. Sa se loveasca multe mingi de racordaj :) , sa cada multe picaturi de transpiratie de pe frunte :) si sa se murdareasca multe sosete pe zgura  :) !!!

Nalbandian – Poveste argentiniana neterminata

Postat in data de de catre
4

Ma gandeam nu demult, ce jucator as alege din cei activi, sa castige un titlu de Mare Slem sau Cupa Davis, dintre cei care pana acum nu au reusit asta. Ei bine, dintr-o data mi-a venit in minte numele jucatorului argentinian, David Nalbandian.

(Sursa fotografiei: photobucket.com)

Recunoscut datorita talentului extraordinar pe care-l poseda, a fost si poate mai este capabil sa-i invinga intr-un turneu pe marii Roger Federer si Rafael Nadal, Nalbandian este, fara dar si poate, unul dintre cei mai buni jucatori ai lumii, care n-au castigat niciodata pana acum un titlu de Grand Slam sau Cupa Davis. S-a impus in lumea extrem de competitiva al tenisului prin tehnica ireprosabila, cu ridicarea biomecanicii miscarilor la rang de cea mai frumoasa arta. Pozitionarea la lovituri, dinamica armonioasa al trunchiului si al umerilor la lovituri, flexibilitatea incheieturilor, intelepciunea si viclenia tactica si tehnica, l-au ajutat sa fie si in ziua de azi (cand nu mai este in primii ani de cariera) unul dintre cei mai de temuti adversari. Este unul dintre putinii jucatori, care pot sa joace la fel de bine atat raliurile lungi din spatele terenului, cat si voleurile din fata fileului si loviturile de finete. Totodata, este unul dintre putinii jucatori, care se poate adapta la fel de bine la toate suprafetele de joc. Dovada cea mai buna a versatilitatii lui, poate a fost finala disputata de la Wimbledon in 2002 (daca nu ma insel). Desi, poate multa lume credea, ca prima lui finala de Mare Slem va fi pe zgura, el a uimit atunci cand pe iarba londoneza a ajuns sa joace cu trofeul pe masa.

Nu se stie niciodata, inca nu este prea tarziu, poate va veni si acel moment cand David va ridica si un astfel de trofeu. Este adevarat, ca la capitolul mobilitate, eu zic, ca are ce sa mai adauge la jocul lui datorita constitutiei lui robuste, dar intotdeauna a compensat prin tehnica, inteligenta in joc si forta. Sa speram, ca va fi ocolit si de accidentari pe viitor.

Reverul si lovitura lui de dreapta intotdeauna m-au fascinat. Desi nu sunt fan-ul reverului cu doua maini, trebuie sa afirm, ca are impreuna cu colegul lui de generatie, Marat Safin, unul dintre cele mai frumoase lovituri de rever cu doua maini din lume. Voi ce parere aveti despre cariera de pana acum al lui Nalbandian ?